1,177 matches
-
greu găsisem unul pe strada Descartes, colț cu piața Contreescarpe... Caprele coborau strada Descartes, și am respirat adânc grăbindu-mă să mă apuc din nou de lucru... Vasăzică, se întorceau în sens invers, am reușit să-mi zic, și am ațipit imediat cu capul pe masă.
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
Doina Uricariu Îmbrățișarea Își mângâia ușor pânza acoperindu-i gâtul în crețuri mici și harnice să-mbrace pielea caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia în echilibru grumazul, carnea roză și cicatricea deselor cărăușii. Crește din ea sideful
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
de zi, căci începea ultimul episod din serialul pe care-l urmăriseră timp de patru luni. Apoi, mulțumit și obosit, se retrase în dormitor după obișnuita igienă de seară. Ca în fiecare seară din ultimii patruzeci de ani. Era deja ațipit când, câteva minute mai târziu, se întinse și ea alături de el, sub plapuma de atlas bleu-ciel. Aștepta, desigur, o îmbrățișare. Dar... Se parfumase! Se parfumase și parfumul pe care i-l oferise la recomandarea vânzătoarei, fără să-l adulmece cu
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul de nucă - între dinți. Cuprinși de toropeală, îngerii își trag sufletul pe ruguri. Zeii au ațipit. Gol. Cerul cât o silabă. Pustiu sau nici atât. Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură departe de bine, departe de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Siberia sub o cruce de gheață - doar îngerul mă răsfață, în chip de mama Elisabeta, para și meta... fizica - întretăiere de drumuri întru Fiul și Fiica GARDIAN DE NOAPTE Viața mea adevărată e în somnul fiului meu Bîntuit de fantome, ațipește sub lespedea de mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul fiului meu, calif și caligraf gardian de noapte în cerul lui Dumnezeu BARCA LUI DON CAESAR Citim din Ovidiu, exilatul, în lungul și-n latul vînturilor, valurilor Don Caesar
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră să șadă Și aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit. Unii nu știu ce să răspundă La această Întrebare. Și zic că poate, a venit și ea din soare. Și de aceea soarele e așa de luminos Și cald cu fiecare. Iar alții, mai agasați De această dilemă (Care-au uitat, probabil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
a provocat-o, prin diletantism, prin contra-performanță. Iar dezamăgirea a distrus speranța, ideea de alternativă, ideea că se poate construi ceva solid, că e posibilă o transformare în bine. Așa s-a ajuns să trăim în țara unde cei mai mulți sunt ațipiți, îngropați fără scăpare în grijile lor mărunte și doar câțiva, o mână de „aleși”, o mână de sechelarii, zburdă, dar ce spun eu zburdă, zboară cu aripi de șoim, umplu ținutul de incredibile „palate agramate”, ținutul acesta de veselă/tristă
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri, s-a aciuat în culcușul de pe podea. A ațipit pe dată... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, a auzit ca prin vis mișcare în patul lui Hliboceanu. A sărit ca ars, să vadă ce-i. Rănitul tocmai încerca să se întoarcă pe o parte, dar nu-l ajutau puterile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte ușor. Se trezea la cel mai mic zgomot. Dormea întotdeauna în aceeași poziție, pe partea dreaptă, cu o ureche lipită de culcuș, în timp ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari și vameși au ațipit în spațial cald. Vântul alb c-un ochi se caută de-aici pe țărmul celălalt. Ins pierdut în ceasul rar mă uit prin spinii de la ușă, oameni goi zac în nisip tăcuți, ca-n propria lor cenușă. În joc cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un greier. GÎNDURILE UNUI MORT De mîna-aș prinde timpul ca să-i pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acum pe pămînt? Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în țară, Să ne îmbuneze iară De faptul că a plecat, Dar a revenit îndat’, Să ne-aducă fructe multe, Delicioase și gustoase Pentru corpuri sănătoase! Vara iarăși a plecat, Toamna a intrat în sat; Florile au adormit, Soarele a ațipit. Vântul suflă ușurel, Bruma cade-ncetinel; Copacii s-au supărat, Că frunzele le-au picat; Satul este mohorât - Toamna iarăși a venit!... * Ploile iar au venit Cu stropi mari și argintii; Vântul iarăși a aflat C-a venit toamna prin sat
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Luna, pentru a le oferi iubitei mele. Dar nu degeaba: pentru o stea, un sărut; pentru un luceafăr, două sărutări, iar dacă în plasă se va prinde și luna, o voi cere de soție. Îmbătat de vraja priveliștii nocturne am ațipit. Nu știu cât am dormit, dar când am deschis ochii, ia astrele de unde nu-s. Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
împrejur, doar, doar o zări pe cineva cu care să schimbe o vorbă. I se urâse peste noapte, singur, numai câțiva greieri zăpăciți îi ținuseră companie. Nu că nu i-ar fi plăcut serenada micilor trubaduri, dar nu reușise să ațipească mai deloc, istovit de aventura bruscă și neanunțată la care fusese supus. - Hei, nu e nimeni aici? Chiar nimeni? Strigătul, ușor gâtuit, i se pierdu repede printre copaci. Oftă, zgribulit în mantia lui de un roșu perfect. Cine știe câtă vreme va
