1,715 matches
-
și ziceau bogdaproste. Alegeam câteva mere de mâncat și restul le făceam must. Ne bucuram să vedem că, din merele zdrobite, începea să iasă mai întâi un fir timid de must, ca după aceea să-și facă apariția un adevărat șuvoi, pe măsură ce presai mai tare. Treverele erau date mai apoi la animale, să se bucure și ele de gustul mărului, chiar așa stors de sevă, plin însă de aromă. Mai ieșeam uneori la cules de prune pentru țuică. Ne învățasem să
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
TU CHEAMA-MA, IUBITE! Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Tu cheama-ma, iubite! Tu cheama-ma, iubite! Îți voi aduce ploi, Și-n trupul tău fierbinte, Cascadele iubirii vor fremăta, șuvoi... Tu cheama-ma, iubite! Îți voi aduce-n dar Un carusel de vise Și vor cădea iar stele, pe-al nopților hotar... Tu cheama-ma, iubite! Eu voi pași agale Prin gânduri infinite Care mă duc spre tine și mi
TU CHEAMA-MA, IUBITE! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341033_a_342362]
-
arămii de soare în amurg Strălucind prin frunzișul întunecat al arinilor Mirosul de frunză strivită al apei Curgerea ei clipocind cu tresărire De trestie verde Unda molatecă din scobitura malului rupt Împletit cu rădăcini Copilul subțiratic și negricios Ieșind din șuvoi lângă bolovanul alunecos Pe care se cațără săgeata trupului Înălțată spre frânghia salciei, Balansul larg pe deasupra ochiului Verde și cald în rotire blândă Jerba de stropi acoperind scufundarea, Zvâcnetul trupului ridicându-se Împletit cu mătasea broaștei Moliciunea de catifea a
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SI VOI UITA... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Abia acum înțelegeam tristețea picăturilor pe care iarăși le simțeam prin pânza lacrimilor care veneau ca un șuvoi și-mi udau obrazul trist, amintindu-mi de acel doi și că fără să vreau exist. Am trăit atâta timp condamnată să te ador, iar tu mereu în contratimp ai ucis unicul meu zbor. Aripile mi s-au frânt dar
SI VOI UITA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341072_a_342401]
-
în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Peste rugile ascunse în căușul disperării Flori de busuioc mai țipă în grădinile din noi Deslușesc nedumerirea și în umbrele-nserării În spovadă ne mai spală, de păcate, un șuvoi De iertări ce șterg vitralii sub luminile stelare Biete-aglomerări albastre, așezate-n prag de-amurg; Unde-i ruga să răsară din icoane și ce oare Le oprește să mai plângă, când atâtea rugi mai curg? Împietrite-s și ce goale
POEZIE DE POST de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341259_a_342588]
-
cale îi apăru o cascadă spectaculoasă care răspândea în jur un zgomot continuu, asurzitor, ce se ridica în ecouri spre marile înălțimi. Călărețul descălecă, legă armăsarul de un brădui și se lipi cu spatele de stânca umedă. Păși încet lăsând șuvoiul de apă să treacă pe deasupra sa. Curentul rece și tumultul masei de apă ce se rostogolea în gol îl fascină. Ajuns pe malul celălalt al cascadei mai aruncă în urmă o privire plină de admirație pentru spectacolul oferit de mama
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
sfinte și nu mă voi lăsa pradă ispitei diavolești. Orice îndoială înseamnă sminteală, iar necuratul abia așteaptă.” Se închină în fața Sfintei Cruci care străjuia intrarea în grotă, apoi coborî printre stânci la cascadă și se strecură ușor pe lângă peretele pe sub șuvoiul de apă. Admiră cu nesaț încă o dată această priveliște de basm. În cele din urmă, deși nu-i venea să se despartă de acest loc minunat, încălecă și, dând pinteni calului, dispăru pe cărarea întortocheată printre cheiuri pe lângă râul ce
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
va fi recompensat pe măsură! - porunci principele încheind discuția. Odată scăpat de sub observația noului stăpân, Preda se furișă de privirile indiscrete, încălecă pe roibul său și se făcu nevăzut pe cărarea dintre munți care ducea la cascadă. Se strecură pe sub șuvoiul de apă, se cățără pe stânci și ajunse în fața grotei, unde, spre surprinderea sa, îl aștepta pusnicul cu toiagul în mână, nemișcat ca un sfinx. După câteva clipe, ce părură o eternitate, pe chipul bătrânului se așternu un surâs de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
