1,028 matches
-
prin minte ! Să ne asculte șoaptele de dragoste, să ne spioneze fără pic de rușine viziunile ! Ei, nu, că asta e prea de tot! Ia uită-te, domnule, până unde poate să ajungă cu neobrăzarea și, fii atent, mai și țopăie, vita !“. „Mi-e frig“, a bâiguit Dragoș. „Frig, pe dracu’!“, i-am strigat eu, bineînțeles, după ce am pus la locul ei consoana lipsă, „Care frig, ce frig ? Nu mai știi pe ce lume trăiești, ai uitat ce lucru important se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cămașa cu jabou și ghetele albe, iar ca să fiu elegant în lumea orașului către care ne îndreptam, mi-am instalat, în jurul gâtului, blănița de iepure; apoi l-am zgâlțâit pe Dragoș. El s-a trezit imediat și a început să țopăie și să clatine din cap. „Lasă țopăitul“, i-am spus, „mergem la oraș“. El n-a mai țopăit și s-a așezat cuminte în iarbă, pe creasta digului; apoi, firește, ne-a ajutat plin de râvnă să acoperim cu bolovani
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am instalat, în jurul gâtului, blănița de iepure; apoi l-am zgâlțâit pe Dragoș. El s-a trezit imediat și a început să țopăie și să clatine din cap. „Lasă țopăitul“, i-am spus, „mergem la oraș“. El n-a mai țopăit și s-a așezat cuminte în iarbă, pe creasta digului; apoi, firește, ne-a ajutat plin de râvnă să acoperim cu bolovani, pe cât s-a putut, intrarea scorburii; pentru asta i-am dat, ca răsplată, căciula; după care am pornit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la câțiva pași de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte, privea atent și nu scotea o vorbă. Au trecut, astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă și a început să țopăie în jurul lui. „Astâmpără-te“, am încercat eu să-l potolesc. „O să sperii copilul...“ Dar cuvintele abia îmi ieșeau din gură, un fel de mormăit. Cu toate astea, Dragoș le-a înțeles și s-a oprit o clipă. „Nu se speiie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sofa, m-am poticnit de câteva ori și m-am întins acolo cât eram de lung, cu fața spre ei. Nu știu de ce, mă încăpățânam să țin ochii deschiși, aș fi putut să-i văd oricum, începuseră să joace amândoi, țopăiau ca nebunii, săreau prin aer și chicoteau, apoi Dragoș s-a așezat în patru labe, copilul i s-a urcat în spinare, se mișcau așa, de-a lungul încăperii. Când izbuteam să ridic mai mult pleoapele, îi vedeam ca pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și e viclean ca șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi treceau la alt nivel al tufișului, ca-ntr-o casă cu etaj. Nicu se întrebă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
perechile începeau să se adune. Venise și fanfara militară, în chioșc, iar patinatorii încercau să alunece în ritmul muzicii. La-la-la-la la... la-la... la-la... la-la-la-la-la... la-la... la-la. Făceau piruete, luau viteză, iar un domn ofițer mergea cu spatele. Nicu râdea și țopăia când cădea vreunul, prea era caraghios cum dădea cu fundul de gheață și ridica picioarele în aer, ca gândacii. Femeile cădeau mai grațios și-și adunau fustele în jurul picioarelor, iar Nicu nu râdea se uita să vadă cât li se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
decât doliul lui. Generalul se înduioșa la gândul că Lord apucase totuși s-o cunoască pe soția lui, ba chiar, pui mic fiind, stătuse într-un rând în patul ei de suferință. Fiind așa de tânăr, ogarul era neastâmpărat și țopăia în jurul stăpânului, provocându-l fără încetare. Îți făcea plăcere să-i mângâi părul lung, alb, cu unduiri mătăsoase, cu guler ruginiu în jurul gâtului. Ochii lui alungiți, întunecați, îl priveau cu mândrie aristocrată și, de cum auzea cel mai mic zgomot de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nicu socotea că numai atunci când râde e o zi bună. Și azi era. Mamaia îi spusese că ea după moarte își dorește să se transforme într-o vrabie, să fie foarte atent la vrăbii, poate că e și ea acolo, țopăind între ele, deși îi era greu să și-o închipuie țopăind, fusese o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o recunoască, toate vrăbiile seamănă între ele, și nici una n-a părut încă să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
azi era. Mamaia îi spusese că ea după moarte își dorește să se transforme într-o vrabie, să fie foarte atent la vrăbii, poate că e și ea acolo, țopăind între ele, deși îi era greu să și-o închipuie țopăind, fusese o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o recunoască, toate vrăbiile seamănă între ele, și nici una n-a părut încă să se bucure în mod deosebit la întâlnirea cu el. Era sigur
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să se vadă mai des, ca să-și exerseze engleza, dar Omar ar fi vrut să-l evite pe oricare din grup, în afară de gazdă. Godun nu îl sâcâia cu nimic și era mulțumit să îi vadă pe Mémé și pe Anais țopăindu-i în jur și ciripindu-i cuvinte din limba lor, pe care Omar le învăța repede. În martie, grâul era des ca o perie și înghețul îi scăzuse deasupra. Godun își făcuse chiriașul coproprietar al garajului cu benzinărie și restaurant
