2,199 matches
-
poate ridica omul la nivelul absolutului, și nici nu-i poate oferi acestuia puterea de a schimba lumea după voința sa. Latura umana, trupul, trage spiritul în jos, limitându-l. Singura speranță a omului stă în încercarea de a aduce absolutul în lumea sa limitată (creând astfel fantasme) pentru a-l putea cunoaște cât de cât, dar și încercarea de a-ți cunoaște propriile fantasme este sortită eșecului: Da, am avut puterea să te atrag spre mine,/ Dar să te țin
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de atenuare a setei arzătoare care a generat amnezia). Teama că "dacă voi continua s-o văd pe Euridice și, deci, dacă mă voi dedica teatrului, voi muri curând..."689 stinge setea de dragoste, de absolut a lui Orfeu, revelația absolutului, a lui Eros și, în aceeași măsură, a lui Thanatos (teama din pragul mântuirii, pe care, după expresia Niculinei, și Isus a trăit-o)690. Printr-o serie de "evidențe mutual contradictorii" (ca în Ivan), Pandele se întoarce la momentul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
probleme, trebuie să fim mulțumiți astăzi, pen-tru că „timpul nostru este probabil un timp care se refuză sa-crului, dar rămâne capabil să cedeze sfințeniei”. 2. Sfințenia, adevărul preotului 1. Preotul este, înainte de toate, un discipol. „Discipolul este acela pentru care absolutul omului este împărăția”; astfel scrie teologul Giovanni Moioli, călăuzit de ceea ce se citește în Evangheliile sinoptice. Absolutul pentru om este împărăția care apare acolo unde apare Isus, și stă și rămâne unde stă și rămâne El, Isus. De aceea, mai
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sa-crului, dar rămâne capabil să cedeze sfințeniei”. 2. Sfințenia, adevărul preotului 1. Preotul este, înainte de toate, un discipol. „Discipolul este acela pentru care absolutul omului este împărăția”; astfel scrie teologul Giovanni Moioli, călăuzit de ceea ce se citește în Evangheliile sinoptice. Absolutul pentru om este împărăția care apare acolo unde apare Isus, și stă și rămâne unde stă și rămâne El, Isus. De aceea, mai înainte de cuvintele lui Cristos, persoana sa este „universul concret” al mântuirii, „centrul”, „ultima explicație”, „ultimul răspuns”, „pământul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
-și găsește un analog în cazul spațiului. Există, desigur, un spațiu dublu prin faptul că avem un spațiu general al întregii societăți și spații particulare, dar nu există decît o știință a spațiilor particulare. Dacă timpul dădea memoriei colective siguranța absolutului, spațiul spune Halbwachs este o condiție pentru ca grupul să aibă iluzia că memoria sa colectivă durează. Sociologul vorbește despre iluzii în cazul spațiului, dar nu și în cazul timpului. În fine, raportul de inferioritate între facticitatea timpului social istoric și
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
interzisă”. Preconizata „recuperare” urma să culmineze cu accederea în „acel punct al spiritului din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, susul și josul nu mai sunt percepute contradictoriu”. O asemenea „suprarealitate” e un absolut ce nu se confundă cu cel mallarméean, identificat cu neantul, dar nici cu acela al spiritelor religioase, ce implică o unio mistica cu divinitatea. Spiritul gândirii lui Breton și al adepților săi este eminamente laic. Perfect profan e și caracterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
de studiu și analiză. Concluzionând asupra definițiilor prezentate, desprindem ideea că diferitele forme de reprezentare a sacrului pot fi sintetizate în două categorii esențiale. În prima dintre situații, constatăm imaginea metafizică, percepută din perspectivă filosofică, a Transcendenței divine sau a Absolutului, ce reprezintă prin intermediul revelației, credinței și rațiunii expresiile esențializate ale sacrului, revelând diferitele ipostaze ale înțelegerii și trăirii sentimentului religios inclusiv în zona artisticului. În a doua situație, se distinge expresia unui sacru religios, a unei imagini personificate (umanizate) a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
superioare ale unei veritabile experiențe religioase. Altfel formulat, sacrul, așa cum este perceput în diferitele culturi, are calitatea de a indica variatele forme de revelare a divinității, configurând imaginea unei existențe superioare celei profane. Se afirmă adesea că sacrul reprezintă imaginea Absolutului. Relaționarea acestui înțeles cu perspectiva psihologică propusă de Nae Ionescu, care vedea în religie expresia unor trăiri de dorință și necesitate, conduce la convingerea că religia reprezintă acel domeniu ce asigură, printr-un profund sentiment de nostalgie a paradisului, posibilitatea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Prin urmare, este riscant să pretindem găsirea unei definiții complete a sacrului, care oricât ar încerca să fie de cuprinzătoare, în final, tot s-ar dovedi insuficientă în fața unui concept atât de complex, a cărui sursă este în ultimă instanță Absolutul. De altfel, investigând numeroasele descrieri întâlnite și descoperind multiplele sensuri și posibilități de interpretare, avem adeseori senzația unei cunoașteri doar parțiale a esențelor subiectului tratat. Amploarea acestei teme este de natură să ne trezească în permanență o serie de întrebări
