8,856 matches
-
băutura. În duminica de dinaintea postului Paștelui lovelele se aflau în buzunarul lui Tureanu și, ca atare, trona în mijlocul chioșcului mizerabil, încălzit cu un butoi prevăzut cu un burlan. Divorțul anunțat de simpatica familie a lui Petrică,zis Cel Fără Gît, absent de la întîlnirea bețivanilor, a furnizat un subiect adînc spre discuție celor patru amici. Eu nu-l condamn deloc, spune un toflogos. Și de ce să condamni pe cineva care dă divorț? întreabă Tureanu. Cînd eram animale, fiecare bărbat avea o turmuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a dus-o pe Apa Sîmbetei. Deștept om Datcu ăsta! Păcat că-i cleptoman. Șmanglitorul Oboseala acumulată de Ilarion Jianu lăsase semne vizibile pe față, în ochi și în modul de reacție lentă, parcă studiată. Pășea spre casă și era absent la peisajul urban, la trecători și la toate cele oferite de scena deschisă, care este strada. Deși nu mîncase de zece ore, Ilarion nu simțea foamea, chiar dacă în urmă cu cinci ore începuse să-l roadă rău stomacul, de regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în ziua de azi? Ca să încheiem prezentările, trebuie adăugat că Dana era profesoară și Rodion doar era. Sportiv de performanță la Clubul Dacia, se prezenta cu o modestie dezarmantă. Într-o noapte, cînd cei doi tineri stăteau alături, Dana întreabă absentă: Din ce o să trăim, Rodion? Vin copiii, n-avem casă și perspectivele nu-s prea roze. La întrebarea aceasta nu s-a așteptat și a dat un răspuns cam anapoda. Îmi caut un serviciu, poate antrenor. Sau poate mă antrenez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aeroport. Fata devine iritată și completează: Acum șase ani. La Londra. Nu prelungesc discuția și merg în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite. Bobocelul trece pe lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și eu grăbesc pasul pentru a trece neobservat. Nu reușesc și femeia mă strigă: Costel, ce naiba, nu ne vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
coborât în suflet prin vene, curcubeul s-ar fi adăpat direct din inimă, dar așa, în perfecțiunea zilei a șaptea, singura menirea ochiului a fost să plângă și apoi să vadă. Dacă Dumnezeu ar fi intuit negânditele lui Noe (marele absent la facerea lumii), sigur, din comoditate, ar fi cioplit omul dintr-un trunchi de copac și, tot sigur, ar fi uitat să-i adauge brațele. Oare un handicap al genezei justifică absența îmbrățișărilor? Semnele înlocuiesc semne, indiferent de trupul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te cheamă, câți ani ai? Vorbește! Tinere, deschide ochii, nu ai pățit nimic, trăiești! Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău! Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu, a împins-o, acum o face pe-a prostul. Du-te-n pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-și moștenească copii, un stăpân peste podgorii cu cea mai nobilă vie din care se stoarce oțetul, o fântână adâncă, plină de singurătate, o masă de joc pe care zarurile își arată cele mai sărace fețe. Dumnezeul lui Petru, marele absent. 27. Gara este locul din care doar se pleacă, peronul, o continuă despărțire, peronul se sfârșește acolo unde șinele de cale ferată, suferinde de paralelism infinit, cad pe gânduri. Petru a urcat în vagon, Dumnezeu i-a tăiat bilet, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sâmbăta, programul "Apolo", promis de sergent se executa întocmai: timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină, țigara Carpați cu filtru altoit de la alte chiștoace, deliciul cazon de la ora 11. Petru, absent, în afara grupului, privea peste zidul cazărmii, peste vârfurile arinilor, peste culmile mereu albe ale Făgărașului. Muntele, o scară sprijinită de grinzile cerului. Până la Dumnezeu, cel mai scurt drum crește în palmă, împreunează trei degete. Adam și Eva leagă nod linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mamei lui de nebun! Cine dracu l-a adus pe ăsta în armată? Uite ce față are, ce meclă descompusă, parcă-i coborât din copac! Ștergeți sângele, măturați cioburile, spurcatul naibii! E schizofrenic, tovarășe sergent! Belește ochii a străin, e absent. Bă, ne auzi? Ce-i cu tine? Ai luat-o pe arătură? Trezește-te! Scoate cureaua și leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să-l trimitem doctorului Chelemen, să bage diazepam în el până-i pocnesc creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la 13 le deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că și-a violat copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ți aparține al nimănui este. Exiști ca într-o întregire de dragul conturului. Ultimul formă definitivă sub un capac din scândură geluită. Când ți se face de om singur, te amăgești cu niște personaje diverse, ești în mijlocul lor, ești marele lor absent, așa cum, de altfel, o înșiruire de nemotivări îți bifează identitatea. Orice poveste despre viață se sfârșește în fereastră. Moartea, precum un crin dimineața, desface petalele. În anticamera lui Dumnezeu, îngerii croiesc cămăși cu plata-n avans: Ajunge. Și una, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
