1,005 matches
-
îmi pare rău că și natura se pierde. Nu știu, am trăit într-o lume mai înțelegătoare, mai serioasă, mai atașată, mai întreprinzătoare, în tot cazul, în altă lume. Se plantau pomi, îi îngrijeau oamenii și îi protejau făcându-le țarcuri de protecție, pământul se lucra cu dragoste și rost, acum copacii pe care i-am sădit noi sunt tăiați iar lemnul lor nici nu se face venit la bugetul autorităților, pământul rămâne pârloagă, iar celor care își petrec zilele la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
împrejurul satului și până la albia râului. În „grădinițele” din fața caselor se aflau flori, nelipsitul busuioc și arbuști ornamentali de trandafir, liliac, lămâiță și calapăr. In spatele casei se afla o curte (ogradă) mare, cu grajd, șură și coteț pentru porc, țarc pentru oi și cotețe pentru păsări. Curtea trebuia să fie mare pentru a se folosi ca „arie” pentru treeratul orzului, al ovăzului și chiar al grâului sau al meiului. Fasolea se „bătea” pentru a scoate boabele din păstăile uscate, iar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
citire, s-ar putea da o bursă celui mai bun student de la Universitatea „Ștefan cel Mare”, ca să se vadă că lumină este și aici, în țară. Cum nu putem reveni la economia pastorală, adică să vezi toată țara ca un țarc de oi, bine ar fi să gândim și cu fața spre viitor. 3 iulie 2009 Onoare și demisie Motto : „Leana: Da’ domn’ judecător onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum rămâne? Prevenitul (malițios): Las’ că ți-o reperează domn’ Mitică!” (I.L.
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și frunze ca să-l transformăm într un obstacol de netrecut. Depunem armadillo-ul în țărculeț și, după maximum zece minute îi vedem doar jumătate de corp și coada agitându-se dramatic, cu restul dispărut undeva sub pământ. Țipăm, Cristian sare în țarc și îl prinde de coadă, chinuindu-se să-l tragă înapoi, iar Alfonso ne strigă să avem noi grijă de armadillo cât timp el va pleca în căutarea unei bucăți mai mari de tablă (articol greu de găsit prin zonă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cât de mică și să o folosească în a avansa fără efort. Ajungem cu trofeul, bucățile de porc merg în tigaie la carbonizat, eu merg să mă spăl sumar întrun lighean afară. Prietenul meu pecari este acum captiv într-un țarc cu pereți înalți și aud doar niște bufnituri înăbușite când trec prin apropiere. Sunt totuși precaută deoarece țarcul pare destul de fragil în timp ce pecariul este o sursă inepuizabilă de energie. A doua zi vom merge în centrul satului, Guillermo la școală
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
merg în tigaie la carbonizat, eu merg să mă spăl sumar întrun lighean afară. Prietenul meu pecari este acum captiv într-un țarc cu pereți înalți și aud doar niște bufnituri înăbușite când trec prin apropiere. Sunt totuși precaută deoarece țarcul pare destul de fragil în timp ce pecariul este o sursă inepuizabilă de energie. A doua zi vom merge în centrul satului, Guillermo la școală la o ședință cu părinții iar eu să discut cu Carlos, amicul lui Guillermo și unul dintre șamanii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
îi liniștește și mă prezintă, la care Chita se întoarce plictisită pe cealaltă parte iar Pancho decide că acum poate acționa fără să-și păteze onoarea și dispare sus, pe acoperiș. Mergem în grădina din spatele casei și dăm de câteva țarcuri unde suntem studiate de câteva lame, doi ponei negri, mititei și sfioși, o căprioară cu ochi mari și urechi alerte și, într-un țarc noroiat, către ieșire, doi pecari murdari (bine că măcar ăștia sunt înțărcuiți!). Maria îmi spune că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
păteze onoarea și dispare sus, pe acoperiș. Mergem în grădina din spatele casei și dăm de câteva țarcuri unde suntem studiate de câteva lame, doi ponei negri, mititei și sfioși, o căprioară cu ochi mari și urechi alerte și, într-un țarc noroiat, către ieșire, doi pecari murdari (bine că măcar ăștia sunt înțărcuiți!). Maria îmi spune că am timp să văd restul a doua zi, îmi arată bucătăria și dormitorul și îmi spune că ea trebuie să plece. O conduc către
