3,030 matches
-
cu esență de aromă a sufletului de femeie, este constituit tocmai de imaginile oferite de ... Citește mai mult A expune tablouri la Galeria centrală din satul artiștilor, Ein Hod, este un titlu de cinste și mândrie. Recenta expoziție (”Stele și Țărână”) - cu mai multe tablouri de autentică valoare, aparținând doar pictorilor din cadrul acestui renumit sat, datorat lui Marcel Iancu - are un singur invitat „din afară”: Liana Saxone Horodi. Nu este lipsit de semnificație acest fapt, dacă ținem seama că einhodnicii țin
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
anii nu-i mai sunt prieteni: “Anii mei, singurii mei prieteni, / Și voi m-ați trădat pentr-o zare grăbită! / Și voi v-ați dus cortul departe de-al inimii mele hotar...! / Când v-am strigat, m-ați lăsat în țărână zdrobită...! / Când mi-a fost dor, / Mi-ați umplut amintirea cu-amar!” În clipele de meditație apăsarea și tristețea se accentuează, amintirile răscolindu-i trecutul pe care-l raportează la un prezent imprevizibil ca-ntre ruinele unei cetăți: “E miezul
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
fie oare chiar așa? Dar dacă acel grăunte de nisip este la fel de important precum o stea, în fața lui Dumnezeu? Nu consider că ar trebui să supraevaluăm importanța omului în Univers, dar nici să plecăm de la ipoteza că suntem doar simplă țărână pe acest Pământ, o țărână fără mare însemnătate, atât pentru cei de dinainte cat și pentru cei de după. Desigur, este greu de găsit calea de mijloc, adică să găsim exact locul în care ne aflăm, noi oamenii, atât la scară
PRINTRE STELE... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367921_a_369250]
-
dacă acel grăunte de nisip este la fel de important precum o stea, în fața lui Dumnezeu? Nu consider că ar trebui să supraevaluăm importanța omului în Univers, dar nici să plecăm de la ipoteza că suntem doar simplă țărână pe acest Pământ, o țărână fără mare însemnătate, atât pentru cei de dinainte cat și pentru cei de după. Desigur, este greu de găsit calea de mijloc, adică să găsim exact locul în care ne aflăm, noi oamenii, atât la scară cosmică, dar și la cea
PRINTRE STELE... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367921_a_369250]
-
de dinainte cat și pentru cei de după. Desigur, este greu de găsit calea de mijloc, adică să găsim exact locul în care ne aflăm, noi oamenii, atât la scară cosmică, dar și la cea spirituală. Chiar dacă omul se naște din țărână și tot în țărână ajunge, făcând parte doar pentru o scurtă perioadă de timp din ciclul vieții planetei Pământ, poate că, ceva-ceva tot ar trebui să rămână undeva în plus, după plecarea lui. O stea care moare nu dispare definitiv
PRINTRE STELE... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367921_a_369250]
-
pentru cei de după. Desigur, este greu de găsit calea de mijloc, adică să găsim exact locul în care ne aflăm, noi oamenii, atât la scară cosmică, dar și la cea spirituală. Chiar dacă omul se naște din țărână și tot în țărână ajunge, făcând parte doar pentru o scurtă perioadă de timp din ciclul vieții planetei Pământ, poate că, ceva-ceva tot ar trebui să rămână undeva în plus, după plecarea lui. O stea care moare nu dispare definitiv, ea suferă transformări succesive
PRINTRE STELE... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367921_a_369250]
-
Să picure cu mir din teiul înflorit/ Și-atunci poate-am să uit, de câte-am pătimit” (“Depărtări”) Dând filă după filă din cartea de poezii “Ferestre deschise”, “calc” pe “ciob de noapte”, “număr cocorii”,” sărut norii”, “adun crizanteme”, “mușc țărâna”. Simt durerile nemărturisite, nici macar în versuri dar pe care le știu și mă minunez întrebându-mă prin ce alchimie divină a reușit poeta Camelia Cristea să-și transfigureze neâmplinirile și loviturile pe care i le-a dat viața în versuri
