13,876 matches
-
să samene cu Rusalina de altădată. Să samene? Se întrebau faraonii. Dar se făcea mai frumoasă ca aceea de atunci! Acum era trecută de nouăsprezece ani. Era înaltă ca tată-său. Și încă abia începuse să-și vină în fire!" Abandonase gîndul răzbunării, înțelegînd că făcuse tot ce îi fusese în putință și eșuase, neizbutind să dea de urma taberei căutate și nici de ucigașul părinților ei. Vedea în asta un verdict al destinului. Edificată, s-a decis să se îndrepte
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
ca să-și ducă mama acasă, în satul de baștină, moartea acesteia pe drum este o tragedie mult mai profund simțită decât macrocosmosul brutal în care trăiește, și în care nici suferința personală, nici experiența închisorii nu-l fac să-și abandoneze demnitatea. John Michael Coetzee este un autor sud-african pentru care - ca și pentru scriitorul britanic de origine poloneză Joseph Conrad, deși în alte condiții - engleza nu a fost ceea ce se numește de obicei limbă maternă, chiar dacă era limba mamei sale
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
să ilustreze alienarea unei societăți aflată la sfîrșit de mileniu, sufocată de șabloane mentale, intoxicată de imagini și reclame, incapabilă să comunice real, cu celălalt, cu universul. Un colac de salvare să fie oare navigarea pe Internet? Oricum, cafeneaua își abandonează profilul și se îndreaptă spre apele acestui tip de comunicare epurată de patetisme. Regizorul a colaborat cu pictorul clujean, tînăr și el, Radu Comșa, un artist preocupat și de video, de un alt limbaj pe care încearcă să-l introducă
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
delicii culinare, a fost, odinioară, un băiețel obez inhibat de o mamă autoritară și provocatoare, iar acum, acest flăcău tomnatic e un asasin în serie. Tânăra fată cu înfățișare sfioasă de liceeană nu e o fecioară inocentă, ci o femeie abandonată de iubitul ei și care poartă în pântec rodul unei dragoste trădate. Povestea devine terifiantă. Ai impresia că urmărești basmul " Scufița Roșie și Lupul" istorisit de un admirator al lui Hitchcock, cu o detașare ce amintește de Antonioni. O interpretare
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
de înțelepciunea filosofică a personajului pînă la un punct. Pînă acolo putem spune că este o prezență, că are o liniște misterioasă, că ochii vorbesc mai mult decît gesturile, că rostirea este impecabilă. În partea a doua a spectacolului își abandonează personajul și joacă, parcă, altceva. Am formulat toate aceste rezerve și pentru că simt că spectacolul este perfectibil, că actorii, bine aleși, pot mult mai mult, lucru dovedit, dar ceva îi înfrînează. Sunt momente rotund finisate, cu eleganță și distincție în
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
unei întregi istorii de reverie, imposibil de redus la compartimente care să nu comunice între ele. De la Baudelaire și pînă la suprarealiști circulă "flogisticul" aceleiași arderi, într-o ștafetă a recuperărilor prin afinități. Cu Marcel Raymond, critica franceză se "deschide", abandonînd cronologia exactă în favoarea asocierilor mai laxe și mai firești, ca și cum o istorie a poeziei ar putea fi, de fapt, "o evocare pasionată a acelui lung poem pe care - spunea Shelley - îl scriu poeții de la începutul lumii." Despre geometrie în sensul
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
cealaltă. Iar cea invizibilă o clarifică pe cea vizibilă. Relația dintre ele nu e întotdeauna directă, spectatorului fiindu-i lăsată liberatatea de a face racorduri. Eu, de pildă, am legat recitarea poemului Daddy de faptul că Plath s-a sinucis abandonându-și copiii (fapt de care filmul nu se atinge). O altă problemă pe care Rosenbaum o scoate la iveală este cât de dificil e să faci o biografie de scriitor. Ce ai la îndemână? Un om la un birou scriind
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de noul orizont narativ te lasă perplex. Discursul personajului narator, convenția realistă a epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial. Convenția de până atunci a scriiturii este abandonată dintr-odată, deschizând cu aceeași dezinvoltură un cu totul alt spațiu textual. Această strategie textuală radicală, realizându-se în final și pe un spațiu restrâns, nu transformă, totuși, cartea într-un experiment literar. Cum ar spune poetul, pentru a fi
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