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grăbit să beau vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de șoareci. "Să ieșim prin spate", a bombănit Dinu, clătinîndu-se. Ne-am pomenit, beți amândoi, pe marginea mlaștinei. Dinu a început să țopăie, gata să alunece în ea. Mie îmi era rău și stăteam puțin mai departe. Poate altfel m-aș fi dus și eu să dansez în noroi, să facem amândoi pe cerbii. "Daniel, ia-mă la țintă", mi-a strigat Dinu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la mlaștină, s-a așezat în fața pescarilor, și mi-am dat seama că lupta cerbilor cu noroiul îl făcea fericit. Chițăia de plăcere de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învîrtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înfricoșat și servil. "Nu doresc nimic", am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansîndu-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută, blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plăcea în special să-i fie aduși deținuți tineri vârâți în saci bine legați, pe care îi bătea cu bățul, fără martori, până obosea. Îl distra să vadă cum cei din saci se zbăteau pe podea, încercau să se ridice, țopăiau, făceau salturi caraghioase. S-a întîmplat însă o dată că sacii, poate intenționat, n-au fost destul de bine legați. Mopsul s-a pomenit vârât el într-un sac și bătut până la sânge. Prin urmare, de aceea mă dușmănea; oricine trecuse printr-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tresărit văzând broaștele cum se târau cu burta pe stele. Era o imagine aproape nerușinată. Parcă orăcăitoarele făceau dragoste cu astrele. Brusc, am înfipt vâslele adânc în apă ca să sperii broaștele; am tulburat balta și nu le-am mai văzut țopăind. După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele și am început să arunc cu ele în geam. Propriu-zis, nu știu ce urmăream. Acționam în virtutea impulsurilor, ros
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Filip, după care a plecat să mai taie un cuvânt din dicționarul său. S-au făcut fel de fel de ipoteze în legătură cu moartea Prințului. Unii erau de părere că murise de frică. Alții că îl îmbătase lumina fulgerelor și că țopăise în colivie până căzuse răpus. Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în sfârșit, ne dăm seama că nu există moarte normală, nici măcar când omul își dă sufletul cu un suspin la o vârstă respectabilă, și că morțile revoltătoare nu se mai ascund în haine de călugăriță, venită, chipurile, de la Dumnezeu, ci țopăie nerușinate, silindu-ne să întoarcem privirea. Sânt vinovat oare că n-am avut tăria să mă uit? Nu din pudoare n-am făcut-o, ci dintr-o neputință împotriva căreia n-am fost în stare să lupt. Cel mai important
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a vîrît-o pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pierd și mai mult cumpătul, înverșunîndu-mă: "N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără". "A înnebunit sculptorul", a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. "A înnebunit", țopăia Filip lângă Dominic. "A înnebunit?", a întrebat profesional Anton. Da, a înnebunit", a răspuns Arhivarul ținîndu-se cu mâinile de burtă. " Ai avut coșmare, domnule sculptor?", m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l chemasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poală? —A, asta. Nu e nimic. Doar o chestie pe care am luat-o azi de la școală. —Ai zis că nu s-a făcut școală. — Nu s-a făcut. Dar am găsit-o afară... Leila ieșise deja din cameră și țopăia pe hol înspre bucătărie: —Tati! Tati! Salam are ceva ce n-are voie să aibă, Salam are ceva ce n-are voie să aibă! Salam se uită în tavan: era terminat. Acum avea să fie bătut degeaba, pentru o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în Georgetown? Ar trebui să fie acasă, cu Edward, pe canapea, să comande mâncare, să se uite la televizor sau să facă ce fac oamenii obișnuiți odată ce încetează să mai fie maniacii de la douăzeci și cinci de ani care lucrau fără oprire, țopăind dintr-o țară de nebuni într-alta. Edward reușise asta, făcând trecerea de la idealistul cu rucsac la washingtonianul în costum, de ce n-ar fi putut și ea? Dumnezeu știe că a încercat. Poate că ar trebui să-l sune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea nici un sens, dar se simțea de parcă toți știau ce i se întâmplase în ultimele câteva ore și nu suporta să fie văzută. —Domnișoară Costello! Bună! Era o funcționară de la recepție, cu o coadă de cal care se legăna în timp ce țopăia prin hol, fluturând o bucată de hârtie și strigând tare după ea: —Domnișoară Costello, vă rog! Ca și cum ar fi vrut doar să o facă să tacă, Maggie traversă repede parchetul lustruit, sperând că nimeni altcineva nu mai observase mica scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]