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
din fondul latin, au trecut și la alte popoare, odată cu produsele păstorești care erau de bună calitate. Vechimea păstoritului la români este dată de folosirea și astăzi a cuvintelor moștenite din limba dacică: mânz, cârlan, țap, gălbează, grumăzare, balegă, baci, țarc, strungă, stână, bacă, cârlig, cață, ghioagă, lângă care se adaugă terminologia de factură romană: lapte, unt, caș, coraslă, chiag, a mulge, a strecura, dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd, dar și cuvinte slave cum sunt: jant (a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care, bănuim, ne așteaptă dincolo de pereții acestei gări modernizate și supraaglomerate. Am o idee foarte vagă despre cum o fi arătând Madridul - sunt o jivină culturală, nu reușesc să-mi transpun percepția realului într-un loc atât de diferit față de țarcul umil în care îmi duc existența. Am asociat prea mult Spania unui spațiu livresc, populat de simboluri mitice, și mai puțin cu prezentul unei societăți în carne și oase. Corida, flamenco, regele Juan Carlos, FC Barcelona etc. - reușesc, oare, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
A, Salamander, Marc&Spencer ș.a. De aici, mă gândesc, ne vom putea face cumpărăturile, prețurile sunt mai mici în Germania decât în Franța. Hoinărind așa, fără vreun țel anume, din purul dezinteres al exploratorului, dăm peste o piață cu diverse țarcuri aglomerate: mese, pavilioane, gherete, sugerând o... serbare campestră într-un mediu urban. Totul e curat, bine organizat, o geometrie impecabilă. Băieții de la tejghele - probabil studenți care mai câștigă un ban în vacanță, angajându-se în activități sezoniere, ca la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de impresii, cu câteva reprize de ploaie și o furtună. E ultima noapte petrecută în Vestul prosper înainte să intrăm pe drumul denivelat al Estului. Lumea de acasă îmi pare mult prea îndepărtată, minusculă, izolată, atemporală. Atât timp cât nu ieși din „țarc”, cât rămâi în universul tău strâmt, capeți dimensiunile umile ale lumii la care te raportezi. Când însă comunici cu alte spații, mai ambițioase, ești excedat, te extinzi pe dinăuntru, nu te mai poți întoarce în carcera inițială, „naturală” a existenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să ajung acolo unde nu se poate ajunge... Dacă mi-ai vorbi, probabil că m-ai întreba acum, la rândul tău: la ce îmi folosesc nenumăratele și neștiutele mele gânduri, care se încalecă haotic, ca niște armăsari închiși într-un țarc mult prea mic? Iar eu... nu prea aș ști să-ți răspund. Uite, tot vorbind, am ajuns la școală. Nu ești prea încântat, te simt. Nici nu mă mir! Cum ar pu tea să se armonizeze mintea ta liberă, de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în pulberea drumului și, tot încercând să se târască spre alt corp, se simțea din ce în ce mai pierdut, până când ceva l-a tras în fundul pământului. Atunci a fost prima oară când și-a dat seama că se afla într-un fel de țarc, dincolo de care nu putea să mai facă nimic, nu putea să umble ori să trăiască: era sorbit în pântecele pământului, într-un loc al somnului profund. Când și-a venit în fire, era din nou la Comoșteni, în același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sufletul. Până la sfârșitul lui aprilie, Zogru n-a mai putut să-i atragă atenția. A plecat chiar a doua zi să filmeze. Locul acțiunii se afla în Baza de agrement, nu departe de debarcader. Era un mormânt protejat cu un țarc făcut din cordoane de cauciuc. Groapa era curățată și măturată. Arăta ca o albie nu prea adâncă. Nu fusese pietruită și era evident pentru oricine că nu făcea parte dintr-un fost cimitir. Giulia a tras câteva cadre cu mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
