106,537 matches
-
trăiesc sau pe care îl păstoresc. Directorii culturali succesivi din Primăria Capitalei (aparținînd de partide diferite) au fost scriitori sau oameni de teatru ratați (și asta în cel mai bun caz, unii neratîndu-și decît lipsa de talent). Cum te poți aștepta de la ei să gîndească ori să acționeze altfel decît o fac? Altora nu le pasă nici cît negru sub unghie de un patrimoniu, în definitiv, irecuperabil dacă e neglijat la nesfîrșit. Preferă să construiască Dracula Land (ce stupiditate!) în loc să refacă
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
putut fi interesant dacă ar fi avut un efect de coagulare. Antologații sînt însă mult prea diferiți între ei. Oricum, demn de toată atenția e Manifestul și importantă a fost șansa acordată unor tineri talentați. în rest, m-aș fi așteptat la mai multă agresivitate și mai puțină "prietenie" de la zona ieșeană a poeziei. La sfîrșitul volumului se pot găsi adrese de e-mail, telefoane în dreptul fiecărui autor. în cazul în care cititorul va fi impresionat sau enervat, el poate intra imediat
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
șerbet și alte droguri romantice și ni se strigă în urechi: "sunt cel care se scaldă în râul deziluziilor/ mere-pere cine te vinde cine te cere/ scrie în fișa de observație: atenție, virusul romantic!/ nu te pune cu cel ce așteaptă să numere/ contul gras al vedeniei!". Recuperarea acestui sentimentalism, valțurile și temenelile cu parfum de Văcărești, scanați și scoși la imprimantă sunt în cel mai pur spirit postmodern, cu toate acestea, fără scepticism oțios, ci cu duh autentic. Bogăția de
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
mi-a plăcut să merg cu tramvaiul. La Sibiu, pe cînd eram elev, tramvaiele erau deschise la capete - pe platformă, cum i se spunea, stăteai la aer - rudimentare și lente. Zăngăneau din toate încheieturile. Cum exista o singură linie, se așteptau în fiecare stație, unde se petreceau. De la Dumbravă la Rășinari, era o minune. Prin pădure, kilometri buni, apoi pe marginea rîului Șteaza, puteai privi, cînd te apropiai de satul lui Goga și Cioran, munții. Proaspăt student, în toamna lui 1956
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
Azevedo, a avut drept titlu Limba portugheză OK. Proiectul de lege al deputatului federal Aldo Rebelo (PCB - Sao Paulo) care urmărește să protejeze limba portugheză de folosirea unor termeni străini - prevăzând chiar și amenzi - a trecut prin Camera Deputaților și așteaptă doar votul Senatului. Propunerea a primit aprobarea generală a celor preocupați de invazia yankee pe teritoriul limbii patriei. Dar lingvistul José Luiz Fiorín, de 54 ani, profesor la USP, se detașează de acest cor. "Nu există rațiune lingvistică pentru justificarea
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
sistem să Își desfășoare atribuțiile În mod profesionist, acestora li se cere o anumită aptitudine morală și o anumită conduită. 1. Cei trei „i” Orice persoană care este implicată Într-un litigiu a cărui soluționare este supusă justiției statale se așteaptă la soluționare lui corectă. Pentru aceasta, În afară de proceduri accesibile, este nevoie ca judecătorul, procurorul, polițistul etc. să fie profesionist, să acționeze În mod obiectiv și să fie neutru. Acestea sunt aspecte care țin de imparțialitate ca valoare morală, o valoare
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
trei kilometri de sat, lângă râu, tata puse să se construiască o casă pe care am botezat-o La Torre - Turnul. De jur împrejur, a plantat apoi o grădină cu pomi fructiferi, ce dădea spre un mic heleșteu, unde ne aștepta o barcă, și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
