3,115 matches
-
un eșec (sau toate), o neputință, un trecut ratat și un viitor fără speranță. Când vorbesc despre descompunere, vorbesc despre o operație cumva matematică: a desface în părți elementare ceea ce este excesiv împletit și de aceea e nerezolvabil. Până și abisul, dacă poate fi cumva parcelat, aproximat, pus în cuvinte, devine măsurabil și, în felul acesta, controlabil. Încetîncet, marele necunoscut care ne înconjoară și ne cutremură a fost domesticit nu doar prin evoluție istorică, ci și prin poezie. Ai fost la
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
plus, tot ce ține de istoriile „realiste” ale eroilor, inclusiv reconstituirea mediilor gazetărești și ecleziastice, e pregnant și verosimil, relatat într-un stil tăios și condus cu mînă sigură spre un dezastru existențial comun, cu deschidere metafizică. O coborîre în abis a unor destine tragice care încearcă, din străfundurile propriei alienări, să-și amintească universul înalt din care provin. Credibilă literar este și povestea dostoievskiană a naratorului, soț idealist și umilit sexualicește al terestrei, incompatibilei Diana, care-l înșală igienic cu
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
Cosmin Ciotloș B. Fondane, Opere XIV. Baudelaire și experiența abisului. Traducere din limba franceză de Ion Pop și Ioan Pop-Curșeu Ediție critică de Ion Pop, Ioan Pop-Curșeu și Mircea Martin. Studiu introductiv și sinopsis al receptării de Mircea Martin. Prefață de Monique Jutrin, postfețe de Ioan Pop-Curșeu și Dominique Guedj
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
a-i respinge pe rând, termeni ca studiu, eseu, critică genetică, critică tematică, critică de profesionist, critică de poet. Cel mai la îndemână ar fi (dacă faptul n-ar constitui o blasmemie) să vorbim, în cazul lui Baudelaire și experiența abisului, despre un mare poem interpretativ. Deși are o certă bosă teoretică, Fondane nu recurge la soluțiile de lectură ready made cu care, prin forța lucrurilor, teoria operează. Nici măcar conceptele nu-l conving până nu le verifică el însuși rezistența și
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
sunt mai degrabă cele ale unei sinteze. Întreaga literatură franceză dinainte și de după Baudelaire e convocată (în eboșă) pentru a-i delimita autorului „locul geometric” sau, mai corect spus, „locul spiritual”. Dar perspectiva lui Fondane e mai mult decât vernaculară: abisul despre care scrie el construit prin mijlocirea lui Kafka (și e de reținut părerea conform căreia neașteptata alianță se stabilește în virtutea evreității comune). Desigur, Poe e o referință obligatorie. Iar Eliot (cu care Fondane polemizează fără complexe) deține, la rândul
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
reflecții „de indice”, mi se pare mai sugestiv să urmărim algoritmul (și, totodată, etica) raționamentului lui Fondane. Simplificând și, inerent, sacrificând mult eleganța scenariului, luat în întregul său. A afirma că principalul „cal de bătaie” este, în Baudelaire și experiența abisului, prejudecata critică reprezintă nimic mai mult decât tot o prejudecată. (Toate eseurile au ambiția aceasta și destule dintre ele o și împlinesc). Ce-l intrigă pe Fondane e preconcepția „cu metodă”, preconcepția rafinată, rezultat al unui efort de interpretare și
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
n-am fi destul de egalitari încât să facem și din sănătate și din liniște capete de pod ale creației ? E o întrebare legitimă. Cum legitime sunt o serie întreagă de întrebări (de o aiuritoare densitate) formulate în Baudelaire și experiența abisului. Aș avansa și eu una, sub beneficiu de inventar, de astă dată. Arnaud Bikard vorbește într-un rând despre o „linie Fondare” lectura critică a poeziei, despre o posteritate care, în ciuda complicațiilor editoriale, ar împlini reparatoriu destinul acestei cărți, pe
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
reparatoriu destinul acestei cărți, pe drept cuvânt, extraordinare. Fără a pune la îndoială frumusețea, inclusiv morală, a acestei metafore, sunt, recunosc, destul de sceptic nu doar legat de existența unei atari descendențe, dar și de posibilitatea existenței ei. Baudelaire și experiența abisului e o carte care interzice, prin toată textura ei ideatică, nu numai reducția la concept, dar și extrapolarea ori, cu-atât mai mult, generalizarea.
