8,762 matches
-
vînătul, iar unii ajung să fie chiar albaștri. Acolo, sus, în salon, domnișoara K. F. l-a servit cu ceai și fursecuri, i-ar fi căzut mai bine un pahar de vin ori măcar unul de tescovină, toată ziua se abținea cît putea de mult să nu bea nimic, dar după ora șase seara își îngăduia. În salon nu fusese niciodată. De cîte ori îl invitase Șerban Pangratty nu trecuse dincolo de sala de jos ori de mica încăpere care dădea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu atât mai prețioase cu cât veneau de la un om care, după propria‑i apreciere, era lipsit de orice prejudecată, aplecat fiind spre „pozitivism“. „Scena era cumplită“ (spunea domnul Benedek În Aradi Napló). Doar din considerație pentru cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satâr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
au două tipuri de inamici, externi și interni. Ce fel de arme folosesc ele În războiul Împotriva inamicului extern? Oare generalii a două state beligerante Își vor comunica unii altora planurile militare pentru a‑și Înlesni autoapărarea? Oare se vor abține de la atacuri de noapte, de la ambuscade, de la Încercuiri, de la o luptă inegală cu inamicul? Oare toate aceste tertipuri belicoase, toate aceste capcane, toată strategia indispensabilă unui război, nu și le‑ar dori aplicate Împotriva inamicului intern, Împotriva instigatorilor la dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de‑a valma Într‑un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth‑Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului‑simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noi de frică, recunoscu celălalt cu dezinvoltura. Eu încă mai am coșmaruri. Tapú Tetuanúi ar fi vrut să admită că și el mai avea, dar era convins că dac-ar fi făcut-o, Vetéa Pitó nu s-ar fi putut abține să nu-i povestească Maianei. Se mulțumea așadar să privească bestia de la oarecare distanță și, din când în când, atunci când nu-l vedea nimeni, scotea limba la el ca să-l întărate și mai mult. Nu-i marinar, căci nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe vergi. —Trebuie să găsim pământ cât mai curând, spuse. Teatea Maó nu se va da bătut atât de ușor. Le ceru apoi să nu mai arunce nimic în mare, nici macar propria murdărie, insistând că aceia care nu se pot abține să facă învase, pe care aveau să le golească după trecerea pericolului. Unii rechini pot lua urma unei prazi aflate la o distanță uriașă, adaugă. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face este să nu lăsăm nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o dovadă clară că s-a ridicat în urma unei erupții violente. Deci, este vorba despre un vulcan, a cărui baza are margini abrupte. Mama mă-sii! Lui Tapú Tetuanúi nu i-au scăpat aceste cuvinte, dar nu s-a putut abține să nu le spună în mintea lui, în timp ce strângea cu furie din dinți, fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
văzut sunt ori prea tineri, ori prea bătrâni. Majoritatea bărbaților care ar putea lupta sunt plecați. Făcu o pauză semnificativă și încheie, apăsând cuvintele: Cu navele... — În cazul ăsta, câți războinici au mai rămas? —Vreo cincizeci. —Cincizeci! nu se putu abține să nu exclame Vetéa Pitó. Asta înseamnă că sunt aproape de două ori mai mulți că noi... Suspina. Asta fără să mai punem la socoteală aportul băieților, femeilor și chiar al bătrânilor... Avem de partea noastră factorul surpriză, răspunse Roonuí-Roonuí. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier, cu datul lui pe net și revistele lui de snowboarding. Cu CD-urile lui de hip-hop. Cu șapca pusă invers, cu cozorocul la spate. Ca un puști de liceu. O versiune îmbătrânită a propriilor lor copii. Nu se pot abține să nu-i răspundă la flirt. N-au cum să nu-l placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la fel ca oricare altul, o trăire din cele mai profunde. Când dădea gol, striga să-ți spargă timpanele iar când râdea, o făcea cu toată gura, cu ochii, cu întreaga ființă. Ema zâmbea și ea, fără să se poată abține. Copila asta mică, atât de firavă că abia o zăreai printre ceilalți, le făcea pe toate cu o pasiune impresionantă. Emanuela nu înțelegea de ce mama Vanda nu o place. Dacă lui Dan îi ierta obrăzniciile și în unele situații chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în ochi: Unde ai stat tu, nebună mică, de ești atât de amărâtă?" Luana luă o plăcintă și mușcă mai mult de jumătate din ea. Îi era foame. Mestecând voinicește, cu privirile furate de năzdrăvăniile de pe ecran, nu se putu abține să nu se laude: Știi unde m-am ascuns? Nici nu-mi bat capul! După un moment de pauză spuse, plină de mândrie: În podul magaziei cu lemne. Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mă mai întrerupeți. Veți avea ocazia să vorbiți la sfârșit, făcu învățătoarea vădit deranjată de îndrăzneala bărbatului. În spatele Sandei se așezase tatăl unei alte fetițe. Femeia strâmba din nas și se foia în bancă pentru că bărbatul mirosea a băutură. Se abținea cu greu să nu-i facă observație. Luana îl privea cu milă pentru că era prost îmbrăcat, avea pantalonii rupți și cămașa arăta ca o cârpă de șters vasele. Era însă vesel și făcea tot felul de glume la care copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n-ai să vezi, una, să strige ori să gesticuleze disperată în toate direcțiile. Timișorencele nu dansează, plutesc în ritmul muzicii ca niște balerine. Timișorencele nu plâng, se smiorcăie... Remarca Luanei fu, iarăși, ignorată și fata, mustind de nervi, se abținu cu greu să nu sară la beregata băiatului. L-ar fi strâns cu mare plăcere de gât, dacă nu s-ar fi temut că strică plimbarea și se duce, naibii, distracția lor. Era evident că Renar își compara colegele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu un motiv în plus de bucurie prin intrarea Emei la facultate, a petrecut-o în aceeași formulă, în tot felul de locuri pitorești. Deși Luana nu avea voie să facă nici un fel de efort fizic, nu s-au putut abține de la plăcerea urcușului prin munți. Și-au instalat corturile în cele mai frumoase colțuri ale naturii, nopțile, la lumina stelelor și a focului, au povestit întâmplări de peste an. La întoarcere, legănată de mersul monoton al autobuzului, vegheată de privirea grijulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zări prin geam, într-una din sălile de seminar. Ședea în banca de lângă geam și tot căutând în întunericul de-afară îl văzu stând înfipt în fața ferestrei. Când băiatul începu să se strâmbe schimonosindu-și îngrozitor chipul, Luana făcu fețe-fețe abținându-se să nu pufnească în râs. Studenții remarcară giumbușlucurile ilare și începură să-și dea coate. Profesoara de algebră întoarse privirea spre fereastră. Făcu spre tânărul din prima bancă: Du-te și adu-l pe măscăriciul ăla aici. Ernest intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una dintre femei. Se ciocnise de ceva fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o prezint pe Nuța Cordel. Ferește-te de creatura asta, continuă femeia, cu ochii ațintiți asupra chipului din față. Luana rămase uimită să audă astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a rugat să-ți vorbesc despre el. Nu vrei să vă aranjez o întâlnire? Jignită că o credea capabilă să se preteze la un astfel de gest, fata voi să-i spună, de la obraz, cât era de josnică dar se abținu. Având-o mereu prezentă în coasta ei, Luana trebuia să păstreze o cale de comunicare cu această femeie lipsită de cultură și caracter care, prin ironia sorții, îi devenise șefă. De aceea, când Nuța se autoinvită acasă la subalterna sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spuse de unde pornise scandalul. Doamnelor, zise directorul ceva mai liniștit, să fie clar pentru toată lumea, fiecare își va păstra atribuțiile de până acum. În legătură cu acest subiect nu vreau să mai aud nici un comentariu. Dumneavoastră, domnule Noia, vă rog să vă abțineți de la alte scene de genul celei de adineauri. Sunteți omul cel mai stimat din fabrică și nu vreau să vă pierdeți acest statut. Cred că sunteți de acord cu mine că soția dumneavoastră este destul de mare să se apere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dădu buzna și începu să turuie verzi și uscate pentru a-și ascunde emoțiile. Oamenii amuțiră pe rând, se retraseră în birourile lor și Nuța Cordel rămase singură cu una din contabile. Îmbătată de aroma licorii, nu se mai putu abține și spuse: Doamnă scumpă și distinsă, mai aveți o guriță de cafea? Doamna Noia era singura vinovată de penibilul situației în care se afla. Doamna Noia era responsabilă pentru tot răul din viața ei. Îi furase bărbații, îi umbrise frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i vorbesc prea mult de tine și, desigur, nu i-a căzut bine. Pe de altă parte, știu că ți-a sedus bărbatul, acum te-a călcat pe coadă... Orice femeie, scuză-mi expresia de maidan, dar nu mă pot abține -, i-ar fi dat un cap în gură. Vorbesc de ideea Veber. Luată pe nepregătite, Luana nu știu ce să spună. Du-te acasă, doamnă Noia. Vorbim mâine. Cufundată în cada cu apă, încercă să-și dea seama de ce șeful ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rog? — E primul dans Barong pe care l ai văzut? Karl se uita la ea fără să arate că ar Înțelege ce i se spune. — Mi se pare c-am intrat și eu În transă. Margaret nu s-a putut abține să nu pufnească În râs. — Doamne sfinte! Nici nu era o adevărată transă. Ei știu că au spectatori străini. Asta nu se Întâmplă niciodată când sunt grămezi de turiști de față. — De bună seamă, sigur! Totuși... Chiar sunt grămezi de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prin foaia subțire de vinilin care le acoperea. N avea nici o Îndoială că Înfățișarea lui Johan nu putea să-i apară ca prin minune după atâția și-atâția ani, Însă În clipele dinaintea căderii În somn nu s-a putut abține să nu-și Întocmească imaginea frate lui din cele câteva fragmente pe care le păstrase În minte: ținuta dreaptă a lui Johan (el era cel mai Înalt din tot orfelinatul), capul ras (asta era ușor de reținut, pentru că toți fuseseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să miște buzele și o rugăciune, pielea ei mirosea îmbietor, ca o cratiță cu mâncare abia stată din fiert. Cum ședea aplecată spre el, valuri de căldură năvăleau dintre sânii ei uriași. Dimineața se trezea oarecum refăcut, de obicei se abținea să pună alcool în gură, obsesia lui era să nu fie mutat disciplinar, i se mai întâmplase, se ducea la școală, avea o greutate în respirație, un tremur al mâinilor, dar psihic era pregătit pentru o nouă zi, îi revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]