1,080 matches
-
Bun cunoscător al culturii franceze, pe care a dublat-o apoi cu cea germană și cu accesul la filozofie, promitea, în ochii lui Noica, să pătrundă în altă zonă decât în cea a literaturii române. Prins mai întîi de ideea "abisalului Caragiale", apoi de Sadoveanu și de critica curentă și eseu, debutând epatant la 50 de ani și devenind rapid un reper în sfera criticii literare, Paleologu trebuia să iasă în mod fatal din cercul de interese al lui Noica. Nereușind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dincolo de limba scrisă. Această limbă a lui Schwab a strâns în ea toate defectele lumii, este agramată, autistă, incoerentă sau mai exact se supune unei coerențe interioare, ignorând regulile lingvisticii, reguli pe care le înlocuitește parțial cu cele ale inconștientului abisal. Dar în mod miraculos, această limbă nu se transformă în ceva ininteligibil. Puterea ei de comunicare crește proporțional cu capacitatea ei de a fi obraznică, impertinentă și de un curaj inconștient. Ea este din această cauză și o limbă profund
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dacă în capitolul anterior am analizat teorii ale identității adresate în principal conștiinței, raționalului, mundanului, aici o să ajungem să vedem o altă față a abordărilor identității, și anume o perspectivă adresată spiritului și, mai mult decât atît, adâncimilor spirituale, latențelor, abisalului uman. Aceleași întrebări Cum e înțeleasă identitatea? Cum se constituie ea? Care sunt coordonatele sale principale? și Cum poate fi studiată? pe care le-am ridicat în secțiunea anterioară le avem în vedere și aici. Răspunsurile pe care le vom
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trebuie să determine stilul. Ce anume este acel ceva îi este sugerat lui Blaga de distincția psihanalitică între conștiință și inconștient colectiv 22. În vreme ce conștiința este în viziune psihanalitică responsabilă doar de adaptările și orientările momentane, inconștientul e un strat abisal, de profunzime al structurii psihice, este general uman, atemporal, și cuprinde elemente comune mai multor indivizi (la Jung acestea se numesc arhetipuri 23). Orizontul conștiinței e multiplu, caleidoscopic, divers, e străin de ea, în vreme ce orizontul unic al inconștientului este parte
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu poate să explice nimic din structura intimă și mai profundă a unui stil cultural" (1965:50). Ceea ce face Blaga ca prim pas pentru a rezolva inconsistența teoriei morfologice este transpunerea problematicii spațiale "de pe tărâmul morfologiei culturii pe planul psihologiei abisale, adică al acelei psihologii care vede în subconștient sau inconștient [...] o realitate psihică foarte complexă" (Blaga, 1936:17). Dacă însă la Frobenius și Spengler, sentimentul spațiului ca factor care stă la baza unui stil ca fenomen caracteristic unei culturi este
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
conștiinței" (Blaga, 1965:40). Viziunea spațială devine astfel la Blaga "reflexul unor profunzimi sufletești", un produs al inconștientului (1969:45). Stilul implică, așadar, o dimensiune adițională conștiinței, dimensiunea inconștientului 26. Sistemul interpretativ al acestei dimensiuni este numit de Blaga noologie abisală 27: "Noologia abisală se referă la structurile spiritului inconștient (noos, nous)" (1969:13). Teoria noologică nu neglijează însă conștientul, el făcând parte alături de inconștient dintr-o "zonă" sau dintr-un orizont mai larg, denumită spirit, dar se adresează preponderent celui
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
40). Viziunea spațială devine astfel la Blaga "reflexul unor profunzimi sufletești", un produs al inconștientului (1969:45). Stilul implică, așadar, o dimensiune adițională conștiinței, dimensiunea inconștientului 26. Sistemul interpretativ al acestei dimensiuni este numit de Blaga noologie abisală 27: "Noologia abisală se referă la structurile spiritului inconștient (noos, nous)" (1969:13). Teoria noologică nu neglijează însă conștientul, el făcând parte alături de inconștient dintr-o "zonă" sau dintr-un orizont mai larg, denumită spirit, dar se adresează preponderent celui din urmă28. Inconștientul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