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
iubita lui pare să contemple oglina apei. Pe furiș, Faust se apropie de ea și o îmbrățișează pe la spate. Gretchen întoarce capul și chipul i se luminează. În acel moment, cei doi se prăbușesc în apele lacului ca într-un abis incomensurabil care-i înghite. Acesta este filmul lui Sokurov: o formă de a plonja în abis acolo unde nu există nici îndurare, nici materie, nici margini, nici izbăvire, ci doar un dureros extaz. P.S. Răspund la rândul meu la anchetă
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
îmbrățișează pe la spate. Gretchen întoarce capul și chipul i se luminează. În acel moment, cei doi se prăbușesc în apele lacului ca într-un abis incomensurabil care-i înghite. Acesta este filmul lui Sokurov: o formă de a plonja în abis acolo unde nu există nici îndurare, nici materie, nici margini, nici izbăvire, ci doar un dureros extaz. P.S. Răspund la rândul meu la anchetă: 1. România literară este revista unde am debutat în calitate de cronicar de film, prin urmare ceva ce
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
victime. Cel care a trădat și și-a bătut joc de cele mai adânci și sacre temeiuri omenești și legi naturale, nu se va opri nici dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când, descriind peste abisul deschis dinainte-i o piruetă de saltimbanc al deznădejdii, își săvârșește trecerea de la pornografie la misticism... Ca să propună apoi umanității în restriște, în chip de leac al tututor relelor, cuvântul său de nerușinat, - un fel de crez, un fel de
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Dumnezeu?// Cum va vorbi Bombon? Dar Răduleasca?/ Dar palmier de stat? Dar Agaton?/ Ce o să zică Nelu la Floreasca,/ la Bellu sau, pardon, la Pompignon?// Străin ești tu, ce vrei să știi acestea/ de tot ce ține-n brațe acel abis.../ Acolo speri să-ți poți spune povestea/ și să-l primești la masa ta pe Hrist”. Mixajul registrelor este evident - și deloc reușit. Dar, omițînd pentru o clipă să considerăm estetic versurile, e de remarcat disponibilitatea histrionică a poetului. Ușurința
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
O femeie iubită (Paris, Seuil, 2013), răsturnînd uriașa bibliografie a Ecaterinei a II-a pe masa, în apartamentul, în viața tînărului scenarist Oleg Erdmann, principalul alter-ego al său, care scrie scenariul unui film despre marea împărăteasă. Este o punere în abis modernă, o rețetă excelentă (a folosit-o de pildă cu succes și Christophe Donner în romanul său despre Ludovic al XVII-lea, Un rege fără viitor) pentru a oferi multă informație istorică și culturală condensată atrăgător, într-un stil decontractat
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
rând, forța teatralității. Adrian Ălui Gheorghe insistă pe două mari tipuri de evaziuni, definitorii: mai întâi visul, reacționar prin oferta suprarealității și, deci, o formă de libertate. Apoi, gândurile din singurătatea carcerei, vătămătoare și esențiale pentru cel ce coboară în abisul interior până dincolo de sine. Cele două evaziuni interzise sunt prelucrate prin relația intimă cu voință. Înțelegem că urmele sunt periculoase prin ideea de libertate transmisă simbolic, arătând o slăbiciune a sistemului. Scriitorul insistă prin personajul Gurii Lovin pe felul în
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
Răzvan Voncu Benjamin Fondane - Opere XIV. Baudelaire și experiența abisului, traducere din limba franceză de Ion Pop și Ioan Pop-Curșeu, ediție critică de Ion Pop, Ioan Pop-Curșeu și Mircea Martin, studiu introductiv și sinopsis al receptării de Mircea Martin, prefață de Monique Jutrin, postfețe de Ioan Pop-Curșeu și Dominique Guedj
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
-lea în locul celui de-al II-lea, are cel puțin două explicații valide. Prima ne este furnizată în Notă asupra ediției: întrucât Fundoianu este un autor bilingv, operele franceze trebuie publicate în paralel cu cele românești, iar Baudelaire și experiența abisului, deși ultima (și nefinalizată de autor), are prioritate întrucât n-a mai fost până acum tradusă în românește. Cea de-a doua se configurează post-lectură: avem de-a face cu un , care strecoară, în exegeza lui Baudelaire, propria filosofie de
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
filosofie de existență și propriile-i convingeri cu privire la rostul artei. Publicarea acestei ultime cărți acum, la începutul ediției, are rostul de a furniza cititorului prolegomenele operei ulterioare, atât ale celei românești, cât mai ales ale celei franceze. Baudelaire și experiența abisului este o carte cu un destin aparte în biografia, oricum stranie și convulsionată, a lui Fundoianu. Încheiată la începutul lui 1944, ea nu a fost totuși desăvârșită de autor, deoarece Fondane, se știe, avea să fie arestat la 7 martie
