1,197 matches
-
sa. - Da’ chiar fa, Tinca și Vasile ce zic, ce fac? - Ei... Fumul gros ieșea pe horn ca un caier de lână albă pe care femeile îl lucrau. Mânile și gura munceau în același timp, ambele lucrau de-ale lumii. țața Tinca era pe punctul de a pleca la “parlamentări” când în ușă o opri Andrei. - Buna, ce e aia “cu steaua” sau “urătură”? Timpul femeii se opri. Lăcrimă și își strânse nepotul la piept. Andrei auzise pe după gard cum copii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
hudiță și să sară gardul în grădină la factor, acolo se ascunse în stogul de paie și a rămas plângând până când i s- au uscat lacrimile. Acum era în sigurantă în brațele bunicii care îi mângâia creștetul și părul moale. țața Tinca uitase de parlamentul ei. Își înconjurase nepotul cu dragoste și se ruga la Maica Precista să trăiască, să-l vadă mare și să fie ca ea, ca tot satul, să fie a lor, să-i lase totul. Să-l
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
urări de Anul Nou și vorbele calde ale Crăciunului. Lumea lor s-a spart însă de zidul zilei de vineri. Lică l-a strigat la poartă și nimeni nu a protestat. Badea Vasile lăsă capul în pământ alungânduși lacrima, iar țața Tinca l-a condus îmbujorată până la poartă. Fulgii de nea l-au dus până acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
peste fumat și l-ar fi dezobișnuit, dar de la “mâncarea spurcată“ nu era cale de întoarcere. Pierduse primele două suflete. În cealaltă parte a satului carnea de porc mai făcuse o victimă. Fără ca nimeni să știe, fără ca nimeni să afle. țața Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă, aburii se înălțau ca rugăciunile spre cer, iar în străchinile smălțuite, pomana porcului era rumenă și răcorită de varza murată, rozalie ca poama văratecă. Bătrânii își făcuseră o cruce își
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
timp, trebuia să fugă... Viața lui în sat era o fugă. Din ziua aceea nu a mai avut voie să iasă din afară. Auzea veselia peste sat, dar în casa lor era liniște. Cu lacrimi în ochi și în genunchi țața Tinca se ruga de băiatul ei să-l lase pe Andrei până la ea. Lică era însă de neclintit în decizia sa. - Nimeni nu iese din casă. Ce să facă? Să-l smintiți voi cu ale voastre? - Nu, mamă, cum să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rupe unu’ gâtu’. - Hai, lasă, dă apa aia. Ei, stai că trec să mestec în mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe masă. Badea Vasile lăsă găleata cu apă pe măsuța de după ușă, la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au ce mânca. Iarna abia a început și ei, eh, ei tot cu bătrânețile. Poate mâine se va
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu putere, fulgii s- au îndesit, frigul își făcu loc înaintea lui în casă. Apucă clanța, dar o scăpă repede. Îl durea mâna. Ușa se trânti de perete și viscolul întră cu putere și nepoftit în casă, suflând în foc. țața Tinca fugi să prindă ușa purtată de colo colo de vânt. Scârțâia ușor. O apucă și o împotrivi cu putere vântului. Trase de ea. Nu-i ieșeau la numărătoare copii. Lipsea unu’. Trase o haină pe el, luă căciula din
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu îndrăznea. Simțea cum satul îl privește. - Varvară, ne vede lumea. - Așa, și ce dacă ne vede lumea. Ce are lumea, ce crezi că lumea nu a mai văzut? Zi. O faci sau nu? - Da’ de ce nu te gândești la țața Rarița oleacă? - De ce nu se gândește ea oleacă mai mult la mine? Toată viața a fost cu ochii pe mine. Mi-a fost frică să fac un pas în stânga sau în dreapta să nu cumva să o supăr. Mereu m-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
flori albastre cu una neagră, își trase fusta și își aranjă baticul. Porni spre grădină. Mai rupea câte o mână de buruiană pe care o punea în pestelca uractă cu colțul-n brâu și continua drumul. Nu se grăbea. - Bună ziua, țață Rariță! - Bună, Florine, mamă! Băiatul o privi câteva secunde, apoi continua să secere buruiana. Rarița îl urmărea cu coada ochiului în timp ce se făcea că umblă după iarbă mai grasă. - Măi, mamă, apoi nu ați putut și voi ca oamenii să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