calc în visul meu pe ea în galaxia lui netun, prin constelații să mă plimb, nemuritor ca un icar, să gust din fiecare nimb doar infinitul selenar. văpaie viața e în noi și nemurirea nu se poate, pentru că totul e șuvoi și viața -nseamnă însăși moarte. trăim împăturiți în gând și-n lumea noastră de hârtie, noi nu realizăm nicicând că suntem doar o jucărie. o jucărie-n mâini celeste ce-i aruncată în vâltori, cu toate astea viața este cea
O JUCĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342196_a_343525]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > MĂ IARTĂ DOAMNE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Se ard în țigară gânduri ascunse, În fum se despart lacrimi șuvoi. Peste un gust acru sunt lacrimi din noi Iar rădăcina se crapă, zbateri induse. Tot caut, sau mă întreb unde e Graalul De Dumnezeesc sânge plin? Să-l păzesc, să-l respect pe divin Așa cum la slujit Parsifal și Lohengrin
MĂ IARTĂ DOAMNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342216_a_343545]
-
-n al tău dor să vreau să zac. Din amintiri am smuls o clipă Sufletul să nu-mi osândesc Dar miezul nopții-n pagini țipă Și-n zori de zi te regăsesc. Mi-e inima simbol de lacrimi Și sufletul șuvoi de vers, Renasc sorbindu-te din patimi, Minune-n al meu univers! Mi-e versul plin de-a ta ființă, Glasul avid de-al tău cuvânt, Dorul tău crudă suferință, Cuvântul meu nu-i vorbă-n vânt. Din vise te-
REGĂSIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341828_a_343157]
-
aș mai putea iubi Pe cineva în putere Să provoace un viscol în mine Și eu să torn mii de poeme: Cele mai frumoase și mai senine, Să șoptesc metafore, Să strig sensuri noi, moderne, Să valsez în versul Care șuvoi se așterne Pe frunte, pe ochi, pe gură ... - Doamne, rogu-te, Dă-mi în toate măsură... Frunzele tale - mii de ochi - Mă privesc de-ndată cum intru în birou. Eu îți surâd, te salut, și rămân Prinsă în peisajul acestui
TEIUL DE VIS-A-VIS de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341899_a_343228]
-
-mi stătea în cale zburam la înălțimi amețitoare prin porțile deschise foarte sus până când am planat ca vulturul în lună deasupra unor stânci pe care m-am întins femeie topind sub noi zăpezi ce-au curs toată noaptea scâncind în șuvoaie când mi-am ridicat capul de pe umărul tău brazii ne-nconjurau ca un inel de raze înverzite deasupra o cruce imensă ne lega de cer atunci L-am văzut pe Dumnezeu cel mai de-aproape...! Referință Bibliografică: Sensul iubirii / Mirela
SENSUL IUBIRII de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341982_a_343311]
-
care o primea de la ei ca fiind insuficientă... ca și cum ar fi fost un pământ arid atât de împietrit de seceta prin care trecuse, încât ploaia cădea în zadar peste el și nereușind să-l pătrundă, băltea sau se scurgea în șuvoaie cu repeziciune. Oricum, ceea ce am putut eu să văd de-a lungul copilăriei noastre a fost faptul că a devenit treptat tot mai nesățios și tot mai convins că este incorect tratat de cei din jur. Avea mereu impresia că
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
timpul prezent, când au fost trezite sub influența lui Hypnos! Dar el? Soțul? Cum a ajuns figura lui pe soba mea? Iată un fenomen căruia nu-i găsesc explicația! Amintirile, la început ca un firicel suav de apă, devin treptat șuvoi! Știu cine suntem și ce va urma! Tatăl meu, Ateas, a fost conducătorul militar și religios al acestui trib. A fost ucis acum două săptămâni în lupta cu sarmații. Bătălia am câștigat-o, dar el a murit în urma rănilor primite
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
unei vieți oneste și civilizate de familie, și-și dă arama pe față. Iar de căzut, acest dureros calvar, cade exact pe capul partenerului său smerit și cu bun simț, bine educat de părinți, cum a fost și el. Un șuvoi întreg de sentimente nedefinite mi-au readus în memorie o iubire sinceră, închisă într-un sipet cu multe lăcate, peste care am așezat cu grijă aproape trei decenii de rugină, pentru ca nu cumva cel viclean să poată pătrunde cu șiretenie
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
-Aici, draga Aură, a fost un depozit de vinuri. Prin anii '70, din secolul trecut, au transformat această clădire în Sala de Sport, după un proiect al arhitectului Ionescu, fiul medicului internist... mort de cancer. -Privește! îi atrase atenția Aură. Șuvoiul de oameni se apropia tot mai mult. Se auzeau mai clar lozicile. -Moarte ziariștilor care ne tulbură liniștea orașului! Pe o pancardă scria: Constantin Ene a trădat orașul! Cu cât se apropiau mai mult lozincile se întețeau. Veneau vuind precum