lui Weber sau la școala interacționistă și cea etnometodologică americană, la Cooley, Mead sau Garfinkel. Concepția noologică a lui Bădescu adusă în sociologie încearcă a fi un sistem de sociologie sofianică, a cărui cheie e înainte de orice metafora revelatoare. Noologia abisală, cum spune Blaga, "surprinde fizionomia etnică în dedesubturile ei câteodată deloc vizibile" (1936:143). Abisalitățile noologice nu au coordonatele spațiului nostru fizic, nici ale timpului nostru istoric, de aceea "a fixa intuiția noastră asupra lor ține de registrul metaforic al
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
până la urmă determinantele stilului, culturii, identității. 26 Contribuția noastră la explicația fenomenului "stil" constă în faptul fundamental că introducem în problematica aceasta factorul inconștientului în toată amploarea cuvenită" (Blaga, 1965:40). 27 Conceptul fiind o dezvoltare a denumirii de "psihologie abisală" sau a inconștientului și în prelungirea celei date de Jung studiului inconștientului, și anume de psihologie analitică. 28 Pecetea stilistică este un factor de natură inconștientă: Prin latura stilistică mai profundă, opera de artă se integrează astfel într-o ordine
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
la privată, vrea să se dea cât se poate de mare. Numai vă rog ascultați-l: „Pa mine, la Plesu, ma impresioneaza gindirea exhaustiva spre convergenta neantului. Sinergia acestei gindiri, tradusa in termeni transcedentali, imi excita fioru existential teleportindu-ma spre abisale viziuni. O voce interioara imi sopteste, insa, ca entropia facerii, extrasa din filozofia plesciana, provoaca labilitati semantice sinonime cu rostogolirea lavei incinse pe caldarimu sufletului epicurian. Nu e acesta un motiv suficient sa consider ca valoarea intrinseca a filozofiei in
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu blană scumpă, ce trăiește în taiga (pădurea de conifere); sinonim: samur. ZIMBRU animal sălbatic mare, din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu blană deasă, pâsloasă, cu capul mare și coarne scurte, întoarse în afară; este pe cale de dispariție. ZONĂ ABISALĂ zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor, situată sub 2.000 m adâncime. ZONĂ INDUSTRIALĂ un anumit spațiu al perimetrului urban în care există o concentrare mai mare de întreprinderi industriale. ZONĂ PERIURBANĂ arealul situat în jurul unui oraș
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
despre "motivul muzical" ce declanșează memoria involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului său profund și în ritmul jocului stilistic. Distincția teoretică dintre cele două "euri" (eul superficial, empiric și celălalt "eu", abisal, al artistului), devenită ulterior o dogmă a artei moderne (a cărei diferență specifică trebuie căutată în autonomia estetică, refuzul biografismului și al realismului mimetic), corespunde unui clivaj încă și mai radical stabilit între cele două funcții majore ale memoriei 16
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu ideile, amintirea, arivismul, copilăria, despărțirea, omniprezența spiritului primar agresiv, frica, dorința, vidul interior, singurătatea etc. A uita fără a uita, aceasta pare să fie principiul după care Anton Petrovschi Bacopiatra se conduce în elaborarea acestui roman existențialist, de percepție abisală, bacoviană, a lumii înconjurătoare, ce ascunde canonul de umanitate în codul semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu trebuie să spună
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aceea a Marelui Inchizitor din romanul lui Dostoievski, Frații Karamazov. Coincidența face că această capodoperă a lui Dostoievski a început să fie scrisă chiar în anul 1878, când Eminescu se confrunta cu gândirea cinică a gazetei din Sankt-Petersburg. În gândirea abisală, cei doi mari scriitori se întâlneau, deși în plan ideologic, privitor la români, Dostoievski, ca și Pușkin, urma idiosincrasia panslavistă. Cu deosebirea că Eminescu avea dreptate și-n plan doctrinar. Dar să revin la oficiosul din Petersburg. Condeierul asigura pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