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
acces și la toate ezitările, sinuozitățile, revenirile și dubiile lui Fundoianu în legătură cu acest ultim text. Adaosul sporește valoarea sentimentală a cărții și îi oferă specialistului o cale de acces către „pivnițele” gândirii lui Fondane, mai ales că Baudelaire și experiența abisului este un volum cu o pronunțată încărcătură programatică. Nedesă vârșirea - care nu împietează cu nimic asupra valorii cărții, demult consacrată în critica franceză - subliniază și mai pregnant caracterul testamentar al textului. (Întrucât este vorba de o carte care reunește literatura
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
de care vorbea Cioran. Pentru că nu este o lectură critică obișnuită, ci o interpretare filosofică și morală a unei opere care până atunci fusese citită exclusiv în cheie estetică. Nu e vorba, deci, numai de menținerea cărții Baudelaire și experiența abisului printre referințele bibliografice valide și azi, ci și de inaugurarea unei modalități de interpretare pe care nu am mai întâlnit-o nici înainte de 1947, nici după. Practic, pe zeci de pagini - scrise în stilul copleșitor al lui Fondane din ultima
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
azi, ci și de inaugurarea unei modalități de interpretare pe care nu am mai întâlnit-o nici înainte de 1947, nici după. Practic, pe zeci de pagini - scrise în stilul copleșitor al lui Fondane din ultima sa fază -, Baudelaire și experiența abisului lasă impresia că adună și sintetizează, în interpretarea unui autor-cheie în istoria literaturii moderne, tot ceea ce știe și gândește autorul despre literatură, ființa umană și viață. Și, de asemenea, că scriitorul care, după un splendid volum de Priveliști (1930), părăsea
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
30-’40. Conștiințe pe care le unește atât nevoia de puritate și inocență, cât și căutarea obstinată a unui Dumnezeu care se ascunde. Și unul, și celălalt merg însă către Centru prin lungi ocoluri, trecând prin bolgiile spiritului și prin abisurile conștiinței, opera lui Baudelaire acționând ca o oglindă a crizei umanității pe care o trăiește și o resimte Fondane. Fără îndoială că ne-a lipsit această carte, care (în ipoteza fericită că ar fi fost tradusă imediat după apariția în
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
pare edificat asupra inutilității oricărui demers de a-l opri pe implacabilul Chang, resortul unei mașinării distructive s-a pus în mișcare. Însă filmul dedicat lui Alejandro Jodorovski, fapt în sine semnificativ, împrumută considerabil ca atmosferă și psihedelic plonjeu în abis din filmele lui David Lynch cu personaje contorsionate, deformate, monstruoase, decupate cu o vizibilă juisanță estetofilă. Acordul cu spectatorul se face în acest registru spectral al vizualului, prin intrarea în transa pe care muzica lui Cliff Martinez o amplifică, lăsându
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
valoare de schimb și tranzacție (succesul îi venise prin el!), dar și ca efort îndreptat spre imitarea modelelor, legat de virtutea stilului, a eleganței și metodei în aranjamentul limpid al gândurilor, se radicalizează la H. Adams, metamorfozat într-un dureros abis căscat între poet și lumea exterioară, simbolizat de bancher, care dictează (și) asupra valorii vieții lăuntrice. Intelectualul e chemat să-și găsească totuși propria formulă de mântuire într-o lume fără sens și își realizează unitatea doar în el însuși
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
să-și piardă culorile, când cu totul alte vise o îmbibară cu spumoasa umezeală a torentelor”12. Pe primul palier al sensului scriptural din Guermantes stă, așadar, o himeră și obsesia căutării ei. O căutare dublată continuu de punerea în abis a unor mistere din care iradiază forța hipnotică a arcanelor oculte. Dar ca orice himeră și ca orice mister, apropierea poate însemna dezamăgire, căci „zâna - explicitează Proust - piere dacă ne apropiem de persoana reală căreia îi corespunde numele ei [...], zâna
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
dramatică (fiind niște consecințe ale alienării), dar ele sunt, în realitate autonome, au o subtilitate literară proprie. La rigoare, grija pe care cei trei o poartă puilor de rândunică aciuați în cuibarul găinilor e, până la un punct, o punere în abis a întregului roman. La fel cum goana după orizont a Cristinei, o aspirație de tot banală dacă ținem cont de vârstă, poate fi înțeleasă ca o căutare latentă a „altor orizonturi”, eventual a acelora în care sunt plecați părinții ei
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]