eram mai mult de două sau trei sute de participanți. Astăzi sunt peste o mie, dintre care șase sau șapte sunt tobe, iar patru sute sunt bombos (tobe mari). În Vinerea Mare, pe la prânz, mulțimea se adună în Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Jackson își lasă, la rîndul lui, publicul în coadă de pește. Frustrați de un final în care Frodo Baggins și prietenul său devotat, Samwise Gamgee, privesc în zare spre Ținutul Umbrei, fără a pătrunde în acesta, spectatorii vor trebui să aștepte luna decembrie 2002 pentru a vedea a doua parte (The Two Towers) și decembrie 2003 pentru cel de-a treilea segment al peliculei (The Return of the King). Supărarea lor și a noastră, a cititorilor nemulțumiți de suprimarea bunului Gandalf
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
unor ziare: a dat șí dânsul (ori au dat alți ziariști) această alarmă - care se vrea, în textul de față, adresată mai ales scriitorilor? Veștile dramatice mi s-au întregit când conducerea BN mi-a comunicat că nu ne putem aștepta la o remediere, pierzându-se speranțele că vor reveni "vracurile" în locul care le-a fost destinat chiar în "Epoca-de-Aur", prin construirea clădirii noi a "Bibliotecii Naționale": fie șí existând toate fondurile necesare terminării construcției menite acesteia, soarta edificiului este schimbată
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
înălțătoare alegeri când 100 la sută dintre românași - de maghiari nu mai vorbesc - s-au pronunțat pentru. Încă nu ploua, pe lângă mine Anastasia duios trecea, apoi, ca trași de mecanice pluguri, niște pensionari mistuiți de beteșuguri - centrul de votare mă aștepta cu poarta mare, decizia mea de a vota noua Constituție era irevocabilă, iremisibilă, introspectivă, nenegociabilă, profund responsabilă - ce zic, absolută - rod al unei prelungite meditații - și doar cu o jumătate de veac în urmă promovasem cu media maximă examenul de
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
în picioare de dinainte de Revoluție, iar pe nas cu ochelari chinezești de zece ori mai ieftini decât cei din vitrine. Veți ghici, prin urmare, că numai plăcere nu mi-a făcut... - Deci, continuă acela, întinzându-mi o mână bătătorită, te așteptai să cobor dintr-un Masseratti roșu, într-un costum Armani, cu cravată Pierre Cardin la gât și pantofi italienești de trei milioane perechea - și să nu-mi trag sufletul, până nu votez? - Doar n-ai să absentezi de la cea mai
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
finale. Iată-le: „și eu mort de mult cu o piatră de moară pe piept / am hotărât în sfârșit să plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora exactă / trebuie să mergem a zis suntem așteptați / de acum încolo măștile nu ne mai sunt de nici un folos / să ne întoarcem de unde am plecat a zis / el ne așteaptă în fântână / clopotul avea vocea ei” (I. Tănase, poate chiar 29 sept. 2001). O poezie bună este aceea
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora exactă / trebuie să mergem a zis suntem așteptați / de acum încolo măștile nu ne mai sunt de nici un folos / să ne întoarcem de unde am plecat a zis / el ne așteaptă în fântână / clopotul avea vocea ei” (I. Tănase, poate chiar 29 sept. 2001). O poezie bună este aceea care te îndeamnă să revii, iar acest volum, care se lasă doar aparent descifrat acceptabil, oferă destule motive pentru relectură. Multe poeme
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
-i împietrește versurile, așa cum orgoliul umil al singularității îl trudește întru ridicarea piramidelor de chip cioplit în deșertul iconoclastiei. Se pare că oximoronul de profunzime este etrava corăbiei lui, Titanic de pe puntea căruia un Ulysse modern își sfidează destinul: „te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă” dar, profetic, îl și deplînge: „Sous quelle épitaphe / dormirai-je enfin ?”
