1,266 matches
-
aceștia manifestară un spirit mult mai intens decât cel al miilor de oameni aflați în acea dimineață pe Kitsunezaka. — Katsuie s-a retras spre munți! — Se pare că a luat hotărârea finală și este pregătit să moară. Așa cum era de așteptat, trupele din urmărire ale lui Hideyoshi se încurajau să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scenă. — Ia uite! E unchiul! strigă una dintre fete. — Măi, dar ce comic arată! Neluând în seamă prezența celorlalți, cele două prințese mai mici începură să aplaude și să arate cu degetul, neputându-se opri din râs. Așa cum era de așteptat, sora lor mai mare, Chacha, le dojeni: — Nu-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase încât, până la urmă, și Chacha își ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă îmbrățișeze... Când ajung în fața lui, îi cad în brațe ca un fiu întors dintr-o lungă călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de a mă revedea din lacrima prelinsă pe obraz... --Te-am așteptat îndelungă vreme, fiule, și când am văzut că toamna își scutură rugina peste fire am trimis olăcar după tine. Mai am atâtea a-ți spune... --Mulțumesc pentru gândul bun, sfințite. --De bine ce ai venit, urmează rânduiala pe care o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Dacă aș ști... --Ba știi, dar... - mi-a răspuns ea oftând... --Doar nu vrei să spui că... --De ce să-ți spun? Se vede cu ochiul liber... Acum... mai povestește-mi ce știi despre locul acesta. Nu m-am lăsat așteptat. --Apoi la 26 octombrie 1721 (7230), Mihai Racoviță voievod întărește lui Ilie Catargiul vel logofăt stăpânirea unui loc de casă cu pivniță de piatră “Pe Ulița Mare, lângă Mitropolia cea Veche”, loc “ce-au fost mai de mult a lui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de bucurie și nu m-am oprit decât la izvor, căruia i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat. “Nu te bucura prea devreme, cumetre - m-a luat în primire gândul de veghe - fiindcă mai ai ceva timp de așteptat. Bătrânul tău prieten mai are încă de făcut multă vreme umbră pământului. N-ai auzit ce a spus?” “Ba am auzit, răutăciosule! Dă-mi voie să mă bucur pentru faptul că bătrânul a dezlegat chingile în care era încorsetată Zâna
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca un fel de a patra odraslă a domnului Marcu Vancea. Unde se afla Vancea? Unde se prăbușise și de ce? De unde ar putea fi rechemat? Cerul nu mai era altceva decât norul greoi și negru al ferestrei, în care cel așteptat nu apărea. În spate, se auzeau mișcările rapide ale fiului. Dida înțelese că Mircea Claudiu își schimba hainele, să iasă, ca în fiecare seară, cu țâfnoasa sa superbă parteneră și zâmbi, din nou, cretin, pierdută în coșmarul din fereastră. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tăcea câteva ore împreună. Speriată că n-ar avea putere să stea singură, îl invitase, da. Taciturnul, cu discreția sa întunecată. Un bun artificiu, un înlocuitor de musafir pentru o festivitate anulată. Privește prin vizorul ușii, nu, nu e cel așteptat. Deschide larg ușa. — Ooo, asta zic și eu surpriză... Elegantul musafir rămâne în prag. Îi întinde un uriaș buchet de trandafiri roșii. — Cred că datele din fișier nu mint. Așa că, dacă nu deranjez... m-am prezentat să spun La Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vin roșu, se așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această stranie apariție. Nu fac o indiscreție, sper. Ira mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are de ales, decât să scape de ei. Stop! strigă Junli, de parcă ar fi pe platoul de filmare. Actorii expiră. Grupul se întoarce la Shanghai în aceeași noapte. După trei zile, participă cu toții la o mare recepție. Așa cum era de așteptat, evenimentul atrage atenția presei. Tang Nah și Lan Ping sunt din nou acasă. Însă mariajul pare mort. Se prefac că asta nu-i deranjează. Amândoi încearcă să se îngroape în muncă. Și cu toate astea, telefonul nu sună, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pregătit de Chen Bo-da, intitulat „Notificarea 5.16”. De-acum, simt că Mao și-a pus în minte să-l dea jos pe vicepreședintele Liu - primul pas e pedepsirea primarului Peng, omul de paie al lui Liu. Cum era de așteptat, Mao face comentarii asupra raportului și ordonă ca bătălia să se poarte în public. 