strechea în voi. Eu zic să mergem toți cinci și să vorbim. Ai veni tu la noi cu ai tăi, ne-om omeni și om mai videa, că așa fac oamenii. Florin continua să doboare buruiana cu secerea. Apoi eu, țață Rariță, nu știu ce eu ce spui matale acolo... - Poi, cum nu știi, măi Florinele?... Cum nu știi? N-ați plecat voi doi de la horă? Nu ai luat- o pe Varvara la tine? - Țață Rariță, noi de dus la horă ne-am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
continua să doboare buruiana cu secerea. Apoi eu, țață Rariță, nu știu ce eu ce spui matale acolo... - Poi, cum nu știi, măi Florinele?... Cum nu știi? N-ați plecat voi doi de la horă? Nu ai luat- o pe Varvara la tine? - Țață Rariță, noi de dus la horă ne-am dus, de venit am venit, da’ vezi matale, Varvara nu-i la mine. După ce-am venit, țață Varvară, o fugit în celălalt sat, cu un băiat, a lu’ Costică Deleanu. Rarița
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ați plecat voi doi de la horă? Nu ai luat- o pe Varvara la tine? - Țață Rariță, noi de dus la horă ne-am dus, de venit am venit, da’ vezi matale, Varvara nu-i la mine. După ce-am venit, țață Varvară, o fugit în celălalt sat, cu un băiat, a lu’ Costică Deleanu. Rarița simțea cum intră în pământ, auzea vocea scăzută a lui Florin, dar ea le știa pe ale ei. - Îi e drag de mult și se au
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
plece. Se temea. “și eu ce fac? Nu pot să o las așa. Varvara e doar a mea, de mine cine o să aibă grijă?” - Se vedeau pe la hore, da’ ea mai mergea și-n sat la el. Eu nam vrut, țață, n-am vrut să nu știi. Da’ mi-e dragă și am ajutat-o să se vadă cu el. E băiat bun, harnic, muncitor, are gospodărie mare. Nu bea, nu pierde nopțile. Are părinți buni. Eu n-am vrut, țață
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
țață, n-am vrut să nu știi. Da’ mi-e dragă și am ajutat-o să se vadă cu el. E băiat bun, harnic, muncitor, are gospodărie mare. Nu bea, nu pierde nopțile. Are părinți buni. Eu n-am vrut, țață, da’ o trebuit să nu-ți spun. “M-oi duce după ea. Cât am chinuit și altul să mi- o ia? Să vie la casa mea, să stea aici, să se mărite el dacă ține la dânsa. Fata mea, fata
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu mai poci să trăiesc cu el că mă gătește” o spus, “mai bine stau și eu încă oleacă până e fata mare și plec”. și eu ce era să spun, “cum vrei mamă”, am spus, “cum vrei”. și acuma... țața Floarea, știrbă, molfăind cuvintele, și cu chipul senin povestea câte le știa ea “domnilor procorori”. - Da’ cum a fost? Ce s-a întâmplat, știți? Interveni un tânăr în costumul cam strâmt pentru trupul lui. - Ce o spus? - Cum s-o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
povestea câte le știa ea “domnilor procorori”. - Da’ cum a fost? Ce s-a întâmplat, știți? Interveni un tânăr în costumul cam strâmt pentru trupul lui. - Ce o spus? - Cum s-o întâmplat? Interveni Maria lu’ Pădureț. - A, da, continuă țața Floarea, mestecând cuvintele cu gingiile ei roze. Da. Aseară, ieri, s-o dus cu un om de aici, o băut, o făcut treaba și asară la timpul doisprezece o vinit. Când o vinit, mai este și Carmen martor, să spuie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
alta în sat, cumnata sa, care se ținea după el toată ziua în șir. Uite așa, unde era el, hop și ea. Da’ credea că nu-l vede lumea. Di aia, di aia o omorât-o, că era aceea. Ochii țaței Floarea se umplură de lacrimi și fără să știe continună să vorbească. Bocea ușor printre picăturile mici care se scurgeau în barbă. - Fata mamei, că harnică mai era, of mamă, of că harnică și curată mai era și o ninorocit-o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
