KorAP: Find »[drukola/base=abate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...75 >

1,869 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907

dar în biserică intră Stin. Era singur și pășea încet, de parcă abia ar fi început să meargă. Ajunse cu greu lângă Alambic și se așeză în genunchi lângă el, cu fruntea rezemată de piatra rece. Una dintre Marii suspină adânc. Abatele întoarse spre ea o privire mustrătoare. Cu gesturile unui om care știa că dacă nu acționează repede nu va mai avea apoi curaj să facă ce și-a propus, Stin își aruncă toate hainele și rămase gol lângă Alambic. Avea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
liniștit în căușul de forma unui om în care sfârșiseră sute de clone înaintea lui. ― Doamne Dumnezeule, ia-mi sângele și salvează-i pe-ai mei! Nu vreau răsplată pentru gestul meu. Conștiința mântuirii lor e pentru mine împlinirea supremă. Abatele îl lăsă să-și termine vorbele și apoi acționa un buton. Din lespede apărură imediat câteva brațe mecanice din care în trupul lui Stin se înfipseră ace. Sângele lui începu să curgă spre măruntaiele Alambicului. Deși știa că acel momenteste

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
un buton. Din lespede apărură imediat câteva brațe mecanice din care în trupul lui Stin se înfipseră ace. Sângele lui începu să curgă spre măruntaiele Alambicului. Deși știa că acel momenteste vârful de ac în care se sprijinea viitorul Universului, Abatele își luă un răgaz scurt pentru a admira extraordinara lucrare a Domnului ăău. Alambicul nu pornea niciodată dacă în el se găsea o persoană nepotrivită. Analiza ADN, ar fi putut rosti scepticii. El însă prefera să creadă că Dumnezeu pornea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
numai pentru cei pe care îi alesese El însuși cândva, la începutul lumii. Frații-ostași îl apucară pe Kasser de umeri și fără vorbe îl conduseră pe scări în jos până în preajma ușii. Acolo îl opriră pentru a-i da întîietate Abatelui care, cu un gest brusc, pătrunse în sala din biserica Alambicului și se apropie apoi cu pași mari de Stin. Tânărul pierduse deja foarte mult sânge și nu mai putea să vadă nimic în jurul lui. Kasser se apropie și el

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
sala din biserica Alambicului și se apropie apoi cu pași mari de Stin. Tânărul pierduse deja foarte mult sânge și nu mai putea să vadă nimic în jurul lui. Kasser se apropie și el și, cu glas șoptit, îl întrebă pe Abate: ― E mort? ― Nu încă, răspunse Radoslav. Alambicul distilează din sângele lui virușii cu care putem însămînța o altă populație de clone. În momentul acela, Kasser realiză că asista la ritualul cel mai tainic al Abației, la procesul la care visaseră

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Dacă eșuăm acum, o să fie ultima însămînțare. Iar dacă reușim în ceea ce avem de făcut, tot ultima însămînțare va fi. Dumnezeu ne-a închis o ușă astăzi. ― Nu-nțeleg ce vrei să zici. ― Așteaptă. Kasser își dădea perfect seama că Abatele aștepta acțiunea quintului. Acesta fusese trimis aici cu o misiune clară și se părea că momentul acela era cel mai nimerit pentru a o îndeplini. Nu avea cum să lipsească. Kasser se întreba însă, încă de când îi pomenise Abatele, în

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
că Abatele aștepta acțiunea quintului. Acesta fusese trimis aici cu o misiune clară și se părea că momentul acela era cel mai nimerit pentru a o îndeplini. Nu avea cum să lipsească. Kasser se întreba însă, încă de când îi pomenise Abatele, în ce anume ar fi putut să se transforme clonele de pe Lumile Agricole și de ce ar fi putut ele deveni atât de periculoase pentru întregul Univers. Deodată, pradă unei inspirații stranii, Kasser îl întrebă pe Abate: ― Spune-mi, ați reușit

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
încă de când îi pomenise Abatele, în ce anume ar fi putut să se transforme clonele de pe Lumile Agricole și de ce ar fi putut ele deveni atât de periculoase pentru întregul Univers. Deodată, pradă unei inspirații stranii, Kasser îl întrebă pe Abate: ― Spune-mi, ați reușit vreodată să transmiteți și amintiri cu virușii voștri? Radoslav îl privi surprins și păru că meditează câteva clipe. ― Da. Dar asta ar contraveni credințelor noastre. Noi vrem să trezim conștiința religioasă a clonelor acționând asupra psihicului

