1,168 matches
-
proces și de demascarea lui Niles drept cărăuș al lui Dragna. Danny nu l-a dezamăgit - dar din alte motive și nu cu pistolul. Țap ispășitor. Care, într-un fel, avusese ultimul cuvânt. Meeks nu putea dormi. Când reușea să ațipească vreo trei-patru ore, visa tot felul de porcării pe care le făcuse: fete de la țară siluite în patul lui Howard, heroină confiscată și vândută lui Mickey, cu mălaiul vârât în buzunarul lui, iar mizeria aia găsindu-și calea spre brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-o râde mai vârtos, fă-mi și mie cu cotul, ca să râd și eu! ― Bine, dom'le, lasă, n-avea grijă, tu culcă-te acolo, liniștit, că-ți fac eu semn când o fi de rîs! Nici n-a ațipit bine Chiorul, că Fischer a și intrat pe ușă și, ghinion, a dat de Zănescu Ștefan afară din bancă. Bineînțeles că scena la care ne așteptam s-a repetat și de astă dată: l-a luat pe Zănescu de-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
risipă de dragoste era printre băieții din clasa noastră la începutul acestei primăveri timpurii! Și eu nu mai puteam să dorm de mirosul pătrunzător și dulce al fiorilor de liliac... Mă frământam nopțile pe toate părțile și-abia izbuteam să ațipesc în zori. Prin mintea înfierbîntată de atâtea nume de fete, al căror chip gingaș căutam să mi-l imaginez, după descrierile făcute de iubiții lor, îmi zburau versurile naive închinate acestora, fără să le cunosc! Sufletul îmi era înfiorat de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că mă răgușește! ― Iei și tu o prăjitură! ― Nu merg; mai bine mă culc! ― Treaba ta, o să-ți pară rău! ― Las' să-mi pară! Instigatorii plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri puternice în ușă ne făcură să sărim în sus. ― Ce e, mă, ce, ați înnebunit? ― Scoală, Băjenarule, și hai cu noi la cofetărie, că nu se poate altfel! ― Nu merg. mă; m-am și culcat! ― N-are nimic
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu un singur gest funia care Îi ținea legate mâinile și dispăru. Căpitanul rămase nemișcat, așteptând să se mai petreacă ceva. Dar totul rămase la fel. Afară era aceeași liniște Întreruptă doar de pașii străjilor. Oană crezu un moment că ațipise și visase, dar, totuși, mâinile Îi erau libere. Încetă să se mai Întrebe cine și de ce făcuse asta. Totul era real, ceea ce Însemna că acum era rândul lui să acționeze. Se târâ Încet lângă Erina și Îi puse ușor palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care sufletul dibuia îngrijorat drumul. Alteori era o melancolie ușoară și covârșitoare. în seara aceea era o dizolvare totală în umbrele fine. Subt lumina palidă, trupul îi sta inert ca și al obiectelor din odaie și gândurile, simțirile, încetîndu-și freamătul, ațipeau, plecând capete gingașe pe umărul fericirei. Dispăru în somnul ușor al conștiinței un timp incalculabil. Până când Lina îi puse mâna pe umăr și o chemă. îi surise. Nu ar fi putut spune de unde se întoarce, dar se odihnise în spațiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Luna, pentru a le oferi iubitei mele. Dar nu degeaba: pentru o stea, un sărut; pentru un luceafăr, două sărutări, iar dacă în plasă se va prinde și luna, o voi cere de soție. Îmbătat de vraja priveliștii nocturne am ațipit. Nu știu cât am dormit, dar când am deschis ochii, ia astrele de unde nu-s. Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vorbă, au rămas ascultând suspinele și vaietele tot mai accentuate ale mamei. Și pentru că soarele cobora tot mai jos deasupra acoperișurilor, i s-a oferit și un pat, să se întindă puțin. L-a acceptat, dar n-a putut să ațipească. În mod ciudat, deși munca lui era legată de naștere și semnificația ei, evenimentul în sine îl afecta de fiecare dată. Sânge și durere. Erau lucruri femeiești, peste puterile de înțelegere ale unui bărbat, chiar și când acesta era educat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt studii de inocență angelică. Profesorul pare să nu observe nimic. — A, Astarte! Ce făceai acolo? Mă tem că ți-l voi împrumuta un pic pe domnul Bridgeman. Trebuie să vorbesc cu el. Am crezut c-ai adormit, tată. — Am ațipit un pic. Dar acum am ceva de făcut. Vino, dragul meu. Fără să vrea, Jonathan se lasă condus în birou. Profesorul îl studiază cu o expresie chinuită. Nici măcar un pui de somn nu mai poți avea în zilele astea! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită. Tu dor neinventat Citește-mi gândurile toate, înalță-mi zborul nerostit și nu-ți feri privirea; găsește tu să fii chematul și-așteaptă-mă să îți deschid. Alege să-mi fii dor neinventat și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