liniște. Omul are o revelație și își ridică ochii spre cer. Își ia avânt și insistența lui este răsplătită: zidul explodează, eroul ia foc și arde ca o torță. Prin poarta deschisă nu mai are cine să iasă: în fostul țarc nu mai este nimeni. În această stare de spirit i-a prins ora patru, când Andrei Ionescu a sunat de două ori, scurt, la poarta Giuliei, din strada Gelu Căpitanul. 36. Până aici s-a derulat ziua de marți, 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
avarilor au ajuns la gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemenea caprelor și legați unul de celălalt. Când și când târau acolo încă un ostatic, și, după câte mi-am dat seama, toți erau longobarzi, tineri și de rang înalt. Era lesne să ghicim ce soartă avuseseră ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am strâns tare brațul ca să-l fac să tacă: nu trebuia să dea de înțeles că ar cunoaște limba avarilor. Haganul a întrebat cine știa grecește, drept care am făcut un pas înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. I-a fost adus tronul regal și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grecește, drept care am făcut un pas înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. I-a fost adus tronul regal și s-a așezat. După care a zis: - Eu, Bayan, fiul lui Bayan, sunt un rege drept și înțelept. Voi și poporul vostru, în vremea când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trecut prin cap o bănuială, amintindu-mi de ce-mi spusese Aronne la Ravenna: discipolii lui Andras, ca semn de recunoaștere, aveau o pecete pe corp. Am întrebat unde era cadavrul ajutorului de paharnic. Mi-au arătat o curticică lângă țarcul porcilor. Am ordonat să fie adus înăuntru, să fie depus pe o masă și despuiat de tunica murdară de sânge și de fecale. L-am întors pe toate părțile, dar n-am găsit nimic ieșit din comun. Când am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am explicat lui Rotari situația, răspunsul lui fiind cel al unui tip somnoros: - Descurcă-te, Stiliano, nu mă plictisi cu bisericile tale! Ți-o fac cadou ție, ca pradă de război. Am dat ordin ca preoții să fie scoși din țarcul unde fuseseră închiși. Le-am spus că, dacă voiau să fie liberi, trebuiau să-i convingă pe cei care se baricadaseră în biserică să deschidă porțile. Îi înțelegeam că n-aveau încredere în mine, așa că a trebuit să-i conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noi te-am ales pe tine ca să câștigi bani, colaborează cu noi ca să nu se întâmple evenimente". Și noi am fost pregătiți din țară, dar el ne-a mai spus-o odată. Eiii, bineînțeles că noi, scăpați în libertate din țarc, prima chestie am respectat-o, chiar dacă ne-am mai întâlnit cu români, în sensul că ne-au întrebat ce mai era prin țară, voiau să trimită câte o scrisoare, însă nu i-am primit în camere. A doua recomandare am
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
sacru; sală de lectură; sală; satul bunicii; sălaș; scoică; scop; sfințenie; Silviu; situat; spații; sta; stabil; stabilit; stadion; stat; state; stau; stă; străin; suprafață; supraveghere; surprinzător; școală; ședea; șes; taină; termen fixat în spațiu; trai; tramvai; trebuie să mergi; trunchi; țarc; țărm; umed; uriaș; vacanță; vatră; văgăună; verdeață; vesel; veselie; vis; de vis; vînt; Vrancea (1); 758/300/96/204/2 lovi: durere(155); bate(44); bătaie(31); pumn(29); vînătaie(24); violență(28); tare(18); puternic(16); răutate(14); a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
rândul celor mai rafinați memorialiști români postbelici"15. Un alt argument în favoarea literarității Jurnalului e oferit de răspunsul lui Steinhardt la o întrebare adresată de același Zaharia Sângeorzan. Monahul de la Rohia mărturisește: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
parte, Jurnalul fericirii nu e doar un jurnal de transcriere a unor experiențe personale, e un jurnal de idei... A.S. Totuși Steinhardt mărturisește în Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]