4 mai. Are loc ședința care se finalizează cu căderea primarului Peng. Nu Mao este gazdă, ci vicepreședintele Liu. Lui Liu nu i se acordă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prèbuși în jurul lor, înseamnè cè se teme! se teme cè Matei ar putea fi ceea ce și-a dorit toatè viața, așteptând! de când a știut, de marți seara? Matei întrebând-o, dorind sè afle de când a știut cè Matei e cel așteptat din visele ei de domnișoarè, Din prima zi, Matei, din ziua în care ai intrat în biroul meu și ai plecat în mare grabè! apoi am venit dupè-masè la Muzeu, îmi schimbaseși deja programul cotidian, interveneai fèrè sè știi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care mi s-au impus, nu trebuie decât sè stabilesc legètura directè cu serverul-ofițerul-stèrii-civile, simple comezi, totul merge perfect și atât de repede! parcurgând pe ecran binecunoscutul text cu dorești sè iei în cèsètorie pe, Yes! am tastat da-ul așteptat, Angel face la fel de cealaltè parte a lumii, Yes! totul e atat de simplu, iatè-ne cèsètoriți! ar trebui sè sèrut mireasă, doamne! Suntem întrebați dacè vrem și oficierea religioasè, eu respingând fèrè sè mè gândesc propunerea, dar Angel, desigur, ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spune-mi pe nume! în jurul ei câțiva bèrbați, ea strèlucind în timp ce Ioana, pe care abia am cunoscut-o, îmi pregètește o farfurie plinè cu toate bunètèțile, Se poate întâmpla oare că cineva sè creadè despre tine cè ai fi cel așteptat și visat dintotdeauna când tu sè n-ai nici cea mai vagè impresie cè ai fi acela, cred cè viața asta e fècutè tocmai din astfel de neînțelegeri, îi spun și Ioanei acest lucru, Cum ne ratèm șansă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pentru dans și cum toți o știau o bunè dansatoare insistau sè le facè plècerea, pe mine nu avea cine sè mè regrete, Ioana s-a retras înaintea mea cu discreție, și-a dat seama oare cè nu sunt cel așteptat și cè nu avea rost sè mai rèmânè pânè la capèt?! Când i-am spus directorului meu cè ar trebui sè plec, mi-a zâmbit cu îngèduințè, crezând probabil cè e o strategie pentru a dispèrea împreunè cu nepoata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
întorc acasè, unde mè aștepta o femeie, Matei trèiește pentru prima oarè în viața lui sentimentul, pe care probabil ceilalți bèrbați, si nu mè refer numai la electricieni sau la șoferi, îl cunosc bine, sentimentul bucuriei celui care se știe așteptat acasè de o femeie iubitoare, e sentimentul copilului Matei, cel plecat cu tirul pe covorul nelimitat al imaginației sale copilèrești, acest sentiment de fericire cuprinzându-mi atât de intens întreaga ființè încât am senzația cè lumea din jurul meu devine imponderalè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
idee câte mii de verste va avea de străbătut? Chelnerul îl auzi hohotind bătrânește. ― Nu-i bai! Îl voi lăsa să le numere la pas. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a patra PAGINĂ NOUĂ 26 În noaptea dinaintea semnării mult așteptatului tratat de pace, Bucureștiul cunoscu o insolită animație. Comandamentul rus hotărâse ca principalele clădiri din centrul orașului să fie împodobite cu ghirlande de flori, crenguțe de brad și iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
manevrele chemării minerilor la București s-au făcut peste capul Domniei-Sale și fără să i se dea prilejul să se împotrivească acestei orori a regimului Iliescu, care ne-a scos din cursa pentru intrarea în Europa, așa încât mai avem de așteptat, dragi cititori, iar timpul trece în folosul lor și-n paguba noastră, în vreme ce fostul prim-ministru se joacă inteligent cu jumătăți de adevăruri și jumătăți de minciuni, făcându-se că uită cum a dat liber contramanifestațiilor coordonate de acel sinistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
