2,113 matches
-
poartă arcuită. Ascultă vântul și se liniștește. În a treia zi de ninsoare, vine iar, ca să se uite la clădirea grandioasă care are un spațios pavilion cu două etaje deschise, având opt laturi, cu acoperișul cu streșini duble construit din țigle smălțuite în auriu. Acum, este acoperit de o pătură de zăpadă. Plânge în voie și se simte înțeleasă - dispariția unei mari actrițe. Albul, suferința. Singură în lumea picturală. Le-am cerut servitorilor să-mi aducă cărțile cu poze, legate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scăldat în lumina lunii. Marea de copaci e drapată în raze argintii. Umbrele sunt de catifea neagră. Nu la mare depărtare, printre aburii ceții, se înalță pavilioanele Yintai și Pasărea Pheonix, unde fiecare fir de iarbă, fiecare lemn, cărămidă și țiglă deapănă o poveste. Aici a fost ținut ostatic împăratul Guang-xu de către împărăteasa văduvă. Mao vorbește pe neașteptate, așa cum face întotdeauna. Primul vicepreședinte al republicii chineze, Li Hong-yuan, s-a aflat sub arest la domiciliu în același loc. Crezi că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nepotrivite mai bine le lași nespuse. Mergeam alături și, când am ajuns la pod, eu am trecut în dreapta, ca să pot urca treptele sprijinindu-mă de balustradă. Apoi am intrat într-un cartier unde casele erau scunde și aveau acoperișuri de țiglă roșie. În dosul intrărilor se aflau curți micuțe și străzile erau în parte nepietruite. „Alin?” „Da.” „Alin, povestește-mi ceva despre America.” Mergeam alături, mână în mână, iar mâna pe care o țineam într-a mea nu era aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
uite patul pe care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș de țiglă, cu nori sprinteni plutind deasupra lui, iar eu încerc să îmi găsesc salvarea în inerția obiectelor din jur, iată, nimic nu lipsește, nimic nu se schimbă și datorită lor, nici în viața mea nu va fi nici o schimbare. Peste puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să îl îmbrac și să îi pregătesc sendvișuri. Abia după mulți ani am aflat că ea își petrecea toate acele ore stând cu prietenii prin baruri și bând, și uneori o lăsau în drumul lor lângă casa cu acoperiș de țiglă și îl trezea pe tata dimineața, plângea în brațele lui și îl asigura că mâine-dimineață ia copiii și se întoarce la el, iar el o privea îndurerat și spunea, da, Ela, eu cred că acum îți dorești asta, dar mâine-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sânul primăverii, nici înot în piscină, mă așez la o masă micuță, de două persoane, nu există mese pentru persoane singure, privesc peisajul luminos, pe care furtuna l-a descoperit în urma sa, văile sunt albastre ca marea, bărcile roșii ale țiglelor de pe acoperișuri plutesc încet, tocmai în locul acesta atât de frumos și-a pierdut el vederea, și iar lacrimi, aceleași meduze transparente lipite de obrajii mei, pun capul în pământ, să nu văd veselia din jur și să nu las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui acolo inimile noastre frânte, bântuind printre țiglele tremurânde, atingând urma termometrului de pe perete, furia casei părăsite, le observ urmele de afară, înconjor casa în care mi-am petrecut copilăria. Aici era un prun cu fructe roșii, iar lângă el, unul cu fructe galbene, noi îi numiserăm soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest, aici își aveau cuibul porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor, iar mama striga, când vom scăpa de porumbeii ăștia, ne vor îmbolnăvi, alungă-i de aici înainte să ne contamineze pe toți, iar tata privea cuiburile lipsite de apărare, sfâșiat între mila față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea, ura se risipea, îmi era mai ușor să o urăsc de la distanță, decât de aproape, chiar și acum, când doarme în camera de alături, îmi inspiră o liniște ciudată, o tandrețe ascunsă în pivnițele ființei, în cuiburile porumbeilor, în țiglele acoperișului, care îndrăznește deodată să iasă la lumină. Ani la rând o acuzasem de moartea tatălui meu, refuzasem să o iubesc, rezistasem acestei tentații chiar și după moartea lui, totuși îi permisesem lui Noga să o iubească, dacă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atârnă o fotografie veche, în rama prăfuită eu și Yotam suntem împietriți într-o îmbrățișare brutală, eu mă aplec asupra lui și îi dau o prăjitură, iar el zâmbește, și în spatele nostru e casa aceea veche, sub protecția imaginară a țiglelor roșii, eu spun, poate este adevărat că nu știu să iubesc, dragostea este un lux, numai când totul merge bine poți iubi, atâta doar că niciodată lucrurile nu merg în totalitate bine. Îl privesc îndurerată pe fratele meu cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