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
prea târziu ca pe-a iubirii boltă din nou vultur să fiu, iar tu o porumbiță ce-n ultima arșìță să îmi încinzi privirea cu zborul tău mlădiu. Mai este-o primăvară în care amândoi vom da deodată buzna răscolitor șuvoi spre-a săruta pământul unde-a-nceput frământul ce ne-a zvârlit în față când praf și când noroi. Vom fredona-mpreună acel cântec ciudat în care este vorba de-o fată de-mpărat frumoasă ca sulfina, numită Cătălina și
SUNT FERMECAT ATUNCI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342609_a_343938]
-
construi ceva. De fapt, numai atunci am inteles lecția: „Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” (Ps. 127:1) Cartea de față le învăța pe cititoare cum să iși zidească o casă pe stâncă, pentru că șuvoaiele împrejurărilor vieții să nu aibă puterea de a le lasă fără un adăpost spiritual. Începutul acestei călătorii de vindecare interioară este fundamentat pe ideea că orice femeie are preț în ochii lui Dumnezeu. Lucrul acesta este esențial, pentru că de obicei
UN MANUAL DE INVATATURA CRESTINA PENTRU FEMEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342597_a_343926]
-
în imaginar a ceea ce ne refuză realul, iar religia o înțelege ca pe o iluzie care vizează reproducerea la scară socială a relațiilor dintre copil și autoritatea parentală. Fluviul sistemelor filosofice din ultimele cinci secole a curs în paralel cu șuvoiul de secte creștine, ambele izvorând dintr-o Reformă (1517) care nu se mai mulțumea cu gândirea scolastică medievală (în cadrul căreia credința și filosofia se împleteau armonios, rolul predominant constituindu-l credința). Ieșită de sub autoritatea inimii, rațiunea s-a văzut, treptat
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
Fa-mi țocul să zboare, prin foile goale, Rastoarna-mi călimara, Cerneală să-mi curgă în sute de versuri și mii de cuvinte . TU, muză nebună, dansează! Dansează-mi prin minte să-mi șuiere gândul , Dansează prin ploaie să curgă șuvoaie , Cuvinte mărețe cu slove citețe, Dansează-mi prin gând să-mi ascund nebunia, Ce face din mine acum un paria. Dansează de zor, inspiră poeții, Și-n iarnă din suflet oprește nămeții. Deschide zăvorul fântânii cu vise, Da drumul cuvintelor
DANSUL MUZEI de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342689_a_344018]
-
au fost compuse în 1801 și au apărut, în 1804, la Hofmeister și Kuhnel. O strâng de mânuța pe nepoțica. Îi simt neliniștea. Nu visez. - Să intrăm, bunule! Privește, intră toată lumea... Când mă uit, persoanele ciudate dispăruseră. Poate împinse de șuvoiul de oameni sunt înainte, deja, în sală. Le-am văzut decum am intrat; erau pe cele două scaune. Dar, când ne-am apropiat, dispăruseră. Parcă au fost absorbite de acordurile pianului, așa cum face un aspirator cu bucățelele de hartie rupte
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
E totul doar o muzică / și sus, și jos / ce se topește într-un vers duios / răzbind ca firul ierbii / din pământ / să ne aducă-n suflete avânt / Avânt vreau să rămâi / mereu în noi / să Te simțim / în suflete, șuvoi // Prin zbor întors / și unduit, stingher, / să Îl primim pe Tatăl cel din cer” (Pierdută stau). Din meditația ei asupra realităților cerești, poeta coboară la un moment dat, să ne surprindă cu frumusețea anotimpului auriu în Târgul Ieșilor, cu ochiul
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
poezie închinată lui Dumnezeu: “Curge poezia, Doamne, prin mine / ca un fluviu de lumină / când Te slăvesc / O las să curgă lin / pe hârtie, / poate căldura ei / mă va face / mai lesne să Te găsesc” ( Ca un fluviu de lumină). Șuvoiul de cuvinte de lumină pe care autoarea îl revarsă spre Dumnezeu este copleșitor. Preaplinul ei sufletesc i-l dăruiește cu lacrima bucuriei de a-L fi regăsit, după ce, ani de-a rândul n-a stat sub mantia Lui: “Numai Tu
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
își zidește casa pe stâncă, astfel că nici o intemperie nu i-o poate ruina; cel care aude cuvintele Lui dar nu le împlinește cu fapta este ca un om care și-a clădit casa pe nisip. Când se vor năpusti șuvoaiele și vor sufla vânturile, prăbușirea ei va fi inevitabilă și definitivă.” Duhul Sfânt, cea de a treia Persoană a Preasfintei Treimi Odată cu capitolul cinci, „ Dumnezeu Duhul Sfânt” , este abordată cea de a treia Persoană a Dumnezeirii - Duhul Sfânt. „Împărăția pe
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]