privirea să mă analizeze. În ochii lui văd un stegar adevărat. Mă întorc spre Nuharoo. Mătăniile stau nemișcate în poala ei, iar degetele parcă i-ar fi încremenit. Nu știu dacă e în comunicare cu spiritul lui Buddha sau a ațipit. Oftez. împăratul e prea slab, Su Shun e prea șiret, iar prințul Kung e mult prea departe, în vreme ce noi avem nevoie de un bărbat aproape. Timpul îl va pune la încercare pe Su Shun, spun eu. Ceea ce ne interesează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țărânii În gaura rotundă a unui cuib de păianjen ascuns În pământ. Pe lângă toate astea și Încă multe altele, e nevoie de cineva care să găsească semnele, care să nu se teamă de moartea În care va păși Îndată ce va ațipi, care să aibă și mintea, și sufletul aplecate către zămislirea de Întâmplări pe care să le trăiască alții. Iar pe un asemenea om să nu Îl caute nimeni, căci va fi În van: el singur se va alege și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și că e ușoară. Nu trebuie decât să-ți liniștești inima și să te eliberezi de iluzii. De-asta nu pot chema pe nimeni dintre ceilalți soldați. Vreau ca tu să stai câtva timp aici, în locul meu. — Înțeleg. — Să nu ațipești. Te afli în mijlocul unui vânt rece ca gheața, dar, după ce te obișnuiești cu el, are să te fure somnul. — Voi avea grijă. Și încă ceva. Informează-i pe ceilalți generali imediat ce zărești ceva asemănător focului, cât de mic, în castel. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmărit...” Cu această imagine în minte, am mâncat și apoi am băut o ulcică cu vin rece, care a venit ca un balsam să-mi mângâie inima și să-mi înaripeze închipuirea... M-am întins pe crivat, cu gând să ațipesc măcar pentru câteva clipe. Nu a fost chip... În cele din urmă, m-am ridicat. În acel moment, am prins din zbor ritmul toiagului bătrânului pe alee. --Ei, cum ți-au priit masa și somnul? --Bine, părinte - am mințit eu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a întins pe iarbă. --Să ne hodinim, că, vorba ceea: cade omul din copac și tot mai stă un pic. D-apoi noi, care am muncit? I-am urmat îndemnul și m-am întins pe rogojina așezată de el. Am ațipit chiar. Când m-am trezit, bătrânul nu mai era lângă mine. “Unde o fi?” - m-am întrebat, privind curios în jur. Uruitul râșniții mi-a dat de veste unde se află. M-am dus repede să-l ajut. S-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Pe urmă să citești în cele cărți fiule. După plecarea bătrânului, am băgat de seamă că prin tot trupul meu alerga deja o herghelie de cai năzdrăvani hrăniți cu jeratic...M-am întins pe crivat și în scurtă vreme am ațipit...Cât oi fi dormit nu știu dar la un timp am simțit cum o mână moale îmi atinge fruntea, în timp ce un glas rostește aproape șoptit: Scoală, fiule, că pentru somn mai este timp și la noapte. Eu mă duc la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cum putea să o calmeze asta, dar mă bucuram pentru ea. 7 Nu am dormit bine. Toată noaptea a fost un coșmar neîntrerupt și absurd, din care mam tot trezit țipând. Aș fi preferat să renunț la Încercarea de a ațipi, dar dacă stăteam prea mult trează m-aș fi lovit din nou de toate problemele la care nu voiam să mă gândesc. Coșmarurile erau un preț mic pentru a nu fi nevoită să fac asta. Când În sfârșit m-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fiule! Dar nu trebuie numai să speri, ci să fii sigur că te aștept!... Am mâncat în tăcere, iar la sfârșit bătrânul m-a trimis, ca de fiecare dată, la culcare. M-am întins în hamacul știut cu gând să ațipesc, dar, ca niciodată, nu aveam astâmpăr. M-am zvârcolit ca șarpele pe jeratic. Mereu îmi aruncam privirea spre locul unde știam că trebuie să se afle călugărul. Îl vedeam cum își căuta de lucru, în silă parcă. E toamnă și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și pe mine mama și tata, urma să stăm la masă și să discutăm cu voce scăzută. Atmosfera era atât de încărcată de murmurul monoton al vocilor scăzute încât m-a apucat somnul. Singurul lucru care mă ținea să nu ațipesc era zgomotul pe care-l făceau oamenii care se împiedicau pe coridor și Mike, care din când în când urla „Willy, ticălos mic ce ești, încetează! Nu mai încerca să omori pe toată lumea cu căluțul lui Michelle!“ M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înclină și... se evaporă, pur și simplu! Da, plecase, așa, dintr-odată, de la locul de muncă și suspine. Avea, din când în când, asemenea bruște dispariții, pentru o oră, două, mai mult, mai puțin, să hoinărească pe străzi sau să ațipească pe banca vreunui parc sau cine știe ce alte blestemății să facă. Dispăruse, prin urmare. Poate și revenise, cândva, lângă corcodușa Gina, în holul hotelului TRANZIT. Sigur este că seara o petrecuse la doctorul Marga, unde se și îmbătase, se pare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză. Tăcere audiența încântată, înfricoșată, așteptând lovitura. Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de gol pușlamaua, nu mai putea ascunde seminția păcătoasă, așa voiam să-i spun cartoafei de Veturia, dar am lăsat-o în plata Domnului și a păcătoșilor. Cam asta-i, deocamdată. Șperaclu ne va avertiza de orice schimbare, știu asta. Ațipise și se pierdu, apăru Ira. Chipul alb alb, înălțat din gulerul negrei rochii. Mâinile albe albe, din valul mânecilor negre și largi. Abia de se auzeau cuvintele... Trebuia maximă atenție, maximă concentrare. Cum ar putea nimicurile să te împotmolească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umilitoare. O singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]