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu zgomot, căci nu și putea desprinde nici o mână de sub tăviță. Trecu de compartiment și-l auzi cum deschide următoarea ușă. Apoi liniște. Tinerii se cuibăriseră unul într altul și rămă seseră cu ochii ficși, privind în gol. Che Guevara ațipise într-o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lemnul biroului până se făcu ora să se întoarcă acasă. Petele, între timp, se înfrățiseră și formau o hartă imensă, de nu se mai știa unde începe și unde se sfârșește. În noaptea ce urmă, nu mai reuși nici să ațipească. Fumă aplecat pe geamul de la bucătărie sperând să o vadă venind ori plecând. Mama lui Răducu însă nu se sinchisea câtuși de puțin să apară și parcă înadins își trimitea tot felul de reprezentante ale sexului frumos care îi semănau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
puse delicat pe umeri Melaniei, care părea să doarmă cel mai odihnitor somn de care avusese vreodată parte un muritor. Conversă din politețe cu barmanul Florin, dar, constatându-i olfactiv gradul de alcoolemie din sânge, hotărî că e inutil. Așa că ațipi și el, într-o rână, pe umărul lui, după ce făcură un schimb prietenos și din ce în ce mai înfocat de gâturi lungi, bărbătești, de bere cu rom. Se treziră la unison și o porniră aiurea prin capitală, evitând să intre prin baruri, ca să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bănuia că poate exista o asemenea dinamică doar an zece ani - s-au petrecut mutații uluitoare, ori au răbufnit valente care mocniseră sub "frică", blocate de teroarea disciplinei impuse mai ăntâi cu biciul iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite sub hipnoză vocabulelor de lemn ale dictaturii). Și, "deci", au "venit la vale trei baci" - lucrători nu prea calificați de la CONEL (fost RENEL, fost...), plus un vecin netot, coțcar și crescut că fiu al "Epocii", au sărit gardul, ilegal - fiind
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
ana, Elena Badea Elena Udrea, candidat la funcția supremă în PDL, a explicat, miercuri, motivul pentru care președintele PDL Neamț, Gheorghe Ștefan, a ațipit, pentru scurt timp, în timpul prezentării moțiunei sale, la Târgoviște. "Gheorghe Ștefan cred că se simte confortabil în prezența mea. Muncește foarte mult și este obosit. El a avut și un drum lung de făcut până aici. Și eu sunt obosită
Udrea explică de ce a ațipit Gheorghe Ștefan la moțiunea ei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38704_a_40029]
-
domnul Florin Popescu (liderul PDL Dâmbovița, n.r.). Pe de altă parte Gheorghe Ștefan a fost cu mine în multe orașe și știe moțiunea mea pe de rost'', a răspuns Elena Udrea ziariștilor interesați de motivul pentru care Gheorghe Ștefan a ațipit în timpul prezentării moțiunii, informează Agerpres. Deputatul Elena Udrea și-a prezentat, miercuri, la Târgoviște moțiunea ''Noul PDL. O nouă Românie'', cu care candidează la șefia partidului, în prezența susținătorilor săi, liderul PDL Dâmbovița, Florin Popescu, președintele PDL Neamț, Gheorghe Ștefan
Udrea explică de ce a ațipit Gheorghe Ștefan la moțiunea ei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38704_a_40029]
-
fără simbrie, neangajat, probabil din cauza dosarului, lucrând cu bucata. Ce-i drept, tarif bun. Pe vremea aceea, scrisul se plătea bine. Nu numai proletcultiștii profitau de acest lucru. Ciudat, unul din marile paradoxuri ale vremii. Utopia părea aici că brusc ațipește... Țin minte că slujbașii Uniunii mă lăudau pentru hărnicia, disciplina și eforturile mele singuratece la realizarea proiectatului "Secol 20"... Lucram pe rupte, fără orar, de dimineața de la șapte până ce cădea seara, cu pauză la cantina locală. Fiindcă în acest timp
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
sfîrșit o să se întoarcă tot la ea. Sau: Ce stupiditate! Cum poate ea să știe că el știe? Pe parcursul verii s-au transmis o serie de filme despre bande de teroriști, spionaj, isprăvi spectaculoase ale serviciilor secrete. De obicei, Yoel ațipea pe la jumătatea acțiunii și se trezea doar la știrile de la miezul nopții, cînd cele două doamne bătrîne se retrăseseră în liniște în dormitoarele lor. Niciodată nu-l atrăseseră filmele de acest gen. Nu vedea ce rost are să citești romane polițiste
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
salonul de deteriorare R-șaizeci imediat?“ Fu total contrariat de un apel în care se spunea: „O avertizare pentru ingineri de la profesorul Ozenfant. Se va descărca o salamandră în camera unsprezece în jurul orei cincisprezece și cincisprezece“. în final opri larma și ațipi agitat. A fost trezit de un strigăt grav și s-a ridicat. Bolnavul își întindea gîtul din perne, mișcîndu-și capul dintr-o parte în alta, de parcă ar fi căutat ceva, dar Lanak tot nu reușea să-i distingă ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și brutal. Dar probabil că ai mînca, dacă n-aș fi eu aici. Ai vrea să plec cîteva zile? îți promit că o să mă-ntorc. Ea stătea sub pătură fără să dea semne că aude. Se strecură lîngă ea și ațipi. A fost trezit de un ghiont în fluierul piciorului. Capul ei era încă sub cuvertură, dar o siluetă neagră în sutană stătea țeapănă lîngă pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
maică-mea m-ar vizita de patru ori pe săptămînă și mi-ar aduce coșuri cu mîncare. Te invidiez. — Nu-i cazul. în după-amiaza aceea, trupul lui Thaw ajunse la un compromis incomod cu banca de lemn și reuși să ațipească. Mai tîrziu, îl auzi pe profesor spunînd: — ... un fel de bătăuș. De fapt, i-a spart nasul lui Michelangelo odată, într-o încăierare, cînd erau tineri. E o consolare că a murit lamentabil, nebun și delirînd într-o închisoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]