am rămas un universitar oarecare". Dacă profesional n-a fost vorba de o ruptură, căci Matei Călinescu avea în momentul exilului, în 1973, o carieră universitară în urmă, din punct de vedere lingvistic și spiritual a fost o sfîșiere: "am abandonat prietenii, idei, bucurii și melancolii, inclusiv amintiri, pe care le-am regăsit mai tîrziu, mult schimbate, irecognoscibile aproape, întorcîndu-mă după 1989".l Cel mai mult i-a lipsit în America posibilitatea de expresie extrauniversitară. Căci, de fapt, mărturisește profesorul, el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
izbăvirii chiar trecînd prin incandescentele miezuri ale căderii sale. însăși căderea funcționează aci, în calitatea sa complexă, precum un Purgatoriu: "Urmați-mă, șovăiri,/ Ale unui corp scăldat în fluviul/ Infernal dar cu valul fraged,/ Căci se tînguie către paradis" (Descîntec). Abandonat de "veșnicia dintîi", simțindu-se compus din cercuri eterogene, consumat de raiul ce-l poartă-n sine, poetul se socotește, sintetic, "Creație a celor de jos, creație a celor de sus" (Invitație). Altfel zis e un analogon al Lumii, producția
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
1945. Prozele lui sînt despre "oameni care înving". Despre cutezători. Urmează un "montaj" dedicat teatrului, "gen" mai periculos și mai folositor deopotrivă, prin "deschiderea" lui către publicul adunat lîngă o scenă. Femeile joacă, aici, un oarece rol, dramele "primului val", abandonate mai pe urmă, făcînd din ele "partizane"emancipate, gata să dea uitării trecutul. Rolul lor în educația copiilor, așadar virtuțile de posibil model se transformă, propagandistic, într-un atu important pentru "modelarea" (realist-socialistă) a societății. De aici se trece, firesc
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
nesimțite în obsesie) pentru o fostă studentă. Chip e un om al exceselor. El face regulile pe care tot el le și încalcă. Seriozitatea și voluptatea au aceeași intensitate. Se cufundă în studiu sau în asceză, ca mai apoi să abandoneze totul pentru un drog care-i potențează simțurile. El e veșnicul (ratat) scriitor în căutarea unei rime salvatoare. El nu intră în tiparul familiei Lambert, ca și Denise (mezina), de altfel, dezamăgirea cea mai cruntă a mamei. Nu pentru că nu
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
Rodica Bin Abandonate după romantism, parnassianism și simbolism, muzele nu se dau bătute și reintră pe scena creativității estetice și intelectuale în plin modernism și avangardism al secolului trecut, în postura unor femei în carne și oase, inteligente, frumoase, active, refuzînd cel mai
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
înfricoșător acum, ca un fel de animal preistoric. Dramatismul crește, se intensifică, se cristalizează. Ca și relațiile. Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare. Ca un corp abandonat de puteri, căzut, tras în jos de păcate. Relația celor doi devine vizibilă, nu se mai ascunde prin închipuirea nimănui, prin frunzișul ocrotitor, prin suspiciunile imaginației, prin lașități și amînări, în jocul iluziilor inocente. Charlotte continuă provocarea, erotismul vibrează. Îl
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
ci, dimpotrivă, a le face să (mai) trăiască. "Școala" critică, aceea căreia Lovinescu îi plătește, în ciuda tonului emancipat-contestatar, partea ei dreaptă, nu înseamnă verdicte "nemestecate", păstrate "peste mode și timp/ Olimp", ci însușirea unei metode. Cititor atent, "pe puncte", Lovinescu abandonează, în articolele "aplicate", tonul degajat-eseistic din luările de poziție generale, pentru a construi cîte un profil. Începe, de obicei, cu un enunț "acoperitor", percutant, care-i permite libertate de mișcare: "Literatura poate avea o acțiune determinantă asupra spiritului public"; Problema
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
lucrării de pocăință a localnicilor. Lucrarea străinului diacon ajunsese și la cunoștința șamanului cetății, numit Mulu, care, având puterile cele mai mari după cele ale stăpânului cetății, se înfurie cumplit de această nouă lucrare, știind că localnicii vor începe să abandoneze ceremoniile sale, și vor începe să-l urmeze pe noul apostol. Gelos pe acest nou concurent, în mânia sa nestăvilită, începu să se gândească la răzbunare. Această răzbunare nu așteptă mult să se producă. Șamanul Mulu se duse el însuși
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
o făcu pe Adriana să creadă că înseamnă Taverna "Corsarul" după imaginile pictate pe geamurile care încadrau ușa, fiecare având câte un pirat cu vestitul corn triunghiular pe cap și cunoscutul bandaj dintr-o bucățică de piele pe un ochi. Abandonă această locație și trecând mai departe, putea să admire multitudinea de yole și yachturi de toate mărimile și modelurile legate în largul lacului, nu departe de cheu. Trase concluzia că aici în weekend-uri vin mulți turiști cu dare de