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
permanentă a omului, exponent al lumii materiale la atributele copleșitoare ale lumii spirituale. Nu de puține ori am întâlnit expresii precum cea care se referă la încercarea de a face vizibil invizibilul, de a materializa nematerialul sau de a concretiza absolutul. În cazul de față, tematica aleasă ar putea fi înțeleasă ca o temerară încercare de reprezentare a nereprezentabilului 287, un termen împrumutat de la filosoful francez Jean-Jacques Wunenburger. Căutând să surprindă vizual sacrul, din vremuri îndepărtate, omul a avut la dispoziție
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Vingt siècles d'architecture et de peinture chrétiennes, Les Éditions du Cerf, Paris, 2008, p. 9. 468 Această manifestare de amploare a reunit o serie de teme ce vizau sensurile universale ale conceptului de sacru, precum: nostalgia infinitului, revelațiile cosmice, Absolutul, dansurile sacre, spiritualitățile păgâne, Eros și Thanatos, absurdul, sublimul, sacrificiile ș.a. 469 Cf. http://www.arts-sacres.fr/numero-1/matiere-lumiere.3018.php. Pentru o imagine mai clară asupra acestei definiții, atașam citatul integral în limba franceză, preluat din prezentarea oficială a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se referă la "o organizare a realității, o logică acceptată și difuzată de către membrii comunității. El presupune un ansamblu de opinii și credințe ce se vor indiscutabile și care, atunci cînd sînt susținute de convingeri, au forța evidenței și virtutea absolutului" (Zarate, 1986, p. 19). Socializarea relevă însă acțiunile deliberate de integrarea socială, reunind acel ansamblu de modificări care rezultă din raporturile subiectului cu mediul și cu el însuși, în prezența "celuilalt" și din interacțiunea cu acesta. Principalii agenți ai socializării
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sensibilitate metafizică, cultivă o poezie a emoției intelectuale. Calitățile definitorii ale aces tei poez ii sunt subtilitatea, delicatețea, diafanitatea... O poezie a esențelor, o celebrare a comuniunii dintre om și cosmos... Îngemănarea gândirii și sensibilității, orizontul filozofic, viziunile cosmice, căutarea absolutului sunt caracteristicile liricii lui George Popa”. Lista creațiilor sale este foarte lungă dar noi ne vom limita a reda câteva informații despre autor luate dintr-un interviu realizat de Cassian M. Siridon, în c are poet ul, eseistul, criticul, traducătorul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ale înțelepciunii divine în lumea pe care a creat o și o călăuzește spre destinația ei. Dacă romano-catolicismul de azi înțelege în acest chip știința, catolicismul medieval a făcut fatala greșeală de a îmbrățișa rezultatele științei antice ca pe un absolut și de a face din ele, ca și din aristotelism, un fel de dogmă naturală a Bisericii. Marea învinuire, ce se aduce catolicismului medieval, pe lângă aceea a imoralității unor papi, a căror amintire scandalizează și astăzi simțul moral și pe lângă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai hotărâtoare în cunoașterea oricărui lucru frumos”. în linii generale, esteticienii germani definesc sublimul cam în același fel. Pentru Schiller e sublim „ceea ce face din mine însumi o măreție infinită”. Pentru Schelling e „întruparea nemărginitului în mărginit”. Pentru Vischer e absolutul în covârșitoarea-i măreție față de orice finit. Kirchmann zice: „în fața sublimului, omului îi apare limpede imposibilitatea de a-și măsura propria-i forță cu forța lui”(Johannes Volkelt: System der Aesthetik, v.II, p.108 ). Volkelt, discutând în treacăt și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
două feluri de trăiri, estetică și religioasă, sunt identice. Dar tocmai în stabilirea acestei neidentități stă enorma dificultate, pe care o întâmpină atât teoreticienii misticii religioase cât și teoreticienii estetici. În termeni mai limpezi, problema ce ne preocupă e următoarea: absolutul, pe care îl trăim în contemplația estetică, în experiența sublimului, este totuna cu absolutul trăit de personalitățile religioase în contemplația mistică? Dacă aceste două absoluturi ar fi totuna, dacă valoarea artistică și religioasă, pe care o trăim în cele două