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
natural, și nu inducîndu-le false amintiri. Teoretic însă, putem. ― Suntem pierduți... ― De ce? ― Te-ai gândit vreodată că la un moment dat clonele de pe Lumile Agricole ar putea să recapete memoria originală, a celor care au furnizat materialul genetic inițial? ― Da. Abații au scris lucrări despre asta încă acum patruzeci de generații. ― Și chiar nu vedeți ce s-ar întîmpla? Nu-nțelegeți cum vor reacționa când vor pricepe că au fost sclavii unei religii? Dumnezeule, e vorba de cei O Mie de

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
scris lucrări despre asta încă acum patruzeci de generații. ― Și chiar nu vedeți ce s-ar întîmpla? Nu-nțelegeți cum vor reacționa când vor pricepe că au fost sclavii unei religii? Dumnezeule, e vorba de cei O Mie de Voluntari! Abatele nu reacționa în nici un fel și clipi din ochi, netulburat. ― Nu știu despre ce vorbești. În mintea lui Kasser, totul deveni limpede. Undeva, pe parcursul istoriei ei, Abația uitase cine furnizase materialul genetic inițial pentru clone. Frontul Adevăratei Biserici știa însă

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
privi cum podeaua se umple de sângele atacatorilor. ― Ei, Rade, parcă aveam o înțelegere. Dacă mă mai ataca cineva, asta înseamnă că îmi negi Favoarea istorică. Ce să înțeleg din eroismul nesăbuiților ăstora? ― Ce vrei, spionule! înțelege ce vrei, rosti Abatele pe un ton stins. Oricum nu mai contează. Fără să le mai adreseze vreun cuvânt, quintul merse spre Alambic și, scoțând la iuțeală o seringă micuță, luă probe din sângele lui Stin și apoi folosi o altă seringă în care

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
cu prezența mea. Sunt sigur că savanții de la Curtea Imperială, având sângele ăsta și virușii, vor putea lesne găsi o cale de a face legătura între ele, rosti Rim pe un ton curtenitor. ― N-o să-ți folosească la nimic, spuse Abatele. Insămîn-țarea nu e un act mecanic. Cel care își dă sângele trebuie să o facă având conștiința că se jertfește, crezând în Dumnezeu. Altfel nu funcționează. ― Astea sunt prostii popești de-ale tale. Chiar nu cred că mai am răbdare

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
a da vreo atenție vreunuia dintre cei trei bărbați sau cadavrelor de pe pardoseală, femeia se aruncă lângă trupul neînsuflețit al lui Stin și începu să plângă în hohote. Rim o privi preț de câteva momente și apoi se întoarse spre Abate. ― Cred că pot să-ți spun de-acum. Am descoperit o lume... O lume minunată. Acolo trăiește o specie de extraterestri care trebuie infectați doar cu un anumit fel de viruși pentru a îndeplini cele mai gigantice sarcini. Am văzut

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
care trebuie infectați doar cu un anumit fel de viruși pentru a îndeplini cele mai gigantice sarcini. Am văzut lucruri uimitoare înfăptuite de ei... Nu mănâncă prea mult, nu au problemele oamenilor... Dar ce spun eu? întreabă-l pe el. Abatele își mută privirile, uimit, spre Kasser. ― Așa este. Dacă vor reuși vreodată să sintetizeze virușii cu care să-i controleze pe zeți, Lumile Agricole cu clone umane vor dispărea în cel mult două decenii. Pur și simplu zeții sunt mult

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ultimele puteri, se smulse și merse până la Alambic. Căzu peste trupul lui Stin, încercînd să spună ceva. Un fir subțire de sânge se prelinse și se uni cu cel al clonei. Cu o ultimă zvâcnire, Rim își întoarse fața spre Abate. Trăsăturile sale, care până atunci nu exprimaseră decât uimire, înghețară sinistru. ― Nenorocito, l-ai ucis, strigă Maria. ― Și ce-ai fi vrut, să-l las să plece? Ai uitat oare cine ești? Și ce obligații ai? Ai uitat de planul

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
niciodată nu se gândise că sfârșitul i-ar putea veni de la o femeie. Teoretic, quinții erau imuni la iubire... Și era clar că indiferent ce simțise Vassur pentru una dintre femeile alea, sau pentru amândouă, îi încetinise reflexele. ― Nu, strigă Abatele, pornind vijelios spre femeia de lângă Stin. Bătrânul se împiedică însă în rasă și căzu, nereușind să o împiedice. Apăsând puternic de cuțitul pe care-l scosese din Rim, Maria își tăia obrajii, hohotind de plâns. Era evident că cicatricile alea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
împiedice. Apăsând puternic de cuțitul pe care-l scosese din Rim, Maria își tăia obrajii, hohotind de plâns. Era evident că cicatricile alea nu aveau să dispară niciodată. Mariile nu mai erau la fel. ― De ce-ai făcut asta? întrebă Abatele fără a se mai ridica de jos. ― Nu vreau să fiu ca ea. Dacă asta e soarta pe care ne-o rezervați, dacă așa trebuie să seducem bărbații, atunci eu nu pot fi parte a unei asemenea arme. Cu fața

