3,072 matches
-
versiunea care a început să circule și cer o investigare în profunzime, Interesant, Uitați-vă, domnule prim-ministru, la întrebarea acestuia. Prim-ministrul citi cu voce tare, Vrem Să Știm de Unde A Venit Ordinul, Și acesta, mai puțin direct, dar țintește în aceeași direcție, Vrem Adevărul Indiferent pe Cine Ar Durea. Ministrul de interne continuă, Nu e alarmant, nu cred că trebuie să ne îngrijorăm, chiar e binevenită apariția acestor semne de întrebare ca să nu se spună că toată presa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
necunoscute, dintre care ultima, probabil, nu avea soluție. Oricum ar fi, nu avea rost să-și facă iluzii mari, ziarul nu avea să se afle pe parcursul întregii zile în chioșcuri, putea chiar să și-l imagineze pe ministrul de interne țintindu-l cu arma posedat de furie și strigând, Prindeți-mi-l pe căcatul ăla imediat, aflați cine a fost acela care a divulgat aceste informații, ultima parte a frazei o adăugase la discurs în virtutea inerției, știa el prea bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
moarte? — Ce rost ar avea? Nu contează câtuși de puțin. M-am uitat lung la el. Stătea în fața mea, nemișcat, cu un zâmbet batjocoritor în priviri. Și totuși, o clipă am avut parcă intuiția unui spirit înflăcărat și chinuit care țintește la ceva mai măreț decât poate fi conceput de orice lucru legat de carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă uitam la omul din fața mea, cu hainele lui ponosite, cu nasul mare și ochii strălucitori, cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
surprindere ceea ce părea să fie stângăcia tehnicii lui. Deprins cu desenele maeștrilor clasici, convins că Ingres este cel mai mare desenator al vremurilor moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea. Îmi aduc aminte o natură moartă, niște portocale pe o farfurie - și mă supăra că farfuria nu e rotundă, iar portocalele sunt diforme. Portretele erau supradimensionate și asta le dădea o înfățișare neplăcută. Ochilor mei, fețele acelea li se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a unui țel în care te aștepți să găsești eliberarea definitivă de duhul care te chinuie. Te văd ca un pelerin etern către un altar care poate că nici nu există de fapt. Nu știu către ce Nirvana de neatins țintești. Te cunoști pe tine însuți? Poate că ești în căutarea Adevărului și a Libertății, și o clipă ți s-a părut că ai putea găsi eliberarea în Dragoste. Cred că sufletul tău obosit și-a căutat odihna în brațele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ieșea din casă. Mi l-am imaginat petrecând ore întregi, meditând și bând, privind tot timpul prin crăpătura ascunzătorii lui, cu urechea ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iar acum e pensionar și portar. Copiii lui merg la același liceu cu Sophie, iar eu am să merg mai târziu la școala medie pentru muncitori. Până nu demult voiai să te faci profesor de sport. Acum nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu pot fi deosebite pe întuneric, în speranța că printre ele sunt și din acelea care dor foarte tare. Anna mușcă, zgârie și pălmuiește, după obiceiul femeilor, și totul se îndreaptă spre capul bietului reprezentant comercial; în asemenea situații, femeile țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de protecție al creierului uman. Voiajorul geme dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu cocoșelul lui cu tot, care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va culege mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi chiloții care strălucesc albi în întuneric, astfel încât omul din Linz se prăbușește într‑o rână. Curge un pic de sânge de Linz și tăcerea se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de tot. Apoi Rainer se duce la maică‑sa, care zace în hol grămadă, horcăind și cu spume la gură, și‑o lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
suprapună cu imaginea unui falus. — Dar, În momentul cel mai important, vânătorul e capabil să renunțe la tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan de agresivitate de care numai un vânător e În stare. La fel și barmanii italieni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu se bazează deloc pe gândirea subconștientă. Genul ăla de chestii sunt potrivite pentru evrei, dar nu au nici o relevanță pentru germani. Așa cum vă veți da seama și dumneavoastră, nici un tratament psihoterapeutic nu se realizează vreodată separat de corp. Aici țintim să înlăturăm simptomele bolilor mintale prin îndreptarea atitudinilor care au dus la apariția lor. Atitudinile sunt condiționate de personalitate, ca și de relația personalității cu mediul ei înconjurător. Visele dumneavoastră mă interesează numai atât cât să știu dacă le aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