boșorogului pentru câte zile mai are de trăit! Dar noi, noi până când să mai suportăm? Se strânge tot mai mut cazarma asta în jurul inimii! Părinte Gherasim, trebuie să facem ceva! Bolnavii de preaplin își identifică golul ca pe un absolut absent, ca pe o jumătate de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în inimă. În fotografie, s-a făcut târziu mai devreme. 75. Timpul. Fuga de timp se întâmplă în inimile virusate de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută sub fiecare curgere. (În vene, un înger sever strigă catalogul, absent este cel prins în afara cifrei.) Sub cer, semnele simple indicatoare de circulație: prima la dreapta (mereu la dreapta) justifică intenția acelor de ceasornic; prima la stânga (mereu la stânga) motivează mersul cu spatele; la capătul drumului sens giratoriu, soarele se învârte în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
învârte în jurul sufletului atât cât să resusciteze câteva umbre. Prima la stânga încape, câte puțin, câte puțin, lașitatea omului singur. În rest, decoruri, multe decoruri. Numărătoarea, o repetiție fără sens; cercul se închide, cercul se deschide într-o ordine aleatorie; îngerul, absent, uneori uita să lege noduri sub cruce. Unu, doi, trei: anul trecut a fost secetă, anul acesta au rodit inimile, anul ce o să vină va umple maternitățile. Trei, doi, unu: dragoste, mugure, cenușă. Doi, trei, unu: verde, roșu, negru... Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ușilor Împărătești și voi chema toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fie protejate și risipa resurselor astăzi este gajul problemelor viitoare, pe când administrarea rațională și economică a resurselor existente permite generațiilor ce vor urma să se nască într-un mediu de viață adaptat dezvoltării lor. Statul trebuie să apere interesele celor absenți, înlocuind eventuala lipsă de prevedere a generațiilor actuale. El are deplina legitimitate de a legifera în domeniul mediului înconjurător. Distrugerea unei păduri este o acțiune profund egoistă care permite actualei generații să crească consumul de lemn, să amelioreze costul bunurilor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei în care este și Tatăl (adică, ne reamintim, în creaturile animate și inanimate, în cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cărții a IV-a a Macabeilor; situarea pasajului Exod 38,8 în capitolul 39, după TM, nu după LXX; în 1Regi 17, episodul luptei dintre David și Goliat, se păstrează dubla sursă, ebraică și greacă; în Ieremia, versetele 17,1-4, absente în LXX, sunt prezente în Anania; la fel, Ieremia 29,16-20. Ordinea este amestecată pretutindeni, unul dintre cazurile cele mai flagrante fiind episodul binecuvântărilor lui Iacob din Geneză (Î.P.S. Bartolomeu Anania pendulează dezinvolt între TM și LXX). Desigur, avem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
profesor cu ai lui e de față, Gruia cu familia nu lipsește. Parcă ar mai fi trebuit să fie totuși cineva... Cine? - a Întrebat Petrică. ― Nenea Mitru, dar el sosește Îndată, cu tot ce trebuie unei asemenea Întâlniri. Al doilea absent - tot motivat - este tatăl meu. La vârsta lui, nu este apt oricând pentru vizite. Așa că Îl vom aștepta cu dragă inimă mâine seară - a răspuns profesorul Hliboceanu. ― Până la sosirea chelarului, hai să ne așezăm care și cum Îi place. Hanul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și eu am avut grijă să mă aciuez pe lângă un om de treabă... Acum, să nu ți se ridice sfârla de să n-o mai ajungi nici cu prăștina”. ― S-a Întâmplat ceva, Gruia? - l-a Întrebat profesorul, văzându-l absent. ― Am descoperit printre paciente o fată, care face parte din familia bulibașei cred. ― De unde știi asta? ― E posibil să mă Înșel. Dar o să vedem când vom ajunge la patul ei, domnule profesor... Medicul de salon le-a prezentat fiecare pacientă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ambianță... Doar câteva mese ocupate. Un chelner scorțos îl conduce la o masă dintr-un separeu îndepărtat. "Ora de masă a cam trecut... Așteptați pe cineva ?", la care Victor dă un scurt răspuns șoptit : "Nu, nu aștept pe nimeni." Consultă absent meniul legat în piele pe care i-l întinde chelnerul. "Ați ales ?", vine rapid întrebarea care rămâne fără răspuns. Victor pune degetul la voia întâmplării pe un meniu despre care nu realizează nici cum se numește, nici ce reprezintă. "Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Umbrelă ?") pentru a cărei demarare s-au gândit că ei, Victor și Dora, ar fi niște colaboratori potriviți. Dora își manifestă entuziasmul pentru o astfel de colaborare și se interesează cam ce ar avea de făcut. Victor este ca și absent, nu scoate o vorbă de parcă nu înțelege sau nu îl interesează subiectul. Este așezat în fața Alindorei și nu știe cum să-și disimuleze privirile, care o caută neîncetat, fără voia lui. Respiră în profunzime prospețimea parfumului care îi amintește noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe care desigur le pune o astfel de funcție, iar eu să mă dedic căutărilor mele... Simt că nu mai am putere să aștept." Cufundată pentru o clipă în gândurile ei, Dora nu ia seama la comportarea lui Victor. Din absent, a devenit volubil și foarte politicos. Acompaniază cu o amabilitate cam exagerată musafirii de seamă, asigurându-i că nu va întârzia să se documenteze, să studieze legislația pentru funcția care i se propune. Abia plecați cei doi, Victor se grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu contenește să ne doară. Ciprian parcă nu mai este același om, nu mai este calm și cumpănit. Gura lui mică și roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o pipă aparent uitată într-o firidă de lângă soba care începe să se răcească. Se ridică și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]