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
noastră uta uta lăsăm uși deschise spre suflet nimeni nu intră pe ele de ce adunăm atîtea lucruri și ațița ură nu vom lua nimic cu noi la marea trecere tu cu tine eu cu eul meu și un pumn de țărâna în gură (Dorina Stoica 10 mai 2015) Referință Bibliografica: Viața că un balansoar / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VIAȚA CA UN BALANSOAR de DORINA STOICA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368039_a_369368]
-
spre a servi drept hrană altor ființe. Acest sistem natural în care nimic nu se pierde deși totul se transformă este numit lanț trofic în care omul are un rol important. De exemplu omul mănâncă o ridiche care crește în țărână. Țărâna este un conglomerat care mișună de viață microscopică provenită din ejecțiile întregii faune la care se adaugă resturile florei precum frunzele putrezite. Un simplu exemplu, care este redat mult mai amplu în opera Contele de Monte Cristo scris de
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
a servi drept hrană altor ființe. Acest sistem natural în care nimic nu se pierde deși totul se transformă este numit lanț trofic în care omul are un rol important. De exemplu omul mănâncă o ridiche care crește în țărână. Țărâna este un conglomerat care mișună de viață microscopică provenită din ejecțiile întregii faune la care se adaugă resturile florei precum frunzele putrezite. Un simplu exemplu, care este redat mult mai amplu în opera Contele de Monte Cristo scris de A
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
reciclare și, din piesele vechi topite, se reface o mașină nouă. Se economisesc astfel multe resurse naturale limitate. Toată fauna cu excepția omului își lasă lutul din care au fost făcute de Dumnezeu drept hrană hienelor și puzderiei de microorganisme din țărână, reîntregind ciclul natural de transformări succesive în lanțul trofic. Omul își îmbracă rămășițele în plumb, beton sau chimicale. Doar, doar să nu redevină lutul din care au fost făcute. Credeți că trupul lor va rezista până la judecata de apoi? Mai
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
iesle; nu fără rost este chemat la înscrierea lui August împăratul. Toate sunt pentru ceva, și către ceva, și cu închipuire. Hristos Se naște din Fecioară ca să-l îndrepte pe Adam cel întâi zidit, cel zidit din pământul fecioară, din țărână. Se înfașă cu scutece ca să dezlege lanțurile păcatelor noastre, să dezlege legăturile cu legături, după graiul cel zis că fiecare se strânge cu legăturile păcatelor. Sâni a supt ca să izvorască laptele darului, pe care l-a izvorât din coasta Sa
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
eresuri. La unii-ai dat bani și-averi, La alții - chin și dureri. Eu la doruri făcui plinul Gustând mierea și veninul. Doamne, tu care ești sfânt, Fă-mă iarbă, fă-mă vânt, Fă-mă soare și lumină Și niciodată țărână. Nu mă prefă, Doamne-n lut, Că am fost destul bătut: Să ai inima tot arsă Este destulă pedeapsă! 3. Sunt un poem nescris Sunt un poem nescris Se ard în mine rime, Mă caută febrile inimi de poeți, Sunt
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Am băut și noi apă rece de izvor, am umplut fedeleșul și ne-am răcorit. Și iată, după un cot se zărește casa scufundată într-o liniște nefirească - animalele dorm la umbra deasă a pomilor iar păsările se scaldă în țărînă. Bunica a pregătit arămia cea mare (cât zece găleți la un loc) și-a așezat-o pe pirostrii deasupra unui șanț plin cu lemne de ulm și de fag. Spre seară-și cheamă vecinii la clacă. A pregătit plăcinte și
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