or să plece și ei, ca și Vlăduț, Vicențiu și Romeo, să-și caute de lucru. Vlăduț le-a promis, de altfel, că o să-i cheme, așa că-i binevenit ajutorul lui, să le țină copiii, dar ar mai fi de așteptat... Ea vorbește de ajutor ca și cum i-ar mulțumi lui taică-său, dar totodată ca și cum n-ar mai avea nevoie... Cât de mult a tras nădejde la taică-său când a dat copilul și după aceea, și uite că, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sunt șase, plus discursul președintelui, încă opt pagini dactilo, și încă trei de comentarii și declarații ale celor prezenți, să fie primit pentru dom’ Emanuel, regele nostru. 32. Deocamdată cel puțin, nu-i cerșitul de ea. Ar mai fi de așteptat, ar mai avea de trudit ca să-nvețe. A-nvățat, în schimb, să se miște prin aglomerația magazinelor, a talciocurilor, a târgurilor duminicale.. Într-o seară, s-a întors acasă cu o sticlă de Cola, altă dată a adus un ciorchine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Înainte. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lou, adăugă ea Încet. N-aș mai repeta greșeala asta, acum. Un autobuz C2 trase În stație, ușile lunecând În lături chiar până să oprească de tot. ăsta trebuia să fie cel așteptat de Janice, pentru că doar două numere aveau stație aici. Ne-am ridicat amândouă În picioare. Devon și Tariq se urcară grămadă pe scări, În fața adulților, și alergară urlând către capătul mașinii, unde se azvârliră pe scaune. Picioarele li se bălăngăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
țârâind pe câmp. Mergeam în coloană. Din timp în timp, unii o luau înainte și, trecând pe lângă cei mai înceți, lăsau în jos geamul mașinii și făceau haz de ei. Apoi am cotit-o la stânga. Poarta stătea larg deschisă, eram așteptați. Cei sosiți mai devreme începuseră să-și piardă răbdarea. Se schimbaseră de mult în tricouri și pantaloni scurți. Unul mâncase niște mere pădurețe și acum se plângea de dureri de burtă. „Rocco, mâncăciosul, a pățit-o”, ne strigau unii, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vor exista Întotdeauna alții care plâng, și uneori, ca În cazul de față, din aceleași motive. Importante sectoare profesionale, Îngrijorate serios de situație, Începuseră deja să facă să ajungă la urechile celor În drept expresia nemulțumirilor lor. Așa cum era de așteptat, primele reclamații formale veniră de la firmele de negoț funerar. Lipsiți În mod brutal de materia lor primă, proprietarii Începură prin a face gestul clasic de a-și pune mâinile-n cap, jelindu-se În cor, Și acum ce-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cinci de minute pe ceasul său, ridică mâna ca să propună să se telefoneze la asociația tâmplarilor ca să Întrebe cum stăteau ei cu sicriele și coșciugele, Trebuie să știm pe ce putem conta de mâine Încolo, conchise el. Cum era de așteptat, propunerea a fost călduros aplaudată, dar președintele, disimulând prost ciuda că ideea nu fusese a lui, remarcă, Mai mult ca sigur nu e nimeni la tâmplării la ora asta, Îmi permit să am Îndoieli, domnule președinte, aceleași cauze care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
alt loc să se nască dacă ar trebui să repete, de la a la z, prima și până acum, din câte se știe, singura existență terestră a sa. În căminele apusului fericit, ca să Începem cu ele, sentimentele au fost cele de așteptat. Dacă ținem seama că rotația neîntreruptă a internaților, așa cum s-a explicat cu claritate chiar la Începutul acestor Întâmplări surprinzătoare, era Însăși condiția prosperității economice a Întreprinderilor, Întoarcerea morții ar trebui să fie, așa cum a și fost, motiv de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că vom servi masa aici. Știm noi, n-avea grijă, îl liniștește mamă-sa. În vinerea aceea, la prânz, Alexandru a sosit cu automobilul la blocul unde stătea Teofana. A urcat și-a bătut la ușa ei. Cum era de așteptat au apărut toți în hol. Alexandru s-a uitat prima dată la Teofana care i s-a părut atât de frumoasă, probabil unde se și aranjase. S-au îmbrățișat, s-au sărutat prietenește, bucuroși de revedere. Teofana a făcut prezentările
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]