transformă deodată într-o pace sufletească stranie, pentru că, iată, am aici o fetiță și trebuie să învăț cum anume să o iubesc, departe de umbra sa tăioasă, geloasă și iritantă, privesc din nou fotografia, nu știam ce ne pândește de după țiglele roșii, dar ce e rău, de fapt, în toate astea, ce este rău în decepție, de ce trebuie să le băgăm copiilor sub nas adevărul și să le spunem, luptați. Anii petrecuți în minciună au fost mult mai buni decât aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tău, întreabă el curios, iar eu mă gândesc la camera aceea sărăcăcioasă, cu dulapul de haine lipit de perete, cu covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu mijlocul ros, și pe perete, fotografia casei aceleia vechi cu acoperișul acoperit cu țigle, cu norii plutind deasupra lui, și patul pe care îl cumpăraserăm în urmă cu mulți ani de la un cuplu care divorțase, iar pe el stă culcat Udi, cu gura crăpată într-un suspin rușinat, picioarele lui lungi tac, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre sensurile de mers. Unde suntem, nu am fost niciodată aici, de-a lungul drumului se ridică niște clădiri în construcție, palide, câteva dintre ele sunt acoperite de pălării roșii din țiglă, dar cele mai multe au capetele descoperite, chele, cu ochii larg deschiși, schelete bolnave, și-a ieșit din minți, de ce mă adusese pe șantierul acesta pustiu, dezolant, fără umbră, fără copaci, numai pământ excavat, exploatat, brazdă lângă brazdă, scripeți uriași, iar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care în curând vor deveni balustrada unei scări stabile, preț de o clipă sunt gata să cred că suntem o pereche de tineri veniți să verifice modul în care înaintează lucrările la noua lor casă, acordând o atenție specială fiecărei țigle. La capătul scărilor se află o ușă elegantă, iar el scoate din buzunar o legătură de chei și o deschide larg, eu privesc în jur uimită, din mijlocul dezordinii răsare o casă de păpuși perfectă, luxos mobilată, chiar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu și-a dat seama ce se întâmpla. — Z\u! — E adevărat! Mergea cu bicicleta, de care era prinsă și o remorcă, prin cartierul Koishikawa și n-a simțit nimic. Când a ajuns acasă, toate casele din apropiere rămăseseră fără țigle pe acoperișuri și noi stăteam cu toții lipiți de stâlpi și tremuram până în străfundul mădularelor, dar el tot nu a realizat ce li se întâmpl\. Ne-am dat seama după felul în care ne-a întrebat: „Ce naiba e cu voi?“ Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul casei aflate dincolo de rîu străluceau flash-urile aruncate de armele soldaților noștri. Trăgeau direct spre noi și Întîi vedeai flash-urile gemene, apoi auzeai bum-bum-ul sec, răgușit, ieșit din gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de-a lungul marginii micului platou În jurul căruia se desfășura bulevardul, și puteai să vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu, pînĂ pe dealul mărginit de pini care se ridica În spatele vechiului foișor regal numit Caso del Campo. Acolo se purtau acum bătĂliile și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu acoperișuri de țiglă. Pe poarta deschisă larg, tocmai atunci ieșea un bărbat cu fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu turecii moi și înalți. Când auzi clopoțeii și văzu brișca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clădire veche, ruinată, cu o parte din ziduri complet căzute, cu planșeurile dintre etaje înclinate și cu lemnăria buretoasă la vedere. Cercevelele geamurilor lipseau, așa că ferestrele apăreau ca niște găuri informe în zidurile coșcovite. Acoperișul în pantă nu mai avea țigle și în el se deschideau breșe largi, negre. Mai fusesem o dată, ziua, în acel loc. Mă plimbasem cu Puia prin clasele goale, cu băncile distruse, cu câte o tablă veche, cu trei picioare, uitată în vreun colț. Pe unele table
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am ajuns : să detest exagerarea pătimașă. Astfel că pun excelența pamfletului nostru în relație cu semnele civilizației insuficiente. La o privire atentă poți vedea cum lucruri disparate se leagă... O lumină aurie încinge cerul și conturează cu negru acoperișurile cu țiglă roșie de vis-à vis : ce imperceptibil se modifică aerul dulce de afară, ce infinite nuanțe capătă ! Oare și junele amic să aibă o secretă înțelegere cu mersul aștrilor, cu natura ? Pentru că iată-l de atâta vreme postat lângă ușa dinspre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măturată. Totul e ordonat și curat. Fundu’ curții este de fapt domeniul Moapsei, chiar dacă eu și Vica stăm amândoi pe bancă, cu ochii explodați de albul peretelui ce ne înconjoară, din trei părți. În partea cealaltă e un acoperiș de țiglă învechită, un coteț mai înalt. În față e magazia de lemne a Moapsei și, lipite de ea, closetele gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
propagandistice ale regimului sînt discrete, În schimb poți vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua gardurilor, parcurile pline de o vegetație sănătoasă, neprăfuită, florile de pe tarabele florarilor aflate În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-și cânte afară viersul elegiac, acut - „cocoșul furtunii“ obișnuia să-i spună Alan. El iubea păsările. Alex se îndreptă spre fereastră și privi în grădină. Cădea o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de vară denumită „Papucul“ strălucea ud prin ceața roșiatică a fagului arămiu, încărcat de muguri. Pajiștea curbă răspândea o lucire sinistră. O pată maronie o străbătu cu viteză de fulger. O vulpe. Alex nu recunoștea niciodată, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar se schimbase într-o fustă-salopetă, albastră, strâmtă, cu mulți nasturi, și o bluză în dungi albe și albastre. — Ăștia doi sunt alfa și omega, explică părintele Bernard, zâmbind. Soarele rece de aprilie strălucea pe un cer rece, albastru, iar țiglele verzi de pe acoperișul Papucului scânteiau de parcă-ar fi fost ude. Boabele de rouă de pe iarbă sticleau în soare ca diamantele și urmele de pași pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]