1,581 matches
-
Acasa > Versuri > Visare > HIPNOZĂ Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Hipnoză Într-o viață anterioară am fost șarpe Știu asta,pentru că șuier încă Dar dau vina pe astm. Ador merele roșii,pietrele calde Și bărbații docili. Îmi place culoarea verde, Ochii pătrunzători,limba ascuțită Și mai ales ...hipnoza. Referință Bibliografică: Hipnoză / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI
HIPNOZĂ de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371129_a_372458]
-
orașului unde plouă mereu și “Bacovia privește în pământ / ochi împăienjeniți / în jurul lui / orașul / cearcăn de lumină / prea violet / să îndure primăvara / plouă întruna / plouă cu spume / un pumn de frunze / tânguie tăcut / plopii s-au contopit cu umbra / vântul șuieră prin turle / din luna zgribulită / ies lilieci / noaptea-i de plumb / toamnă oriunde / dar nu ne pasă / cu sufletele suflecate / ne iubim ca doi nebuni. (Ca doi nebuni). Cred că nici un poet nu a putut rosti până acum: “mă călugăresc
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
pentru lucrul bine făcut, al recunoștinței pentru un bilanț îmbelșugat, ori măcar pentru strictul necesar, de care nimeni nu duce lipsă. Soarele ne privește drept în obraz, așteptând să citească răspunsul dorit, iar vântul ne pune cu insistență aceeași întrebare, șuierând nerăbdător pe la urechi, iar primii stropi de ploaie ai toamnei ne gonesc în casă, oferindu-ne răgazul unui răspuns cântărit cu toată sinceritatea. Cea mai rară și mai prețuită floare crește și-și deschide petalele la urmă, după ce toate celelalte
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
circulație pe drumurile publice, iar eu ultima ca să am efectivul familiei în fața ochilor și să fac inventarul din mers. Toți eram îmbrăcați ca de zile mari, numai tata era în salopetă. Ajungem în gară. Trenul personal era tras la linie. Șuieră dând semnalul de plecare, așa că stricăm rândul și ne bulucim, unul peste altul, să urcăm în vagon. În compartiment ne așezăm pe băncile de lemn cu mușama veritabilă, care însă nu rezistase briceagului; dovadă pomelnicele cu cei vii - trecuți prin
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
verse asupra acestuia. - Io de unde să știu!... Matale știi mai bine unde nu ți-ai plătit rata, replică Neculai, la fel de tăios, într-un moment de proastă inspirație, pe care-l regretă imediat. - Cine, mă, nu-și plătește ratele?... Hai, mă?... șuieri printre dinți Petre, făcând amenințător un pas spre neinspiratul poștaș. Uite mă, ce fac io cu scrisoarea ta!... Uite!... Na!... rostește cu năduf, rupând în bucăți mărunte scrisoarea ce abia-i fusese înmânată. Asta fac!... Na!... Asta fac!... Asta fac
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TREAPTĂ Autor: Mariana Kabbout Publicat în: Ediția nr. 851 din 30 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Treaptă Se clatină distanța. La sfat, mă cheamă spinii. Te șuieră trecutul. Ne înfloresc mălinii. Mă-mprăștie pe frunze culoarea răvășită, Te iartă și te-ascunde privirea mea... rănită. Ne prind în horă vremuri cu oști pe răni, călare. Ard veșnicii smintite, ne pică la picioare. Mă cerne peste nouri tristețea
TREAPTĂ de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346004_a_347333]
-
în horă vremuri cu oști pe răni, călare. Ard veșnicii smintite, ne pică la picioare. Mă cerne peste nouri tristețea, mistuirea... Zâmbești și cât mai semeni... cât semeni cu iubirea! Dar totul: spini, culoare, mălini și răni și frunze Mă șuieră în iarna de pe-ale tale buze... Iar tu... (doar tu, nu toate din câte fost-au viață!), Te clatini. În distanțe, pleci ca o dimineață... În focul fără lume, ești treapta care-ngheață... Mariana Eftimie Kabbout www.marianakabbout.ro
TREAPTĂ de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346004_a_347333]
-
