3,543 matches
-
însurătoare, boi cumpărați și casa începută, ori terminată. La hanul lui Rosetti era hora celor care n-au făcut armata, iar fetele erau și ele după flăcăi; la cei cu armata făcută veneau fetele care erau de măritat, cu zestrea așezată clit pe ladă, pe când în partea cealaltă, erau fetele care ieșeau la horă prima dată. Fiecare han își avea scrânciobul lui, căruia îi dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au făcut posibilă dăinuirea societății românești în spațiul ei ancestral. Timp de mai multe secole, viața societății daco-romane și românești a continuat „sub forma aproape exclusivă a obștilor teritoriale libere”. Continuitatea obștilor înseamnă continuitatea poporului român în Dacia, ca popor așezat, teritorializat, permanent legat de pământ. Existența termenului „moș” și „bătrân” lângă altele ca sat, seminție, gint (cu înțelesul de generație) arată vechimea obștii la români care a avut la bază un moș întemeietor, strămoșul obștii care putea da numele satului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu mi-a trecut prin minte. Pentru aproape unsprezece ani, nu minți prea rău. Ai grijă, sau vei sfîrși ca unchiul meu. Temîndu-mă să nu o dau În bară pentru a nu știu cîta oară, m-am mărginit să rămîn așezat, În tăcere, contemplînd-o prostit. — Haide, apropie-te, a zis ea. — Poftim? — Apropie-te fără teamă. N-am să te mănînc. M-am ridicat din scaun și m-am apropiat pînă acolo unde era așezată Clara. Nepoata librarului și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este indiferentă, și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta lui, pus în poziție verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele își împleti degetele, poate pentru a disimula o contracție involuntară, E nervos, spuse bărbatul care făcuse comentariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de mult, Se vede destul, cuminte, ultimul cuvânt se adresă câinelui, care nu mai lătra, acum producea în gâtlej un sunet răgușit și continuu, un mârâit și mai neliniștitor, de orgă dezacordată la notele grave. E mai bine să vă așezați ca să-și dea seama că n-o să-mi faceți rău. Comisarul se așeză cu toată precauția, păstrând distanța, Cuminte e numele lui, întrebă el, Nu, se numește Constante, dar pentru noi și pentru prietenii mei este câinele lacrimilor, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
siguranță. Iar Între aceste Scila și Caribda Îmi voi Întinde plasa. O porni spre scară. Pe trepte, Își netezi grijuliu cutele hainei și Își potrivi bereta, așezându-și atent vălul peste umărul drept. Apoi Începu să coboare, trecând prin fața oamenilor așezați la masă, și se Îndreptă spre pata de lumină pe care o zărea dincolo de poartă. Fu nevoit să Își ferească ochii cu mâna făcută paravan, până să se obișnuiască din nou cu strălucirea de afară. 3 Dimineața zilei de 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un șir de imagini repetate circular. - Chiar crezi că toate acestea au un sens? zise astrologul cu brațele strânse peste piept, În așteptare, după ce o potriviseră pe ultima. - Da. Sunt sigur, replică poetul, verificând În lumina lumânării punctul unde trebuia așezată lampa lui Elia, orientată către prima oglindă. Aruncă o ultimă privire spre Arrigo. Mâinile Îi tremurau de emoție În timp ce deschidea capacul lămpii. Apoi, cu un gest mai hotărât, apropie flacăra vie de micul clondir. Praful alb se aprinse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
E acolo și astăzi. Și a trebuit ca toată lumea să fie moartă și îngropată ca să-mi reiau plimbările duminicale, de acum înainte mergând în locul acela de fiecare dată, ca în pelerinaj, până la acea pajiște unde o văzusem pe tânăra învățătoare așezată la marginea lumii noastre. Mă așez mereu în același loc, pe locul ei, și îmi trag sufletul. Durează minute bune. Privesc ceea ce privea ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a luat decizia, ridicând ochii, l-a văzut la numai trei metri depărtare pe bărbatul de la cafenea și, din cauza șocului, paharul i-a căzut din mâna ridicată. Iată-l acolo, pe un divan din colț, pe omul acela, pe jumătate așezat, pe jumătate tolănit pe un morman de perne. Chipul, ca