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
apropiat, așa că tu nu mai ai nici un loc în viața sau inima mea. - Deci așa procedezi tu? - Cum, Viorel? Cum procedez? - Pui omul pe jar, îl amăgești că ești îndrăgostită de el, îl prinzi în mrejele tale și apoi îl abandonezi ca pe un nimic? - Te înșeli. Eu nu am spus niciodată că m-am îndrăgostit de tine, ci doar că îmi placi ca bărbat. Asta este cu totul altceva. Nu mă obligă și nu te obligă cu nimic să-ți
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
ca pe un nimic? - Te înșeli. Eu nu am spus niciodată că m-am îndrăgostit de tine, ci doar că îmi placi ca bărbat. Asta este cu totul altceva. Nu mă obligă și nu te obligă cu nimic să-ți abandonezi căsnicia pentru mine. - Dar eu am luat totul în serios și mi-ai pătruns în suflet fără să te mai pot scoate. Ce vrei să fac? - Să pleci cât mai repede de la poarta mea și să te întorci la Ramona
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
balast al "pretențiilor" de tot felul ce ocultează "fiorul liric", a abătut din drumul lor ce se anunța promițător destui slujitori ai lirei: Am constatat cu destulă tristețe că mulți poeți au început cu o anumită originalitate pe care au abandonat-o pe parcurs ca pe un lest, în favoarea poncifului frumos rotunjit, cîntător, înșelător, vetust. Probabil că și corul de osanale critice ce se adresau uneori mai mult funcțiilor, șarmului personal, relațiilor, nu creatorului propriu-zis să fie întrucîtva responsabile de această
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
ca acesta în care - sfidînd muzica învăluitor nostalgică anume compusă de către formația Air - se încearcă să se vorbească despre uciderea inocenței, și nu despre virginitatea fetișizată (vezi secvența balului în care aparatul se rotește asupra fetei cochete - sclipitoarea Kirsten Dunst - abandonată în iarbă și în desfrîu). Nu despre libertinaj, ci despre interdicția absurdă, cauzatoare de excese - păcat de neiertat - a dorit Sofia Coppola să mărturisească, invitînd la reflecție deopotrivă pe adolescenți și maturi.
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
că formele producției culturale nu pot niciodată materializa sau împlini speranțele scriitorilor în sens absolut. Așa încît scriitorii se uită constant "în jur" pentru noi mijloace de expresie și aceasta explică de ce la un moment dat o anume mișcare este abandonată. L.G.: Ce anume credeți că a făcut din Postmodernism o paradigmă cu o viață atît de lungă? În studiul Semiotica Postmodernismului, investigația dumneavoastră asupra fenomenului se oprește în ultima parte a anilor '80. Ce s-a întîmplat după aceea? Vă
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
relevă un țesut autobiografic din nefericita sa adolescență. E aici un prim moment al aplecării sale spre autoanaliză. Poate că aici, mai e îngăduită creația, pe care, apoi, foarte repede, (scriitorul parcă simțea că n-are prea mult timp) a abandonat-o pentru, cum spuneam, observația nudă a autenticității liminare. Atmosfera acestei scrieri e de mediu provincial, bine cunoscut autorului, ca unul ce-și trăise copilăria și tulburea sa adolescență pe la Fălticenii bunicilor materni. Familia surprinsă în această proză de început
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
ideologic, într-un fel livresc, dar care în pușcărie nu avea circulație". De aceea a participat, în 1990, la întemeierea "Forumului antitotalitar" dar, apoi, prin intrarea acestuia în "Convenția Democratică", dl. Marino rămînînd la Cluj, a ieșit total din circulație, abandonînd activismul, socotind că n-are ce căuta în viața politică de vreme ce ea urmărește exclusiv aspirația spre cucerirea puterii. D-sa se consideră un neopașoptist (un articol despre acest concept e integrat în Addenda acestei cărți dialog) și a constatat că
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
foarte rar) presiuni asupra mea și puteam să scriu exact ce credeam. Dar... Dintre sutele de tineri talentați de existența cărora am luat cunoștință de-a lungul anilor, foarte puțini au devenit scriitori. În marea lor majoritate, acești tineri au abandonat literatura, din diverse motive. Așa se face că în momentul de față memoria mea e un cimitir de talente. Aș putea scrie o istorie a literaturii române contemporane virtuale, luând în considerare toate aceste promisiuni nerealizate (dar realizabile, într-o
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]