un Jderuț", căruia să-i pună numele de Ion, în amintirea tatălui său. Magistrul a plecat dintre noi, așa cum prevăzuse, într-o vreme când frunza-n codru era încă verde: "Eu mă duc, codru rămâne/ Plânge frunza după mine..." Îmi șuiera versurile astea aproape de ureche în ultimii ani, când vocea îi pierise. Mă răscolea. Doamna Ligia mai risipea din tensiune: - Ia mai lasă-mă, Gheorghe. Că nici codri nu mai sunt... Nu muri, că n-are cine să te plângă... "Ei
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
printre pintenii stâncoși ai muntelui. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / NOAPTE Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridică urletele sălbatice ale lupilor. Luna inundă cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele licăre într-un joc fascinant. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Reapar zorii.Ceata de vânători continuă
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
destinat campaniei electorale. În drum spre navă Spirică zări un microfon și, convins de importanța sa istorică, apucă de el încercând să țină un discurs: - Uăiii, frațâlor, uăiii, îhhh... Cotul înfipt în ficat era al Directorului care, zâmbind fotogenic îi șuieră în ureche: - Băi, idiotule, ce faci!? Hai, mai repede în navă, că ie foame lu’ don senator! Las’ că poate te-ntorci și atunci n-ai decât să vorbești ce și cât vrei! Mehaiștii îi înconjurară și după niște dupaci
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
amenințător: - Mă înfrunți? Vei suferi consecințele! - Toți cei străini de tine, o fac! O lume strâmbă, întunecată, bolnavă, inventată de mințile voastre murdare ... Liniștea din jurul ei se ridica amenințătoare, ca încolăcirea unui șarpe. Decadența o privea cu superioritate și ură, șuierând printre dinți: - Ești o perdantă jalnică! - Timpul va cerne aceste lucruri. Vom vedea! ȘANSA îi privi fix, fără culoare sau nuanțe, întorcându-le spatele. Se îndreptă spre ieșire. În urma sa, rânjetele se măcinau, crăpând obrajii ofiliți de sufletele uscate. Se
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
se află o bojdeucă. Seamănă mai degrabă a coteț, nu a locuință. Dar și un coteț arată mai bine. Pereții sunt strâmbi, gata-gata să se prăbușească, acoperișul - o adunătură de table - în care vântul își găsește mai mereu de lucru, șuierând a jale și pustiu. În fața acestei umile colibe o sumedenie de lucruri inutile, adunate de la tomberoanele de gunoi ale blocurilor, stau vraiște, care încotro: ligheane sparte, găleți în care odinioară a fost var lavabil, geamuri și uși rezultate în urma modernizării
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > SUNT O SCOICĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 562 din 15 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Valuri calde mă scaldă, Nisipul încet mă îngroapă, Vântul îmi șuieră gândurile-albastre Ajunse prea sus, printre astre... Fierbinte e aerul ce îl respir Fierbinte și visul la care aspir. Vreau doar să ascult răsărit și apus Cum plimbă în van sunet nespus... Aștept luna să-mi cânte în gene Descânt de
SUNT O SCOICĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348311_a_349640]
-
din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012. Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
sprânceană, cum se purta ... Citește mai mult Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
-mi taie respirația.” Instinctiv inspiră adânc. Boarea răcoroasă îi invadă alveolele pulmonare, înviorând-o. Expiră lent și imită mersul sacadat: ”Te duc-te-aduc, te duc-te-aduc...” Locomotiva se străduia din răsputeri. Din când în când, se oprea să-și tragă sufletul și șuiera: ”Tu-tu! Tu-tu! Poftiți în vagoane!” A răspuns invitației. Era prea tentant ca să refuze. A ocupat un loc, retras, lângă geam. ”Ce relaxant!” Nu trebuia să facă nimic ieșit din comun. Asculta conversațiile vecinilor. Când peisajul era mai interesant
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