zici că tot bombardamentul energetic a fost de vină că ți pun vinu-n cap. Erai rătutit, aia era, se vedea de la o poștă că umblai pe sub fuste străine... Gore face pe Îmbufnatul și Își pune mâinile la piept ca o țață. Sandule, sunt anumite subiecte care nu ar trebui discutate În public. Eu am Încercat să nu le discut nici În particular, dar nevastă-mea nu și nu, cică ia vino tu Încoace, Gore, și spune-mi mie cine-ți face
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
artroza. Despre ortopezi se spune că fac vile din oase. Cei cu prea multe fețe nu mai au loc pentru obraz.. Maestre, ești genial ! Ți - o spun cu toată sinceritatea mea de ucenic. Și bărbații știu, slavă Domnului, să fie țațe. Cel mai sadic îndemn adresat poeților contemporani ar fi : citește - te pe tine însuți ! Unii pretind că au ajuns în Rai înaintea lui Sf. Petru. O funcție cât de mică încrețește a gravitate orice frunte tâmpă. De la Iuda încoace, prețul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vreme la creșă. M-au luat înapoi după trei săptămâni, vânăt și slab ca un schelet: țipasem ca din gură de șarpe trei săptămâni în șir. Acolo, pe Silistra, în curtea 26 în formă de "U" plină de muncitori, țigani, țațe și prostituate, m-am găsit să-mi trăiesc și eu prima copilărie. Arhitectura Iu 'pește: casă de raport ca-n Dostoievski, în plus cu mirosul dulceag de leandri de care put toți Balcanii. Tata era deștept și scria la gazeta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pizdă de calitate. De parc-ai Împușca doi iepuri deodată. Aștept ca Gorman să dispară din raza vizuală, apoi intru și arunc o privire florilor, cea mai frumoasă fiind aia din spatele tejghelei. — Bună Estelle, Îi zâmbesc eu. Mai ie șo țață bătrânăn magazin. O privește sfidător pe Estelle care și-a pierdut parțial stăpânirea ei de sine de vită dură, se scurge un pic de savoare din mișcările țâfnoase ale curvei. Țața cea bătrână Își ridică sprâncenele și se duce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tejghelei. — Bună Estelle, Îi zâmbesc eu. Mai ie șo țață bătrânăn magazin. O privește sfidător pe Estelle care și-a pierdut parțial stăpânirea ei de sine de vită dură, se scurge un pic de savoare din mișcările țâfnoase ale curvei. Țața cea bătrână Își ridică sprâncenele și se duce În partea din spate a magazinului. Cum merge afacerea? — Binișor, spune ea, dându-și părul pe spate cu un gest nervos. Ciudat, tocmam văzutun tip caria ieșidin magazin cu mâna goală. Nai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mâna goală. Nai avunimi săi placă? — Nema... zice ea cu un aer de Îndoială, evitându-mi privirea și prefăcându-se că face ordine. — Cine iera? — Nu ștu, a vrudoar un buchet... s-a răzgândit... În momentu ăsta, fix la țanc, țața vine și spune: — Dacai de gânsă stai toată ziua și să vorbești cu iubiții tăi, făonafara magazinului și o săți tai din salariu! Estelle se alege cu un zâmbet la asta: — Ascultă, cred că ar trebui să avem o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sunt diferite și de starea lor de a fi în act, ceea ce înseamnă că relația dintre specii și puteri nu poate fi una cu caracter cognitiv, ci pur și simplu una de tipul actualizării. Ideea instituirii unei relații de cauzali țațe eficientă între specie și puterea cognitivă este sortită eșecului în cazul lui Toma din Aquino, pentru că în actul în telegerii nu specia, ci obiectul cunoscut este cauza eficien ta, el fiind cel care produce, pe lângă formă efectului, și acțiunea. Cauza
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
concordanță, ceea ce înseamnă că văzul nu va putea percepe decât specii sensibile care reprezintă culoarea, dimensiunea, mișcarea sau conturul unui obiect extramental, pe când auzul nu va putea percepe decât specii sensibile care reprezintă sunete, nu și viceversa. Dar informațiile transpor țațe de către speciile sensibile la simțurile externe mai pot fi percepute și de către un simț intern, si anume simțul comun, cel care actioneaza asemenea unei pâlnii care adună informațiile de la toate simțurile externe, pentru a putea pune la dispoziția celorlalte simțuri
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]