7,946 matches
-
mai degrabă prudența, grija față de propriul trup care trebuie să lovească și să desființeze, e cea care întârzie iminența unei încleștări pe viață și pe moarte. Toți știu ce-i poate osul Cocârlatului ăsta mare când se pornește. - Dreapta, Mite! țipă scurt Vicențiu Popa, și-n același moment dreapta lui Mite îl făcu pe Cocârlatu să se cutremure din creștet până-n tălpi. Îl văzură toți vibrând ca o lamă de oțel bine înfiptă în dușumea. - Acum, Mite, peste el! zbieră ca
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
știu că Moș Crăciun nu există. Dar eu nu știam. O clipă chiar nu am înțeles la ce se referă, iar când, în sfârșit, n-am mai putut să neg existența dezvăluirii, am început să plâng în hohote și să țip: Nu-i adevărat, nu cred, nu-i adevărat, e o minciună! Și cu cât plângeam și țipam, cu cât negam mai tare cele auzite, cu atât mă pătrundeam de adevărul lor demolator și de nesuportat." Rostogolindu-se prin mărăcini Fiecare
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
ce se referă, iar când, în sfârșit, n-am mai putut să neg existența dezvăluirii, am început să plâng în hohote și să țip: Nu-i adevărat, nu cred, nu-i adevărat, e o minciună! Și cu cât plângeam și țipam, cu cât negam mai tare cele auzite, cu atât mă pătrundeam de adevărul lor demolator și de nesuportat." Rostogolindu-se prin mărăcini Fiecare număr al revistei Memoria e ca un spin care ne tulbură indiferența cu care ne privim trecutul
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
a cărei carieră jurnalistică a început în urmă cu mai bine de două decenii, adresează un mesaj aparte tinerilor care doresc să se dedice în viitor meseriei pe care o practică și el. "O să vi se scoată ochii, o să se țipe la voi, o să vă vedeți rar familiile, o să învățați repede ce e compromisul, o să fiți nevoiți să luați interviuri celor cu care v-ar fi rușine să vă însoțiți la o bere" sunt doar câteva dintre patimile pe care un
Cătălin Striblea, candidaților la FJSC: Fascinația e de înțeles by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77435_a_78760]
-
neapărat o veste proastă. Trebuie să aveți o sănătate de fier, căci rar o să apucați să mâncați. O să vă bucurați din când în când de o masă la evenimente. Și tot atunci o să căpătați sentimentul că sunteți tolerați. O să se țipe la voi. Prea rar o să se aprecize ce faceți bine și prea des vi se vor scoate ochii pentru greșeli. Nimic din ce faceți bun nu o să fie de ajuns. O să fiți parte dintr-o mică armată care trebuie să
Cătălin Striblea, candidaților la FJSC: Fascinația e de înțeles by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77435_a_78760]
-
secunde.../ închis// rememorare/ într-o întindere de arc, cu respirația/ încătușată la marginea buzei întredeschise -/ încordare// și un râu întors - chemându-și/ peștele înecat într-un vârtej de ore încrucișate/ labirint -/ Rotund// departe/ sunet stins de câtec de sfere.../ tăcere țipându-și moarte// timp paralizat/ sprijinit de oglindă/ Statuie// noi... așteptând Timpul.../ uimiți ca și el susținuți de oglinzi// rememorare/ într-o călărire de clipe oprite/ hipodrom împrejmuit/ arenă grecească/ Tensiune, Stagnare// timp paralizat - contemplându-și/ chipul/ Amnezie/ Moarte. (Alexandru Gheție
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
părul, gâtul, mi-era frică să nu o trezesc. Eram excitat, mă deranja ideea că trebuie să plec în curând fără să fi avut o relație cu ea. M-am aplecat, i-am strâns din toate puterile corpul. Ea a țipat, i-am pus o pernă pe față. I-am despărțit picioarele, fesele, am încercat să o penetrez. Nu am reușit. Am în-trebat-o dacă mă dorea sau dacă prefera să mă îmbrac și să plec. I-am luat perna de pe față
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
față. I-am despărțit picioarele, fesele, am încercat să o penetrez. Nu am reușit. Am în-trebat-o dacă mă dorea sau dacă prefera să mă îmbrac și să plec. I-am luat perna de pe față ca să poată să-mi răspundă. În loc să țipe a început să se sufoce, de parcă aș fi scu-fun-dat-o într-o cadă. - Spuneți da sau nu. A răspuns nu dintr-o răsuflare. M-am ridicat din pat. Înainte să părăsesc camera, mi-am cerut scuze. Se așezase și trăsese plapuma
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