e dor să te privesc. Mi-ai lipsit. Trenul aștepta impasibil startul. La un moment dat, conductorul trenului și-a verificat ceasul, a rotit stegulețul în semicerc, impiegatul gării a întors paleta cu cercul verde spre mecanic, iar locomotiva a șuierat scurt, dând de știre c-a înțeles semnul de plecare. Garnitura s-a pus în mișcare; întâi a rulat încet și apoi din ce în ce mai repede. - Șezi, Bebe! Până acum ai plâns să te iau în brațe. Nu te mai dor ”păcioarele
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Pământul e nins cu plapumă groasă, temerile curg, pe tâmple-i apasă iar biciul trosnește în a iernii furie zăbala prea strânsă pe cai îi înfurie și deodată... sania ușor se înclină mireasa-i pierdută peste-o colină și vântul șuieră în apriga iarnă, iar tânăra prin nămeți se răstoarnă... Rătăcită-i mireasa și-ncepe a plânge, c-a ei fericire deodată se frânge. Și-n rugă se-afundă stihia să-ndure zadarnic ea luptă cu-a sorții secure! Natura rebelă
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
să-i mai scriu câteva rânduri... După ce a aprins lumina, a ieșit afară să mai aducă un braț de lemne pentru foc. Era în plină iarnă, iar în geamuri loveau cu furie crengile de la corcoduș, fiind mișcate de vântul care șuiera ca un haiduc, spulberând fulgii de zăpadă și așezându-i în grămejoare peste lucrurile din tindă. Când a deschis ușița sobei, flacăra roșiatic-pală a focului a prins să cânte duios, parcă-mi șoptea cu dulci cuvinte: „Dacă ești copil cuminte
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
în spatele lui, jos. Ana văzu , întorcând ușor capul , de o parte și de cealaltă , chipurile asudate și ochii sticloși , buzele strânse a doi indivizi ce-i părură cunoscuți. Erau dintre lucrătorii pământului , plătiți de tatăl său . Păreau , ca niciodată , periculoși... Șuierau cuvinte de neînțeles , printre dinții de lup ... Oamenii lui Dumitru rămaseră deoparte, urmărind ce avea să urmeze , erau complet pasivi... Urma linșajul ? Cei doi se apropiau amenințător de Ana. Era , sigur , un atac ! Acum , aici și împotriva ei ! Apucă biciul
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
trișcă dintr-o ramură de salcie subțire ca degetul cioplind-o cu un cuțit pescăresc cu mânerul gros din lemn și meșteșugind viitorul instrument cu atenția începătorului , cu numeroase ezitări, văzuse la un prieten zilele trecute o trișcă cu care șuiera imitând strigătele câinilor enoți, așa că își propusese să facă și el una asemănătoare... Puțin după-amiază începu să adie vântul, apoi începu să bată dinspre ruși din ce în ce mai tare, cerul se întunecă dintr-o dată acoperindu-se cu nori negri în tunete și
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbura cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâclă transparentă, albăstruie, plutea ca un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de orizontul de la apus, își trimise și ea parcă raze de chihlimbar. Tânărul se opri și privi de jur
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
miroase diafan a iubiri /licurici străvezii/ iubitul meu de moarte și de os în aula sufletului meu e o liniște de adormit iubirea aud lilieci cum se izbesc de pieptul tău amorțit aerul nopții /șarpe alb cu limbi negre/ne șuieră dezamăgirea licurici îmi dorm pe sâni să nu uit c-am (mai) iubit ca un jeleu se scurg cele o mie de sentimente pe pereți iubirea este un dans cu final deschis orbitor licuricii mor luminând lilieci sunt vânați de
DANS CU LICURICI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377086_a_378415]
-
să râdă ea de ...mine?! Să spună EA că sunt eu ...” niște moaște!!!????” Cine o fi! ...să vezi ce-i zic !... ...și să vezi ce-o să mă iau EU de ea!..... Ce , se crede....Sfântă Filofteea?!! Andrei dădea în clocot! Șuiera și se plimbă agitat prin cameră, de la pat la geam, de la geam la șifonier și înapoi la pat. -În grupul acela de copii, care trece seară pe sub geam era și vreo față?! își continuă Andrei frământările și întrebările... Că țipau
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]