KorAP: Find »[drukola/base=șură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...51 >

1,266 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796

ideea era importantă. A doua, o convorbire s-a consumat peste aproape două săptămâni, când în fața casei noastre s-a oprit o mașină militară rusească. Era prima pe care o vedeam. Eram singur în fața casei, tata era pe undeva pe la șură, lucra, mama cu surorile mai mari și cu fratele mai mic, de doi ani și jumătate, plecaseră, împreună cu alte femei și fete din sat să se ascundă, într-o peșteră aproape de valea Grădiștei. Au coborât din mașină trei ruși, mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872

cum se cuvine. Despre fapta lui Barabulă, mama i-a povestit tatei mult mai târziu. N-a vrut să le strice gospodarilor cheful. Asemenea clăci a mai organizat tata cu sătenii pentru căratul buștenilor din pădurea Berna, când am construit șura și grajdul și când am ridicat o casă nouă. De asemenea, mama a mai organizat și ea câte o clacă de scărmănat penele de gâscă sau pentru tors fuioarele de in și cânepă. Fiind două fete, obligația gospodinei era să

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
lemn. Ungea fiecare pâine cu apă caldă, o netezea și presăra peste ea multă secărică. În cuptor se cocea pe vatra încinsă, direct, fără tăvi și era foarte gustoasă. Când Maria venea la noi, îi plăcea să ne jucăm în șură. Ne urcam în podul grajdului pe fân și ne dădeam drumul alunecând pe arie. Repetam aceasta până ne săturam. Apoi o serveam cu dulceață de cireșe amare sau de nuci verzi și iar ieșeam la joacă. Ne cățăram prin nucii

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
2-3 kilometri. Trebuia să treci de cimitir, tot Țahanăul și-apoi o luai la bifurcația drumului, spre stânga, spre Haraiț. Mătușa avea gospodărie nouă, casă în două table, cu fațadă în flori, acoperită cu țiglă roșie; lângă casă era o șură mare cu grajd, bucătărie de vară și un șopron cu multe acareturi. În grajd avea multe vite și-n ocol păsări, care mai de care mai moțate. Sub streașina șurei o mulțime de cuști pentru porumbei. Cel mai mult însă

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
în flori, acoperită cu țiglă roșie; lângă casă era o șură mare cu grajd, bucătărie de vară și un șopron cu multe acareturi. În grajd avea multe vite și-n ocol păsări, care mai de care mai moțate. Sub streașina șurei o mulțime de cuști pentru porumbei. Cel mai mult însă mă atrăgeau la ei stupii de albine. Aveau dublu ca număr față de noi și niște stupi grozavi aduși de departe, de unchiul Vasile. Albinele erau mândria și ocupația lui zilnică

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
Aveau în curte o fântână mare, cu roată, pe care am admirat-o totdeauna. Deasupra avea un acoperiș lucrat foarte ingenios și vopsit în verde. Când trăia Serafim, ne ajuta în fiecare vară la "îmblăcit" fasolea și mazărea pe aria șurii, la dat grâul și orzul prin morișcă (vânturat), la despănușat porumbul, la urcat sacii plini în podul casei și alte lucrări "bărbătești". Mie îmi plăcea mult cum bate cu "îmblăciul" în șură și odată apropiindu-mă să iau niște păstăi

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
vară la "îmblăcit" fasolea și mazărea pe aria șurii, la dat grâul și orzul prin morișcă (vânturat), la despănușat porumbul, la urcat sacii plini în podul casei și alte lucrări "bărbătești". Mie îmi plăcea mult cum bate cu "îmblăciul" în șură și odată apropiindu-mă să iau niște păstăi de mazăre, "îmblăciul" mi-a fâșâit pe la ureche. Dacă nu se oprea la timp, nu știu ce s-ar fi putut întâmpla cu capul meu. Vasile și Ilie învățau foarte bine la școală. Erau

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
încremenit. Ne era frig și ne speria cât de multe popuri erau. Am început treaba. Vai de mâinile noastre! Pănușile aspre ne brăzdau palmele ca niște brici. Coșurile se umpleau și câte doi băieți mai "răsăriți" le duceau pe aria șurii. Așa am muncit până după-amiază, fără să ne ofere vreo "prescură" sau o gură de apă. Eram murdari, obosiți și flămânzi. Pe deasupra s-a mai adăugat o ploaie torențială, care ne-a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
le duceau pe aria șurii. Așa am muncit până după-amiază, fără să ne ofere vreo "prescură" sau o gură de apă. Eram murdari, obosiți și flămânzi. Pe deasupra s-a mai adăugat o ploaie torențială, care ne-a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu, unul câte unul, am luat o la goană, sărind gardul livezii, fără să ne simtă câinii din lanț. Uneori preotul scotea turma sa de oi, de rasă merinos, la păscut, pe toloaca din fața școlii sau pe