membrii societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra eului. Modelarea de acest tip, realizată prin acțiunea (sistematică) a unei autorități și bazată pe influențare, devine optimă cînd creează convingeri fundamentate rațional și nu rămîne la nivelul unui factor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceasta nu se poate compara cu elementul popular și cu atît mai puțin se poate suplini prin acest element. Unitatea accentuată a limbii române populare (de fapt, a dialectului dacoromân) are cauze istorice și socia-le, iar nu cauze psihologice sau abisale cum crede Blaga, fiindcă deplasările de populație și lipsa unor orașe-state explică în mare parte situația 379. Determinarea filozofiei imanente a limbii Între analizele concepțiilor filozofice antice și moderne, B l a g a își exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai naiv, mai sănătos și mai organic decît echivalentul lui german, între cele două cuvinte existînd o diferență sesizabilă de orizont cultural integrat 382. Din acest motiv, dorul nu poate lipsi (fiind "organic") din caracterizarea "spațiului mioritic", generator al categoriilor abisale ce marchează construcția culturală a românului, devenind unul dintre elementele de nuanțare într-un spațiu semantic acoperit de noțiunile afine "dorul", "jalea", "urîtul"383. După Blaga, niciunul dintre cuvintele care desemnează aceste noțiuni nu este traductibil în altă limbă, ele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se proclamă ideea de emanatism; aflat într-o complexă stare de grație, de auscultare, poetul (căutător in aeternum) aude voci; îl vedem selectând și luând în posesie (fragmentar) lumi impalpabile. În fapt, la construcția unui edificiu poetic durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste și transcendențe, lumina diurnă și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și plăsmuiri, un mod de inserție într-un timp unificat și, concomitent, introducere într-o axiologie universală. Toate acestea sunt de găsit în infinitul unui text
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Armonizare, Timp; toate invită la ridicare în intemporal. Act de cunoaștere cu virtualități totalizante (asociabile filozofiei și științei), poezia poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Respirări, p. 103). Totuși, fiindcă cifrele, necontenit citate, nu pot înfrânge misterul universal (Matematică poetică), urmează că Timpul, Iubirea, Moartea și celelalte rămân niște aproximații. Există însă certitudini, unele dintre ele constituindu-se în repere salvatoare, multe ținând de fondul abisal, de vocile pământului românesc. Dacă într-un poem întâlnim memorabilul: "Locuiesc într-un ochi de pasăre" parafrază după Locuiesc într-un cântec de pasăre de Blaga, într-o altă formulare (aceasta în Respirări) lăcașul-boltă al poetului e limba română: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dincolo de convenții, Nichita Stănescu are mobilitatea creativă a unui Jean Cocteau!... Nimeni n-a văzut poet respectabil ivit din senin, iar Nichita crede că "actul scrisului este un act de rememorare" (Logica ideilor vagi), fenomen cu rădăcini adânci în inconștientul abisal. Punct de vedere întâlnit anterior la argentinianul Borges! Se cunoaște că Nichita, unul dintre cei mai prizați poeți ai timpului nostru, agrea lecturile cu glas tare din clasici, practicând totodată lectura mută, din alții: "Poezia se corectează prin poezia altora
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
română din Odele lui Pindar, dar și din Rilke: Scrisori către un tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene..." E confesiunea cuiva definitiv marcat de memoria abisală a comunității. Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril, excedat de proiecte; frecventat de singurătate, dar găsind suport în revelația christică, el se implică în dezbaterile ontologice europene, abjurând (momentan) spaimele trecerii. Poetul din Vămile pustiei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cai (...) Alcoolul cuvântului extras din acestea". Profil în mișcare Tărâmul în care se trezește la viață un creator include transparențe și mistere, acestea în sincretism unduitor. Asupra Anei Blandiana își exercită seducțiile orizontul vizibil, cu modulații de anotimpuri, și orizontul abisal (cu altă distribuție de voci și sunete) determinând o cunoaștere vizionară. Natura e un datum. Orientarea spre ea ține de caracterul răsăritean al ființei noastre comunitare. Poeta Cu fața spre munți, modelată structural de mitologia spațiului, veghează lângă arbori și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]