de zis, . . . . . . . . . . . de foarte foarte aproape, sărutările lor nu spun decât că a venit primăvara! Gelozie Câine șlefuit în licoarea minciunii, vulturi cu aripi de argint se reped în pulpele tale, chircite a-trebare, mormane de oase rotunjesc genunchiul întors în țărână, în blestemele timpului, peste pietre și vânăt acerb, pe coroană de os, cu lăcomie de gâde rupi aripi și tremuri, sălbaticule june, eroare-n morminte, un câine va pieri din gheară de câine! Votul de poveste dintr-o urbe din
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
-le și îmbinându-le ca nimeni alții. Citind această carte, realizezi că ești cu adevărat al acestei țări, ești acasă, că simți sufletul pământului ei, când inspiri chiar și ocazional, mirosul pământului mușcat de sapă, amestecat cu izul buruienii, cu țărâna în care se îngroapă tălpile. Prof. dr. Constantin DOBRESCU Fundația pentru Istoria Prahovei Ploiești Referință Bibliografică: Ulmeni Maramureș - Studiu monografic / Radu Botiș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2143, Anul VI, 12 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Radu
ULMENI MARAMUREŞ – STUDIU MONOGRAFIC de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367480_a_368809]
-
ruinele cetății așteaptă în tăcere înșiruirea fără de sfârșit a mileniilor. Pe culmi, lumina pare, coaptă de vechimea acestor locuri, ca un fruct pârguit. Trecutul stă ascuns sub înfățișarea paraginii prezente, așa cum firul ierbii își trage seva în chip nevăzut din țărâna udată de sângele dacilor căzuți sub burțile cailor romani ale legiunielor care invadaseră provincia de la capătul imperiului, cu două milenii în urmă. Pietrele vorbesc singure despre istoria asediului și fiecare arbore ce se leagănă în vânturile timpului de astăzi cunoaște
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
un chip frumos n-au putut pătrunde-n suflet să are câmpul sterp și ars arunci cu pietre azi în mine din florile trimise ieri mă ameninți cu-apocalipsa pe care mâine o amâni mă ții mereu îngenuncheat să scormonesc țărâna udă din care tu m-ai plămădit sub cerul ’nalt ce-adesea plouă peste ultimu-mi veșmânt dezbraci de lacrimi azi icoana și-aud cum râde o femeie că-n fața ta m-aplec și plâng Referință Bibliografică: am fost orb
AM FOST ORB... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366908_a_368237]
-
să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
se împiedică de țeasta dezgropatului și o împinge cu piciorul la locul ei din colț. - Stai cumințel acolo, unde te pun eu. Te dai de-a dura? Ei, îți arde de joacă cu noi? Vasile era preocupat să caute prin țărână dacă nu care cumva mortul a avut vreun lănțișor la gât sau vreun inel pe unul din degetele de la mână, dar negăsind nimic trase scărița în groapă cu lopata și ieși afară. Apoi întinse mâna să-l agațe pe colegul
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
degetele de la mână, dar negăsind nimic trase scărița în groapă cu lopata și ieși afară. Apoi întinse mâna să-l agațe pe colegul său de muncă să-l ajute să iasă afară. Acesta se împiedică și căzu cu obrazul în țărâna. Trase o înjurătură de mamă, dar când s-a uitat să vadă de ce s-a împiedicat a rămas cu gura căscată. La picioarele lui se afla iar blestematul ăla de craniu. A sărit ca ars direct pe scară și din
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
este un incident sau accident, nu este ceva hotarat de om. De aceea și vorbim de nebunia celor ce nu iubesc Sfanta Cruce! De ce? Pentru că Sfânta Treime a privit Crucea atunci când a zidit pe om! Și, luând cu mâinile Sale țărâna din țărână, a făcut omului mâinile care-l vor pironi pe Iisus Hristos pe Cruce. Și făcându-i gura, a știut că doar în acest mod va putea omul să strige "Răstignește-L!" Dar, cum totul este la Dumnezeu Iubire
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]