vom îmbrăca pijamale artificiale/ ne vom încheia la șireturile de neon/ vom fi liberi să apăsăm rewind/ să batem tare la tobele mari/ să dăm cu biciul/ cântând// să fluturăm tabla de metal să sune cât mai strident// dar când țipăm că nu vrem capul tăiat din farfurie/ când urlăm că nu asta/ nu nu asta" (# în rai). Testarea, mai curând în accepția experimentală decât în cea "tare" a termenului, merge împreună cu schimbarea perspectivei: procedeu folosit frecvent, la nivelul unui text
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
ea s-a bucurat, a râs, a aplaudat.../ eu n-am înțeles nimic din toată comédia aia,/ eu m-am uitat ca la o pânză albă.// M-am dus cu Zveruța în parc, printre jucării/ ea le vroia pe toate, țipa, aplauda/ eu nu vroiam nimic, eu mă uitam/ ca la o pânză albă." (Cântec elementar, 3). În altă parte, exhibările de macho stârnesc râsul: Îmi place s-o fac ca un artist/ îmi place să stau îndelung în tine,/ pe
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
un anumit loc, mici broboane de transpirație apărură la rădăcina părului de pe cap Tu chiar ești foarte timid, te-ai Îngălbenit și mă privești ciudat! Tu nu ai mai fost aproape de nicio fată? Auzind cuvântul „Îngălbenit”, În mintea lui Va țipă o trompetă și vorbele Anetei Îi răsunară În urechi, „asta fac fetili, Îi lasî pi băeț fărî vlagî șî nu mai agiung barbaț voinici!” Cu mare greutate Își stăpâni primul impuls, acela de a o privi intens și de aproape
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
simptomele unui cancer în metastază care a cuprins instituții-cheie din stat. Avem astăzi prima hartă detaliată a unei rețele, cu nume, clienți, metode și tarife la zi. Cam toată presa urlă sterp că se sufoca sub mafie. Cel mai tare țipă, desigur, simbriașii ei. Emigrăm! Fugim în lume! Mesajul e: fără speranță! Complet fals. Panica, oroarea aditivată și vaietul populist omoară gândirea practică. Sistemul e în agonie, dar încă poate fi reparat. Există soluții. Așa că acum vorbesc ca să înțelegeți dumneavoastră, cât
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ca niște lumânări. Au început să se cam răsfire în jurul nostru. Asta mirosea a semn rău. Cum ne uitam cu ochii holbați la fiare, am simțit că mă apucă cineva de mână. M-am speriat de moarte. Numai n-am țipat. Era tot Stan cel mic. „Ce-i, Stănică, băiete? Ce ți-o mai trtecut prin cap?” „Mă gândeam - începe el a spune - că dacă ai cânta din vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te gândești. Ia zi, durule, știi să scrii cu mâna stângă? — Nu, răspunde Grișa, tot în rusește. — Ar fi cazul să înveți. Cu o lovitură de baseball, la fel de puternică, îi rupe și lui brațul drept. Nici Grișa nu apucă să țipe, cum i-ar fi plăcut, pentru că Lionel îi înfundă în gură ghemotocul de hârtie pe care nu apucase să-l arunce la coș. Deși maică-sa l-a învățat de mic că nu-i frumos să vorbești cu gura plină
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știu istoria Franței mai bine ca orice francez... — Și Revoluția Franceză? frisonează Liliane, luând și ea o gură de coniac, fără să-i pese că bea din sticlă și după Lionel, și după Robespierre. — Mai ales. — Lionel, tu ești alesul! țipă isterică Liliane și-l pupă pe frunte. Lionel se uită atent la ea, îi ia sticla din mână și-și reia monologul: Mi-am luat abonament la meciurile echipei SCO Angers, care nici nu știu în ce ligă joacă. — În
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scaun și iese pe o ușă din spate. Revine însoțită de un ins foarte sigur pe el, care-i face un semn poruncitor lui Lionel să treacă la ghișeul VIP. Îl întreabă foarte agresiv: — Pot să știu și eu de ce țipați? — Ești directorul? contraatacă Lionel, mai nervos ca niciodată. — De când ne tutuim? — De azi. Și nu ne tututim, eu te tutuiesc. Ți-e clar? Adjunctul e mut de uimire: începe să-și piardă încrederea în autoritatea sistemului bancar francez. Lionel nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-șef, s-a strâns în ușa bucătăriei. Lionel nu înțelege de ce sunt toți atât de calmi. Face o criză de nervi. Își dă jos ochelarii, haina, cămașa și maioul. Își pune o apărătoare pentru dinți - ca boxerii - și începe să țipe, cam înfundat: — Ce-o să-mi faceți? O să mă