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
sora ei. Rămași singur, Kasser și Radoslav se priviră în tăcere, nehotărîndu-se nici unul să vorbească. Fostul împărat se întreba dacă acum, că amenințarea quintului dispăruse, Radoslav va mai declanșa alterarea Lumilor Agricole. Era evident că decizia asta muncea și gândurile Abatelui. ― Chiar e adevărat? ― Ce? ― Tot ce a spus quintul. ― Da. Zeții sunt niște muncitori excelenți. Nici că se poate o rasă mai potrivită pentru a ne hrăni. Abatele ridică ochii spre cer. Văzu încă bolta scundă a bisericuței. Ar fi

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
declanșa alterarea Lumilor Agricole. Era evident că decizia asta muncea și gândurile Abatelui. ― Chiar e adevărat? ― Ce? ― Tot ce a spus quintul. ― Da. Zeții sunt niște muncitori excelenți. Nici că se poate o rasă mai potrivită pentru a ne hrăni. Abatele ridică ochii spre cer. Văzu încă bolta scundă a bisericuței. Ar fi vrut ca Dumnezeu să-i poată vorbi. Ar fi vrut să fie sigur. Ar fi vrut ca Rim să nu fi murit și să fi plecat la Curtea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
care ducea spre subteranele bibliotecii. Ieșiră apoi în piața centrală a Abației și se opriră pe banca de lângă cais. Copacului îi făcuseră bine zilele însorite, iar puținele sale frunze păreau să fi înverzit din nou, în ciuda toamnei târzii. Fără vorbă, Abatele începu să mângâie ramurile. Deodată, privirea îi fu atrasă de o boabă mică și verde. O privi atent. Nu, nu încăpea nici o îndoială. Era un mugure de floare. Și-atunci un lucru îi deveni clar: dacă un pom atât de

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Alterna fu scos din sală. - Să trecem la celelalte chestiuni care m-au făcut să vă convoc aici, pentru ultima dată în calitate de conducător absolut al vostru. Îmi permit să vă amintesc, domnilor, că nu știm încă nimic nici despre soarta Abatelui, a bătrânului Kasser și mai ales de aceea a quinților. Mă întreb dacă avem toate informațiile pentru a decide care personaj este mai periculos pentru noi... - Durdrin, zise Stiros, ridicîndu-se la rândul său și etalîndu-și umerii largi. Știm toate astea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
extraordinari fiindcă reușesc să trăiască acolo. Dar dacă se obrăznicesc, îi nimicim cu un bombardament orbital și ei știu foarte bine asta. Își mai aduc aminte de evenimentele de acum un deceniu. În plus, am căutat de sute de ori... Abatele și quinții nu sunt printre ei. Probabil că nici nu ar putea supraviețui acolo. Durdrin clătină din cap: - Dacă măcar jumătate din câte am auzit despre isprăvile quinților este adevărat, atunci te asigur că ei ar putea trăi oriunde există

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
anihilau reciproc, două câte două. Desigur mai exista și posibilitatea să reziști atacului psihic al policornilor și să îi protejezi pe quinți, cât să ajungă destul de aproape pentru a-i spinteca pur și simplu... Dar asta era tare greu, fiindcă Abatele se temea mult mai mult de cealaltă armă a policornilor, abilitatea de a induce o tristețe dureroasă în mintea oponenților, capacitatea lor de a-i face pe oameni să se simtă pierduți și dezorientați, luptîndu-se cu un trecut negru. Un

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
să se distribuie semisferic. Privite de sus însă pietrele păreau doar un fenomen natural, obișnuit de altfel pe solul pietros al podișului. Quinții se apropiară și mai mult de ceata de policorni, așteptând momentul potrivit pentru atac. De la locul său, Abatele încerca să își canalizeze întreaga energie mentală spre Kasser. Bătrânul împărat învățase atât de bine supraviețuirea pe Kyrall încît Abatelui i se părea adeseori că lui Kasser chiar îi plăcea genul acela de luptă în care, dacă tovarășii reușeau să

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
al podișului. Quinții se apropiară și mai mult de ceata de policorni, așteptând momentul potrivit pentru atac. De la locul său, Abatele încerca să își canalizeze întreaga energie mentală spre Kasser. Bătrânul împărat învățase atât de bine supraviețuirea pe Kyrall încît Abatelui i se părea adeseori că lui Kasser chiar îi plăcea genul acela de luptă în care, dacă tovarășii reușeau să-ți asigure liniștea interioară și să preia asupra lor atacul emoțional al policornilor, asistai fascinat la lucruri care se întîmplau

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]