și la cafenea, parcă-i era tăiat din ceară galbenă - nu albul stins, păstos, al unui mort, ci un fel de paloare virilă, pe care nu-ți venea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi fost pe biata nevastă-sa! -, repeta în draci de dimineață până seara. În plus, nu l-am auzit niciodată bârfind pe cineva, vorbind urât de cineva, iubea teatrul ca pe el însuși și ne vorbea cu glas cald și așezat, era teribil de prietenos și modest. L-am revăzut într-o zi, câțiva ani după ce am părăsit Naționalul, și era același, doar că foarte slăbit și îmbătrânit, o umbră a marilor umbre printre care a trăit o viață întreagă. Nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
așa că o să-mi iau un ceai. Vă rog să vă serviți. Eram și mai tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea la telefon. În primul rând pentru că era mai tânără decât mă așteptasem. Cu cât o priveam mai mult pe femeia așezată picior peste picior pe canapeaua În stil de epocă din fața mea, fumând acea țigară franțuzească tare, cu atât eram mai convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eu apă minerală, la care el dădu din cap fără a se opri din frecat la ochi. În afară de canapeaua pe care se lungise Yazaki, mobilierul camerei consta dintr-o masă de sufragerie, un pat așezat lângă fereastră și un radiocasetofon așezat direct pe pardoseală. Am rămas În picioare așteptând ca Yazaki să se scoale de pe canapea. Între timp am mai băut un pic de apă minerală. Sticla de un litru era deja aproape goală. În cele din urmă Yazaki se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
găuri negre... Mi-am Încheiat lunga poveste, timp În care am băut două pahare de Kir Royal și patru de gin tonic. Nu era chiar o poveste În adevăratul sens al cuvântului, căci fata pe care o aveam În fața ochilor, așezată picior peste picior, cu Înfățișarea ei de eroină de manga, era chiar una din protagonistele acestei povești. — Ceea ce mi-ați povestit acum... surâse Reiko. Ce vreți să spuneți? Că Maestrul a ajuns pe străzi din cauza mea? Nu, nu cred așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
altă parte decât acolo. Lui Weisthor îi pică fața, în timp ce Himmler se ridică pe jumătate în picioare. — Ce înseamnă asta?! urlă Himmler. — Unii dintre dumneavoastră probabil îl cunosc pe acest bărbat ca fiind Herr Steininger, zise Heydrich pe un ton așezat, tatăl uneia dintre fetele omorâte. Numai că el nu este deloc asta. El lucrează pentru mine. Spune-le cine ești în realitate, Gunther. — Kriminalkommissar Bernhard Gunther, Brigada Omucideri, Berlin-Alexanderplatz. — Și spune-le acestor ofițeri, dacă vrei, de ce ai venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe extravagante - Eudoxiu rămâne un filosof care poate fi prezentat în familiile așezate. -3Slabă agoniseală în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxiu: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la ea; necazurile și suferința servesc pentru toți ca termeni care pun plăcerea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Să dai randament deplin” și vechea romanță „Am vrut să scap de radiații”, tov. Roșca 7 închină un păhărel, îl dădu peste cap, se așeză, luă o măslină, o mestecă, scoase sâmburele și-l depuse într-un container de recuperare așezat adhoc lângă masă, apoi începu să povestească: — După cum știți, sarcina primordială a satelitului nostru, sarcină pentru care ni s-a și acordat încrederea să ieșim în spațiu, a fost creșterea gogoșarilor. Ați văzut că avem în acest sens de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Watanabe (Japonia), Ed.Imago, Sibiu, 2006. Volumul, întins pe 144 de pagini, cuprinde 119 poeme haiku dedicate „Celor ce cred în puterea de germinație a Cuvintelor” Un poem haiku este tipărit pe o pagină, iar „în oglindă” - pagina alăturată - este așezată ideograma lui Ikuyo Watanabe, ideograme lingvistice japoneze traduse în limba română (De exemplu: în limba română „Scaunul gol / La marginea mării / sufletul pustiu”; ideograma în limba niponă; „mare”; în limba română; „Ochiul vânătorului / și atătea păsări ucise! / Cuiburi goale în
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