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate scândurile noastre din șură, le au folosit. La fel și bârnele groase. (Noi aveam mult material lemnos pentru a construi o nouă casă, în locul celei de la bunicul). Într-o cameră mare, rușii și-au făcut cancelarie, iar în geamuri erau numai grenade. Mama cu

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
sfătuit o seară întreagă, ce urma să facă. Până la urmă a hotărât mama: să ne evacuăm cu ceilalți săteni la Havârna, jud. Botoșani. Am început pregătirile pentru plecare: căruța, bagajele, animalele. Covoarele, sumanele, cojoacele, așternuturile le-am îngropat în aria șurii. Vesela am îngropat-o în livadă sub un păr. Mama mă lua cu ea să-mi arate unde sunt gropile, ca să-mi amintesc la întoarcere și să le putem recupera. Am plătit un cal bun pentru tracțiune, vacile le am

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
jug. Gazda a plâns după noi, ne-a dat ceva de drum și ne-a rugat să-i vizităm în vremuri mai bune. Acasă am găsit pustietate: buruienele crescuseră cât gardul, poarta de la ogradă furată, geamuri sparte, o poartă de la șură căzută în iarbă. Am trecut plângând pragul și-am intrat în odăi. Și mobila era furată. Tata ne încuraja spunându ne mereu, că e bine cât suntem în viață și sănătoși. Lucrurile se vor îndrepta și se vor mai face

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
până la pensionare. Copiii erau mândria părinților. Mereu îi vedeam în vacanțe în sat și stăteam de vorbă cu ei. Erau frumoși și voinici, ca niște brazi. Pățania din copilărie a rămas în amintirea satului. Tot focul, ne-a mistuit nouă șura, cu toate furajele, ce erau în ea. Sătenii vorbeau că numai crâșmarul Grecu era de vină. De la percepție i-au pus sechestru pe șura lui din vale și n-avea banii necesari să plătească "fântuirea". A doua zi, trebuia să

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
niște brazi. Pățania din copilărie a rămas în amintirea satului. Tot focul, ne-a mistuit nouă șura, cu toate furajele, ce erau în ea. Sătenii vorbeau că numai crâșmarul Grecu era de vină. De la percepție i-au pus sechestru pe șura lui din vale și n-avea banii necesari să plătească "fântuirea". A doua zi, trebuia să achite o sumă enormă, pentru a acoperi datoriile către stat. S-a-ntâmplat că peste noapte, șura noastră a ars complet. Noroc c-au

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
De la percepție i-au pus sechestru pe șura lui din vale și n-avea banii necesari să plătească "fântuirea". A doua zi, trebuia să achite o sumă enormă, pentru a acoperi datoriile către stat. S-a-ntâmplat că peste noapte, șura noastră a ars complet. Noroc c-au intervenit vecinii Serafim Grigoraș, Ion Lavric, Moloci Ion, familia ciubotarului și-au scos vitele, salvându-le. Cu noaptea-n cap, Grecu, cârciumarul a venit la tata speriat că-l paște pușcăria și-i

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
complet. Noroc c-au intervenit vecinii Serafim Grigoraș, Ion Lavric, Moloci Ion, familia ciubotarului și-au scos vitele, salvându-le. Cu noaptea-n cap, Grecu, cârciumarul a venit la tata speriat că-l paște pușcăria și-i propune să cumpere șura de la el, că-i nouă și încăpătoare. Fără a sta mult pe gânduri, au bătut palma și-au băut chiar "adălmașul". Mamei însă i-a dat de gândit. De unde a știut el, tocmai de pe gârlă că nouă ne-a ars

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
de la el, că-i nouă și încăpătoare. Fără a sta mult pe gânduri, au bătut palma și-au băut chiar "adălmașul". Mamei însă i-a dat de gândit. De unde a știut el, tocmai de pe gârlă că nouă ne-a ars șura? Asta nu putea nimeni să răspundă. Tata, n-a crezut o iotă din cele ce se zvoneau. A achitat prețul șurii Grecului și acesta bucuros a scăpat de rigorile legii. Femeile mai spuneau că focul a fost pus ca blestem