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
infinit, cu castele și biserici, unde repauzează literatura engleză; bulevardul tăiat în apropierea unei plaje între faleză și junglă, unde se lăfăie literatura sud-americană; forme solide și zgârie-nori, de unde primesc tomurile literaturii nord-americane; izbe neîngrijite și aromate în care ne așteaptă literatura rusă și Cinghiz Aimatov; o dărăpănătură, într-o mahala, unde bântuie poemele și povestirile lui Poe; localuri cu pahare pline de absint, pe tejghelele cărora flutură filele cărților lui Baudelaire, Rimbaud și Verlaine; case din bârne care se vizitează
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
tînără ca el. El își va subintitula ultimul său cuartet, capodopera testamentară, Scrisori intime. E ceea ce vrea să elucideze o tînără doctorandă care îl „reînvie” pe Janacek pentru a-l interoga: viața și pasiunea au determinat muzica genială? În fotoliu, așteptînd ridicarea cortinei, îmi amintesc de Seine et Danube, revistă editată la Paris de Dumitru Țepeneag. Acolo am aflat ca Cioran, și el, a avut un schimb scandalos de scrisori cu o tînără nemțoaică decepționată să descopere nu „geniul”, ci „normalitatea
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
a emigrat din România. Că presa de la București îl revendincă pe Michael Howard ca român e bine. Dar poate că ar fi trebuit precizat că părinții săi au plecat din România din cauza legilor antievreiești din acea perioadă, nu pentru că se așteptau ca fiul lor să devină liderul Conservatorilor britanici. l Cîteva ziare printre care și România liberă stau cu ochii pe cheltuielile făcute de PSD cu ocazia deplasării în Brazilia, pentru a vedea dacă partidul de guvernămînt nu a folosit și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
o vadă de două ori pe săptămână când se întorcea de la bancă. Era vară și voia să iasă câteodată, se duceau împreună la cofetăriile de pe Rivadavia sau să stea pe o bancă în Plaza Once. Mario împlini nouăsprezece ani, Delia așteptă fără nici o petrecere - era încă în doliu - să facă douăzeci și doi. Soții Mañara găseau că doliul pentru un logodnic n-avea nici un rost, până și Mario ar fi preferat o durere doar lăuntrică. Era neplăcut să vezi zâmbetul ascuns
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
imediat izbitura cumplită a capului de scară, fuga Deliei strigând în gura mare, agitația zadarnică. Fără să-și dea seama, Mario aduna frânturi de episoade, se trezea urzind explicații paralele față de atacul vecinilor. Niciodată n-a întrebat-o pe Delia, aștepta vag ceva de la ea. Uneori credea că Delia știa probabil întocmai ce se bârfea. Chiar și soții Mañara păreau ciudați, cu felul lor de a-i pomeni pe Rolo și pe Héctor cu blândețe, de parc-ar fi fost plecați
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
simtă gustul și era doar senzația plăcută de a da peste un punct de sprijin în masa aceea dulce și ciudată. Delia era mulțumită de rezultat, îi spuse lui Mario că felul în care descrisese aroma se apropia de ceea ce așteptase ea. Mai era nevoie de încercări, trebuia să echilibreze niște lucruri subtile. Soții Mañara îi spuseră lui Mario că Delia nu se mai așezase la pian, că petrecea ore întregi pregătind lichiorurile, bomboanele. N-o spuneau cu reproș, dar nici
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
spuse că pisica avea să moară, poate că uleiul de castor îi va prelungi puțin viața. Mario o întrebă pe Delia de rochia de miereasă, dacă-și pregătea zestrea, dacă martie era o lună mai bună decât mai pentru nuntă. Aștepta să-și ia inima-n dinți ca să-i pomenească de anonime, dar de fiecare dată îl reținea teama să nu facă un pas greșit. Delia stătea lângă el pe canapeaua verde închis, rochia-i azurie o profila ușor în penumbră
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
greșit. Delia stătea lângă el pe canapeaua verde închis, rochia-i azurie o profila ușor în penumbră. De cum a vrut s-o sărute a simțit-o cum se crispează din ce în ce mai tare. - Mama o să se întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
înțelese dorința care-i tulbura glasul, acum îl învăluia cu o strălucire care nu provenea de la lună, și nici măcar de la Delia. Puse paharul cu apă pe pian (nu băuse în bucătărie) și luă cu două degete bomboana, cu Delia alături așteptând verdictul, cu răsuflarea jinduitoare de parcă totul ar depinde de asta, fără să scoată o vorbă dar grăbindu-l cu gesturi, cu ochii măriți - sau era poate umbra din salon -, abia legănându-și trupul când gâfâia, fiindcă acum era aproape o
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]