O, Doamne! Îmi pare rău, domnule, zise el. Nu am vrut decât să îl opresc. Se uită stânjenit la pistol, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că arma putuse să omoare un om. — Doar să îl oprești? Ce ținteai, lobul urechii? Ascultă, Becker, când încerci doar să oprești un om, cu excepția cazului în care ești Buffalo Bill, țintești la picioare, nu încerci să-i faci afurisita de freză. M-am uitat în jur, jenat, aproape așteptându-mă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pistol, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că arma putuse să omoare un om. — Doar să îl oprești? Ce ținteai, lobul urechii? Ascultă, Becker, când încerci doar să oprești un om, cu excepția cazului în care ești Buffalo Bill, țintești la picioare, nu încerci să-i faci afurisita de freză. M-am uitat în jur, jenat, aproape așteptându-mă să se fi adunat o mulțime de oameni, dar aleea rămase goală. Am dat din cap spre pistol: — Și ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
satelit natural. — Hai, fără texte! se zbârli bărbosul. Scoateți repede tot ce-aveți! Păi ce s-avem? N-avem nimic! zise comandantul Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dictă și el.. acela de: alergări, de ochire/ țintire/atac, dar mai ales de alergare cu acei saci de campanie plini cu pietre.. De mine nu era problema, insă îmi era acel omuleț care nu putea... nici să alerge dar țintea al naibi de bine, tot timpul având fb. fără nicio îndoială(!), nu facebook.. în 92-93 ar fi fost culmea! De aceea, la concursul "patrulă (chiar spuneam de curand cuiva de astă, nici nu știu de ce imi amintisem... însă, uite câteodată
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
și ultimul, nu?) la destinația celor zece kilometri parcurși prin alergare, de după: 500m alergare cu mască pe figură - pfuu abia vedeam drumul că se abureau/încingeau geamurile măștii în acel timp de primăvară - dupa aruncarea diferitelor chestii (bine că omulețul țintea cercul cu grenadă :) ) și după acea tragere pe care o luaserăm cu 27 de puncte din 30 (de gloanțe ori că punctajul nu era sugestiv, ca de fapt fiecare trăgea câte 10 focuri? nu știu sigur, tu ști?)... Dar pentru că
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
și cu totul de o altă natură decât cele binecunoscute de toți, precum și multitudinea de gloanțe slobozite într-un joc cu reguli imorale și profund antiumane în adversar provin de pe țeava unui revolver specific șantajului de grup și urii, „democratic” țintit între granițele proiectului politic intitulat simplu „UE”. Ceea ce este însă cu adevărat trist în tot acest basm urât prezentului îl reprezintă faptul că nici unul dintre acești „ofițeri” de tip xerox ai contemporanității nu își simte încărcată conștiința cu acel ceva
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
purtând dovada supremă / ... / și-n loc de-o foaie albă de hârtie / voi agăța altceva: o scrisoare de dragoste, o bancnotă sau o factură,/ ... / uitând că încă-s în viață" (Andrei Velea - despre poem pe țărmul atlantidei). Și Any Drăgoianu țintește să treacă dintr-un vis într-altul (Ultimul vis), dar și foarte tânărul Emanuel Doru Iconar încearcă să-și descrie un "vis interior" căci, altminteri, s-ar simți ca o "floare efemeră". Mai răzvrătit, Cornel C. Costea propune iubitei plecarea
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
gura căscată” la atâtea amușinări paradisiace promise, puse acum în gură mai curând să reliefeze evidente „cârpeli” dogmatice, decât reușite în materie de „barbologie”! Cu toate că de fiecare dată își promitea sieși s-o „rupă” cu caraghioslâcurile, anatema și sarcasmul ce țintea (până la sângerare) adversarul politic, cădea exact în marginea unei poziții din care trăgea la „foc automat” și din toate pozițiile, „culcând la greu” și cu înverșunare tot ce era în bătaia „cartușierei și bandulierei” asigurate cu „muniție” (să mai dea
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
pe tine odată și-odată: Ți-arăt eu ție respect. Ți-o trag eu ție, toanta dracu’!” Era așa de pornit, încât nici nu a văzut că a trecut pe lângă propria-i mașină, fără s-o observe. Mergea cu privirile țintind îmbrăcămintea trotuarului din care deja se ridica un aer cald, cu miros neplăcut de asfalt încins. S-a calmat abia când a intrat sub umbra deasă a aleii principale din parcul în care fântâna muzicală mângâia urechile puținilor oameni ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
stăpân peste speranțele mizere. Olatul nostru-i necuprins prin parcuri, beciuri și canale, unde doar lipsa preamărim ca demni supuși ai vrerii sale. Avem mândria s-aparținem unei fraterne obști unite, ca-n creștinismul de-nceputuri, în care ferm erau țintite supreme-nfăptuiri umane, precum iubirea slobodă, egală, ori preafrumosul ajutor dat neputinței fără fală. Așa și noi ne ducem traiul cu contribuții voluntare în jeg, păduchi și toate cele ce-s părți din viețile amare... Desigur, nu-s doar bucurii în
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]