645 matches
-
la urma urmelor, unul de joasă speță) în "Cartea albă a Securității"! Nu mai e bîrfa, de altfel cu hazul ei aferent și cu efectul ei benign, dintre un Cioran și un Ionescu, e dihonia generalizată, întreținută de cea mai abjectă dintre... instituții, made in bolșevismul rusesc, dihonie la care este împinsă mai toată lumea scriitoricească, de la onestul cu operă importantă la condeierul delator. Că bagheta n-a fost chiar de ici, de colo, se vede în reculul, iată, după șapte ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și intern, să luăm aminte că două din capodoperele lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică și O vară de neuitat ne plasează într-o Românie jalnică, promiscuă și abjectă, singura existentă, vezi doamne, în ordine eternă. Nici vorbă, sigur, de intenții obscure la un creator, moral prin excelență, Pintilie, dar peliculele ne pun, vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neostoit al cineastului continuă, recent, într-o altă înscenare, Terminus Paradis, la fel de morbid răvășitoare de pubele. Pericolul acestei pasiuni în negativ stă în faptul că artistul are acces fără limite la vitrinele Occidentului. O fi România asta chiar atît de abjectă? Nu mai are ea de arătat lumii, nouă înșine, decît pubela din curtea interioară? Am citit, cu plăcere imensă (în România literară), o pagină de mare onestitate și frumusețe stilistică, avînd ca subiect Școala centrală de fete din Bucureștii interbelici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
români mîna toată. Da, dar aceștia cum Brătienii arătau șarmant în eleganța lor firească. Eleganța lor a făcut Marea Românie (ce regretabil e să te ferești de tradiționalul România Mare, doar pentru că sintagma a fost confiscată de o trecătoare formațiune abjectă!). Unde-s Brătienii? Unde sînt cei care nu mai sînt?" versul lui Crainic. Superba Viorica Cortez îți oferea mîna ei rasată, palpîndu-ți, o secundă, palma și declanșînd astfel indicibile promisiuni. Vaclav Havel n-a trebuit să facă bezele mulțimii. Din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comunismului, masa votantă românească rămîne constant alături de formațiunile neocomuniste cu tot fardul lor democratic fenomenul trebuie explicat tocmai prin alterarea substanței profunde a unei populații care a rezultat din cea traumatizată de forțele de opresiune dirijate de Moscova, cu abnegația abjectelor echipe autohtone. Așa că normalitate se arată a fi: și invitarea dubiosului galonat la clarificarea unei recente istorii nebuloase prin, evident, învăluirea adevărului, și paradoxala adeziune prin deocheatele sondaje la structurile euroatlantice a unei populații manevrate de forțele criptocomuniste, și suportarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
argumentează MacPherson, „trebuie să devină un drept de a participa Într-un set de relații de putere care oferă individului posibilitatea de a trăi o viață deplină”17. Desigur, pentru patru cincimi din rasa umană, care Încă trăiesc În sărăcie abjectă sau În subzistență minimă, Îndemnul economistului Hernando de Soto, de a ajunge din urmă națiunile bogate prin stabilirea unui regim al proprietății private asemănător cu cel de care se bucură Europa și America de mai bine de două sute de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vicios din care este dificil de ieșit. De asemenea, de multe ori imigranții nu pot să-și controleze copiii În aceeași măsură În care ar fi putut-o face În țările lor de proveniență. Subminarea autorității familiei, combinată cu sărăcia abjectă și prezența unui sentiment de dezrădăcinare este un amestec periculos care duce la comportament antisocial În creștere și la crimă. Într-o mare măsură europenii se simt inundați și copleșiți de valul de imigranți. Resentimentul a crescut Încet, Încet În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
exista și chiar există dezinteresat fără politică, ca un univers-paralel cu lumea "de puteri" social-politice. Politikul intervine în cunoaștere; intervine în controlul cunoașterii, doar atunci când anumite cunoașteri le consideră eficiente, utile în strategiile și în luptele sale dintre cele mai abjecte și anti-civice sau doar atunci când alte cunoașteri i-ar "periclita" statutul și aparatul intelectual de manipulare civică. În acest mod cunoașterea din societate este utilizată ca instrument de sporire a puterii, prin combaterea adversarilor de către mecanismele de propagandă politicianistă. Oamenii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
între indivizii moderni pe principiul reprezentării guvernare-opoziție. Raporturile de reprezentare guvernare- opoziție în cadrul societăților moderne nu sunt altceva decât motoare ale conflictelor social-politice. Democrația directă la nivel social și politic se impune ca o necesitate umană și statală, dincolo de pasivismul abject al civililor moderni, spălați la creier de pastoratul tradiției creștine. Guvernarea directă este noua realitate de mâine, dincolo de subconștientul unui pastorat creștin, care proclama liderul și urmarea lui de către turmă drept principii funcționale în politică și în societate. Păstorul și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la obtuzitatea mentală a unor lideri intelectuali, care se dau drept "liberali". Aceștia au reușit să construiască într-un mod voluntar, dar și involutar (fără să conștientizeze ce finalități sociale vor avea gândirile lor slabe, fenomenologic-hermeneutice și sofistice) o societate abjectă și subculturală caracterizată prin: 1) un sistem economic, social-politic corupt, sălbăticit