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neidentități stă enorma dificultate, pe care o întâmpină atât teoreticienii misticii religioase cât și teoreticienii estetici. În termeni mai limpezi, problema ce ne preocupă e următoarea: absolutul, pe care îl trăim în contemplația estetică, în experiența sublimului, este totuna cu absolutul trăit de personalitățile religioase în contemplația mistică? Dacă aceste două absoluturi ar fi totuna, dacă valoarea artistică și religioasă, pe care o trăim în cele două feluri de experiență, ar fi exact aceeași, ar urma că arta în culminația ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
religioase cât și teoreticienii estetici. În termeni mai limpezi, problema ce ne preocupă e următoarea: absolutul, pe care îl trăim în contemplația estetică, în experiența sublimului, este totuna cu absolutul trăit de personalitățile religioase în contemplația mistică? Dacă aceste două absoluturi ar fi totuna, dacă valoarea artistică și religioasă, pe care o trăim în cele două feluri de experiență, ar fi exact aceeași, ar urma că arta în culminația ei sublimă e identică cu religia în culminația ei mistică. Lucru care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numai de ordin psihologic și nu satisface întru totul exigențele gândirii teologice. Aceasta cu atât mai puțin cu cât învățatul francez își întunecă oarecum punctul de vedere, când afirmă mai departe că sunt contemplativi estetici care, dând numele de Dumnezeu absolutului experimentat în artă, extazul lor devine religios și tot astfel că sunt mistici religioși, care trăiesc în mod muzical absolutul divin. Metoda psihologică dedicată unor asemenea probleme, care, prin esența lor, depășesc sfera omenească, e foarte bună, dar e insuficientă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
francez își întunecă oarecum punctul de vedere, când afirmă mai departe că sunt contemplativi estetici care, dând numele de Dumnezeu absolutului experimentat în artă, extazul lor devine religios și tot astfel că sunt mistici religioși, care trăiesc în mod muzical absolutul divin. Metoda psihologică dedicată unor asemenea probleme, care, prin esența lor, depășesc sfera omenească, e foarte bună, dar e insuficientă. Ea are nevoie să fie călăuzită și completată de luminile unor discipline care, în domeniul transcendent, sunt la ele acasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artei și religiei. (Vidican Alexandra) Faptul că tema a fost cu adevărat generoasă și am avut multe subiecte de dezbătut. (Lazea Ileana) Lecții despre infinit și unicitate Ce ți-a plăcut cel mai puțin? Nimic. Totul a fost la superlativ absolut (infinit). (Oana Hălmăgean) Că nu am avut suficient timp, temele prezentate sunt complexe, toate la fel de importante. (Botaș Oana) Nu mi-a plăcut faptul că nu am avut niciodată timp pentru a finaliza fiecare temă. Puteau fi patru prezentări, fiecare participant
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cu precădere în discursul actual al oamenilor politici 13, fiind folosite, de regulă, în cadrul unor strategii destinate construirii (și menținerii) unei imagini publice pozitive. 4.1. Expresiile "transparenței" În limbajul politic, adjectivul clar este folosit în majoritatea cazurilor la superlativul absolut (foarte clar); asocierea lui cu termeni ca mesaj, program, norme, coordonare reflectă intenția comunicativă a locutorilor de a imprima discursului politic transparență, dar și precizie, fermitate, hotărâre în acțiune etc.: Eu nu intru în guvern fără un program foarte clar
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
verbul a dori (la persoana întâi singular), a doua parte o constituie un verb dicendi la conjunctiv (să adaug, să atrag atenția, să declar, să spun, să subliniez etc.), iar a treia parte este adverbul clar, de regulă la superlativul absolut (foarte clar) și/sau sinonime contextuale ale sale, din sfera "transparenței" (deschis, limpede, sincer, fără echivoc, cu (foarte multă) claritate); cu aceeași valoare pragmatică se poate întâlni și clișeul vreau să fiu foarte clar: Doresc să subliniez foarte clar că
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere, nu ne putem măsura decât cu absolutul. Trăim în societatea tupeului... Ideologiile confiscă conceptele (fundamentale). Fiecare ne urmărim, toată viața, starea noastră de bine. Avem tendința să nu mai facem decât ceea ce ni se cere să facem. O altă formă a sclaviei... Nu există și nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
asemănări. Prima treaptă este provizorie, iar cea de-a doua tranzitorie, dar ambele au în comun aspirația spre absolut și faptul că sunt preambulul celei de-a treia stări. Starea pozitivă sau științifică se caracterizează prin tendința de a înlocui absolutul cu relativul 114. Potrivit lui Comte, rolul științei nu este de a descoperi felul de a fi al realității, ci numai acela de a prevedea, iar atunci când, prin formularea unei legi, știința reușește să ne dea posibilitatea prevederii, putem spune că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]