bateți? Bateți-mă, omorâți-mă, chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați, călcați-mă-n picioare! Pentru că, știți ceva? N-o să mă puteți omorî! Nu azi! Nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să ducă pe cap o tăviță cu un pahar de apă. Până reușeau să nu verse nici o picătură. Anghel preferă, pentru moment, să se descarce altfel. Urlă cât îl țin plămânii: — Afară! Ieși afară! — Am înțeles, ciucuraș, nu trebuie să țipi. Vin mai târziu. Ana deschide ușa și iese. Între timp, Papa a ajuns cu apelul în favoarea lui Lionel la limba zulu. Sună telefonul oficial: e linia directă de la minister. O voce inconfundabilă spune doar atât: — Dacă moare, ești un om
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nici regizorii (uneori) nu se lasă mai prejos: prin anii , un director de scenă păpușar, din Bacău, autodidact - deci, cu ifose Îi impresiona pe actori cu...cronometrul său dictatorial! „Spui replica În juma de minut, că altfel te jupoi, mișelule!” țipa autoritarul; și nici nu mai conta intonația, ci numai Încadrarea În timp... În același oraș, peste 40 de ani, s-a pripășit un alt... tehnicist, care punea actorii să vorbească În fața unui aparat sofisticat, ca să le ia... ambitusul; exercițiu inutil
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prin 1978 sau 1979, teatrul din Reșița a venit cu două piese scurte de Mazilu, montate de...secretarul literar (nu altul decît nepotul...lui Eugen Ionescu!): după doar un sfert de oră, autorul s-a ridicat din lojă și a țipat, Încercînd să acopere actorii: „Opriți spectacolul! Nu e piesa mea!”. Apoi a părăsit sala, demn/intrigat, Îndreptîndu-se, firește, spre bufet... Vă dați seama cum au continuat bieții histrioni, reprezentația... noroc că era teatru scurt. Cam În aceeași perioadă, l-am
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fetei, care a avut chiar și câteva tentative suicidare: „... atunci mi-am tăiat venele... dar m-a oprit el...”. Descrierea stării În care se regăsea frapează prin abundența detaliilor ce redau intensitatea și contrarietatea trăirilor ei: „... ajunsesem la culmea disperării, țipam, urlam, făceam urât, plângeam, am luat o statuetă foarte grea și mi-am dat cu ea În cap de vreo câteva ori, voiam să mor... pastile mai multe nu aveam În casă... mă vedea că fac astea și el tot
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
că dacă nu Îmi convine să Îmi iau bagajele și să plec. Atunci mi-am tăiat venele, de fapt am Încercat, dar m-a oprit el. Am vrut să mă sinucid prin mai multe metode atunci. Ajunsesem la culmea disperării țipam, urlam, făceam urât, plăngeam, am luat o statuetă foarte grea și mi-am dat cu ea În cap de vreo câteva ori, voiam să mor, dar nu știam cum, ceea ce văzusem și eu prin filme, pastile mai multe nu aveam
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
E rușinos, dar trebuie să vă spun că, atunci când mi-a venit rândul, n-am reușit să înghit pastila. Aveam gâtul uscat, sau ceva mai strâmt, amigdalele inflamate. Nu știu. Umilința însă o țin bine minte. Cum tanti aia a țipat la mine, băăăăă, nici atâta lucru nu știi! Mi-a altoit probabil și una după ceafă, să se ducă pastila fără câcâieli. Am băut cam jumate de sticlă până să îmi iasă pasența, până să înghit. Porția a 7-8 colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
După un timp, Costăchel s a trezit în biroul căpitanului... „Spune-mi, care i necazul dumitale? Mai degrabă cum ai ajuns prizonier și cum ai fost eliberat fără acte?” Lui Costăchel nu-i venea să creadă că ditai căpitanul nu țipă la el, ci este gata să-i asculte povestea... A spus-o pe îndelete... A sfârșit cu vorbele de care ajunsese să-i fie teamă: „Domnule căpitan!... Eu... eu... nu am fost eliberat din lagăr... Eu... am... eu am evadat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
repede înconjurul mulțimii. Cei câțiva martori oculari, prezenți din întâmplare la eveniment, nu-l învinuiau pe șofer, dar el, retras lângă un gard, se lovea cu capul de tot ce-i apărea în cale, se bătea cu pumnii peste piept, țipa, urla, neiertându-și nici o clipă cele întâmplate. În cele din urmă, cineva din mulțime o anunță pe Simona că fiul ei fusese antrenat într-un accident, dar nu se știa cât de grav e. Nimeni nu avusese curajul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]