și non-funcțional; 2) distrugere deliberată a școlilor și a sistemelor de educație; 3) restrângerea culturii scrise în spațiul social și civic; 4) clivajul ideologic și politic; 5) segregare și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt precare și, în general, nu prea există din moment ce avem un sistem oligarhic, corupt și împărțit pe sfere de influență culturală, ideologică, economică și politică, iar posibilitățile de alegere multiplă în interiorul României nu există. Cum a ajuns societatea românească una abjectă și subculturală? O explicație sau un răspuns plauzibil nu pot veni decât prin urmărirea raportului intelectuali "de elită"-"politicieni". Un raport precar și desuveranizat public, ce ne arată, printre multe altele, fenomenul îndoctrinării societății civile românești. Națiunea română de azi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
plauzibil nu pot veni decât prin urmărirea raportului intelectuali "de elită"-"politicieni". Un raport precar și desuveranizat public, ce ne arată, printre multe altele, fenomenul îndoctrinării societății civile românești. Națiunea română de azi a devenit una subculturală printr-o "americanizare" abjectă și agresivă, în timp ce adevăratul spirit democratic american nu a penetrat mentalul românesc, dar nici pe cel al editorilor. Hayden White îmi spunea, cu destulă amărăciune, că tot ceea ce s-a întâmplat după al Doilea Război Mondial în Statele Unite nu reprezintă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
prostituția mediatică pseudo-hollywoodiană (adică americanizarea falsă și formală a României prin formatorii ei intelectuali) sunt coordonatele subclasării societății noastre de azi pe plan european (cultural și politic) și a devenirii românilor în subcultural (producții media, de soap box) și în abject (manelizarea vieții publice și a discursului social-politic). Într-un interviu despre destinul intelectual și politic al lui Heidegger, Richard Rorty afirma că nu a fost primul sau ultimul ticălos care a învățat să scrie cărți excelente. Totuși aceste învățături ale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din „of”-urile lui Anton Pann, dar și din maliția bonomă a lui I. L. Caragiale. „Cânticul” reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de a te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
înșiră înnegriți cu brațele ridicate spre cer, implorând o rază de soare. Spectacolul insuflă fiori și inspiră cugetări întristătoare asupra modului greșit cum a fost creată lumea bântuită de stihii, vânt, umezeală, ger, neguri, camere de deputați, jurnalistică mincinoasă, corupție abjectă, tranziție prelungită „sine die” fără nici o „luminiță” la capătul tunelului etc. etc... Făptuitorul a toate își poate, mult și bine învârti ca o sfârlează între degete universul său întreg în globul orb al adâncurilor, toate se pot. Sufletul meu singur
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
susceptibile să intre în conflict cu majoritatea. Un astfel de antisemitism predomină în Europa răsăriteană și în România. Cel de al doilea tip este cunoscut în Occident. Acolo antisemitismul este o manifestare socială, o rămășiță medievală a disprețului față de evreul "abject". Acest fel de antisemitism a dispărut aproape cu totul în ultimii 20 sau 30 de ani. În secolul al XX-lea a apărut un tip foarte diferit de antisemitism, îndreptat împotriva unei comunități evreiești aproape complet asimilată, utilă și animată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nou despre noi și ei"206. Iar atunci cînd contele Bellegarde, Guvernatorul Bucovinei care semnase ordinul de expulzare a lui Iorga, a murit într-o bătălie în timpul primului război mondial, Iorga și-a amintit de atitudinea îngăduitoare a acestuia față de abjecții țărani români. Iorga (cu capacitatea lui de evocare) își închipuia că poate Bellegarde și-a găsit moartea alături de un țăran român din Bucovina înrolat cu forța în armata austro-ungară207. Păcat că nu și-a putut depăși naționalismul ca să-și dea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se lasă purtat de nici o pornire, este de preferat entuziasmului gata să țîșnească distrugător în întuneric"6. Acest nou val de violență antisemită a însemnat pentru România reînnoirea incidentelor brutale din universități. Studenții asigurau mult prea des participarea celor mai abjecte elemente ale societății românești. Toate acestea s-au materializat în atacuri împotriva templelor și a magazinelor evreiești 7. Hărțuirea evreilor pe cale birocratică (cerîndu-li-se mită, șantajîndu-i etc.) era și ea în creștere. Lucrurile acestea existau și înainte, dar într-o măsură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți, din pricina cărora intră într-un „con de umbră”. Examenul de conștiință are în centru delimitarea adevărului de fals, a celor drepți de cei abuzivi, iar asumarea riscului trebuie să demonstreze faptul că „nici un scop nu scuză mijloacele care îi contrazic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
aveau un avantaj de 7 la 3. Departamentul a conchis că Statele Unite nu sînt obligate să accepte rezultatele conferinței 467. Cît despre rolul României la conferință, Schoenfeld a anticipat în mod corect că politica Bucureștiului avea să fie "o copiere abjectă a poziției adoptate de sovietici, indiferent care ar fi aceasta"468. În scurt timp, conferința a devenit o arenă de luptă pentru Cavendish Cannon, reprezentantul american și Andrei Vîșinski, delegatul sovietic. Rezultatul final nu a stat, însă, nici o clipă sub
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]