prea mult de gesticulările agitate ale celuilalt privind peste capul lui direct în ochii Mirunei, întinsă mâna și-l dete la o parte pășind hotărât spre ea. Băieții îl urmară trecând pe lângă Gicu de parcă ar fi fost manechinul fără viață așezat ca simplu decor lângă ușă. Holul larg atât de frumos împodobit cu flori se transforma în câmp de bătălie. Aerul scăpara de câtă electricitate se adunase între pereții împodobiți cu tablouri. Se înfruntau din priviri călcând hotărât unul spre altul
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
acțiunii nu se prelungește într-o idee paradigmatică securizantă, ci lasă această operație la latitudinea cititorului. Nu-și împănează conținutul narativ cu o filosofie anume, cum întâlnim, bunăoară, la Camus, la Faulkner, la Robert Musil și la alți prozatori bine așezați în topul percepției publice, dar își duce acțiunea până la pervazul feresrtei de unde cititorul poate privi întregul ansamblu narativ pentru a-l integra singur într-o speculație epistemică. De altfel, Gh. Neagu este un scriitor de respirație largă, dilatată peste marginile
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
pur și simplu, destinul unei majorități volițional aduse la stadiul de turmă înfometată cu sârg - a depins și va depinde până la finele spu previzibil de pixul și de mințile întunecate ale unei tagne de guvernanți vremelnic statuați de soartă, dar așezați, prin diabolice uneltiri de culise, în scaunul perfid al puterii, loc unde, în circumstanțe deloc abnorme, nici unul dintre ei nu ar fi avut, pe bună dreptate, ce să caute. Putem afirma că este vorba despre un soi de satisfacere a
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
și subtile. „Frunza cântă singură” În poezia erotică, autoarea „refuză extremismul verbal al unui erotism contaminat de bolile vulgului, resimțindu-l ca trecător, superficial și capabil să degradeze ființa. Devenirea ființei presupune și rafinamentul artei de a iubi, sentimentul acesta, așezat inclusiv sub razele spiritului, nu doar sub cele ale carnalului, înalță ființa. Un poem cârpit cu slove deșucheate, pare să ne spună poeta, ar suna ca o repriză de manele într-o catedrală. Ca atare, în ogorul poemului ea nu
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
și câte un ou pentru el. Îmi plăcea părul lui alb ca zăpada. Cărbunii păreau stinși în lumina zilei iar acasă, la întuneric, se înroșeau. În bătătura casei aveam niște copaci. vreo zece la număr. De fapt erau tăiați și așezați unul peste altul. Din ei vroia tata să facă o casă. Casă nu au ajuns niciodată. Dar eu zic că omul e mai fericit când speră decât când a realizat ce a sperat. Trăiam cu speranța în suflet că acești
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
urce din nou dealul spre Secăria.Acolo se afla și ținta drumului său. Dincolo de Secăria era ridicat sălașul stânei baciului Miron, pe o coastă de deal la margine de pădure. Depăși ultima casă din sat construită din butuci de lemn așezați unul peste altul, și cu acoperișul din șindrilă. O casă nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă, un pic mai măruntă decât altele din vecini, cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > VĂ INVIT LA DISCUȚII LIBERE! Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului Încerc să inițiez acest mod de dezbateri în acest grup, unde așezați creațiile voastre și dați valoare domeniului Artei și Culturii al Poeziei! M-am gândit a numi subiect de dezbatere: Poezia privită și analizată din toate unghiurile de către noi! Metafora și emoția elemente constructive ale poeziei. Când consumatorul de artă înțelege
VĂ INVIT LA DISCUŢII LIBERE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362863_a_364192]
-
era un loc râvnit de oricare dintre noi dar pe care nu l-am stăpânit niciodată. Acolo era pusă o saltea mică pe care putea dormi o singură persoană și mai multe pisici. Pe unul dintre paturi era zestre mătușii așezată frumos până în tavan alcătuită din covoare și coverturi țesute în război, presuri multicolore din coade și perne de puf noi înfățate în fete albe cu colturei. Bucătăria era încăpătoare iar sobă de lut cu plita ocupă un sfert din ea
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]