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
Mamei însă i-a dat de gândit. De unde a știut el, tocmai de pe gârlă că nouă ne-a ars șura? Asta nu putea nimeni să răspundă. Tata, n-a crezut o iotă din cele ce se zvoneau. A achitat prețul șurii Grecului și acesta bucuros a scăpat de rigorile legii. Femeile mai spuneau că focul a fost pus ca blestem, al unora certați cu legea, cărora tata nu le-a putut mereu intra în voie, cu plata impozitelor. Ograda fiind foarte

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
al unora certați cu legea, cărora tata nu le-a putut mereu intra în voie, cu plata impozitelor. Ograda fiind foarte largă, flăcările nu s-au extins la casă, bucătărie de vară, cotețe, șopron. Cu ajutorul sătenilor care aveau atelaje bune, șura cârciumarului a fost mutată sus pe deal, la noi în curte. Într-o săptămână, meșterii Fârștit și Constantin a Ilenei, ajutați de o echipă de săteni au montat-o la loc, dar am rămas fără furaje. De la Mitoc, tata a

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
făcut însă ca ea să rămână orfană. După naștere, Joiana, mama ei "s-a năruit". Nu înțelegeam prea bine, atunci aceste cuvinte. Știam doar că, biata Joica a rămas fără mamă. Tata înțelegând tragedia momentului, a luat repede coasa din șură, i-a scos coada și ne-a alungat de noi în casă. Plângeam în hohote. Oltea, sora mea, nu reușea să mă potolească. Mama, a ieșit apoi din grajd cu un lighean mare, în care era capul Joianei. Avea lacrimi

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
am uitat nici pe prietenii mei de joacă, atunci copii, acum adulți, oameni gospodari la casa lor, cu nepoți trecuți de vârsta tinereții. Dintre toate activitățile lunilor de toamnă, mie îmi plăcea în mod deosebit "desfăcatul păpușoilor" (despănușatul). Pe aria șurii aveam câteva căruțe de porumb cu știuleți, care trebuia despănușat. Prin septembrie-octombrie, în fiecare seară, aveam "musafiri", ajutoare la porumb. Mama ne dădea câte o pătură, ne înveleam bine picioarele, ne așezam pe pănuși și începeam treaba. Ne adunam cam

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
Sora mea, care era mai tăcută ca mine, muncea și-și vedea de treabă. Plăcerea și norocul au fost de partea ei și-a vecinei noastre Verona. Ele au găsit câte-un păpușoi roșu și l-au atârnat de grinda șurii, la vedere. N-au vrut însă să se retragă, motivând că încă nu le este somn. Atmosfera cu muncă, glumă și poveste s-a încins și râsetele se auzeau până în uliță. Eu, de oboseală, fiind și cea mai mică muncitoare

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
aparte. Pe pirostrii, în curte, o dată la două zile fierbeam câte un cazan cu bostani (tăiați bucăți, după ce le scoteam sâmburii). Amestecați cu cartofi și chișleag, alcătuiau o masă bună, chiar dulce. Când dădea frigul, bostanii îi mutam pe aria șurii sau în șopron. La majoritatea le scoteam sâmburii și-i puneam pe niște scânduri la uscat (să aveam în serile lungi de iarnă ce ronțăi). La transfer, avea loc și o riguroasă selecție. Mama își alegea câțiva, cu coaja subțire

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
ocupe de ei. De aceea, s-a măritat la numai 18 ani, la Costișa, cu Silvestru Lavric, notar în comună (și el fără părinți). Împreună cu tata a muncit mult nu numai la câmp, dar au făcut altă casă și altă șură din temelii, lucru care n-a fost ușor. A născut patru fete (Aurelia, Cornelia, Oltea și Răduța), dintre care am viețuit numai eu și Oltea. O durere imensă a suferit biata mama la pierderea celor două fiice... De aceea, uneori

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739

și o paloare de moarte i se așternuse pe față. — Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl târâseră. Fața lui bărbătească era Încremenită Într-o expresie de uluire. Fusese Într-adevăr luat prin surprindere și ochii lui deschiși priveau fix spre un

Mostenirea by Lidia Staniloae (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]