2,175 matches
-
ai Răsăritului, a încerca să înțelegi eforturile ființei umane în dorința neîncetată de a înainta spre Arhetipul ei, altfel această înțelegere este doar una parțială, fragmentară, înseamnă o exprimare a relativului uman în raport inegal cu ceea ce nu este el - Absolutul divin - susține Paul Evdokimov. Oricât ar fi analizat, omul se ridică deasupra oricăror examene, anamneze, rămânând permanent o enigmă sau un mister, o taină, un αγνοστος - o ,,ființă necunoscută,, - după cum spune Alexis Carrel - în cartea sa ,,Omul, ființă necunoscută,, cea
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
de propria-i plămadă.// Mă uit în ochii lui făcându-mi cruce./ Îi văd pe zare umbra cum se duce..”. Poziția tragică a omului în raport cu universul cosmic, viața și moartea, atitudinea în fața evenimentelor majore ale existenței, dorința de a atinge absolutul , iată, numai câteva dintre problemele care determină înfruntările și confruntările cu divinitatea. În această sferă, universul liric este populat de Dumnezeu, îngeri, draci, oameni, păsări, animale: Luase foc grădina de la stele/ Și de la ea luase drumul foc;/ Dezlănțuit din gândurile
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
Cu optimism speculativ, Andrei Pleșu pornește - în încercarea sa de a circumscrie teoretic dilemele etice proprii vieții de fiecare zi a omului contemporan - pe un drum (nu neapărat de mijloc) ce leagă, prin sinuozități, întortocheri și rafinate dozări de nuanțe, absolutul totalitarist al lui Andrei Pleșu și relativismul deconstructivist al lui Derrida. Noțiunile „tari“ ale filozofiei - esență, sens, ordine, adevăr, finalitate - lipsite aici de rigiditatea tradițională, capătă o consistență greu de definit, între soliditate și fluiditate. Discursul este curgere dialectică seducătoare
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
purificatoare și înălțarea, are drept corelativ nevoia de ordine, înțelegerea și acceptarea necesității. Legea morală se instituie ca un pact (opus celui faustic), ca o „negociere“ între umanitate și absolut - „o colaborare a maximei aspirații umane cu maxima îngăduință a absolutului“. Legea morală nu este impersonală, nu este un șablon absurd, imuabil, aplicat (și având ca efect mutilarea) infinitei diversități a umanului; ea este „creație individuală, adaptare liberă la exigențele universalului“: „Omul individual este sarea absolutului. Și atunci, împlinirea legii morale
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
umane cu maxima îngăduință a absolutului“. Legea morală nu este impersonală, nu este un șablon absurd, imuabil, aplicat (și având ca efect mutilarea) infinitei diversități a umanului; ea este „creație individuală, adaptare liberă la exigențele universalului“: „Omul individual este sarea absolutului. Și atunci, împlinirea legii morale echivalează cu a da gust rețetei cosmice, eliberând-o de entropia unui legalism dietetic“ (p. 29). Printr-o intuiție extraordinară, creștinismul anulează porunca, simbol al implacabilului veterotestamentar ce suprimă individualitatea, înlocuind-o cu pilda, cu
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
acțiune, efecte), conduita morală, în strânsă legătură cu spațiul de locuit. Individualul ca obiect al legii morale reprezintă o concluzie ce a rezultat din dezbatere. Ea îi prilejuiește autorului să coloreze discursul cu o sintagmă sugestivă: “Omul individual este sarea absolutului”. În Adăpostire și locuire sunt prezentați cei doi termeni și diferențele mari dintre ei. Pe când adăpostirea reprezintă un dat natural, locuirea implică efortul creator. “Legea morală nu poate fi obținută inductiv”, ne va fi demonstrată în paginile următoare, printr-o
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
omului mărginit în sfera cunoașterii, neîmplinit înlăuntrul său, care își pune în secret speranța în nemărginire ... dar ăsta era comentariul lui, i-l recunoșteam, Mancuse pleca de la un adevăr fundamental și își creea lui însuși o fantă de evadare în absolutul irațional, cum îi plăcea să spună, ca să ne uimească. Eu i-aș fi recitat toată “Povestea zăpezii”, poezia lui Miron Manega, sau numai cu două versuri i-aș fi copleșit bravura intelectuală, pentru că frumosul este adevărul suprem, emoția în fața unei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
Acasă > Versuri > Farmec > CÂRPE DIEM Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 300 din 27 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Calitatea absolutului o regăsesc în tine. Cerul, luna, sclipirea de pe țărm, în fine. Miracolul ce nașterea îl cerne peste om Sau floarea ce răsare... sau un pom. Cuprinsul sprijinit de necuprins, Infinitul regăsit pe cerul nins, Apusul, răsăritul, înfierat în dogmă Perpetum-mobile
CARPE DIEM de PETRU JIPA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356993_a_358322]
-
cei mai străluciți reprezentanți din perioada postkantiană, pentru că reprezintă o concluzie a sistemului hegelian, conform căreia existența pură -Das reine Sein- nu este altceva decât cea mai înaltă formă a cugetării, iar cea mai înaltă formă de cugetare este identică Absolutului divin. Argumentul teleologic sau „argumentul designului”, este un argument aposteriori, care consideră că trebuie să existe un creator pentru că Universul și viața prezintă un grad de complexitate și ordine atât de mare încât nu ar fi putut apărea la întâmplare
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
voie glontelui să iasă, vei cunoaște gustul amar al pământului și deșertăciunea unei cetăți pământești asemeni celui ce a pornit spre drumuri ocolite spre Meka. (Noapte de decemvrie, Alexandru Macedonski) Cred că este nevoie să te transformi ca să poți găsi Absolutul în afara cercului, să lași acea „coajă veche și părăsită“ (Micul Prinț) și să zbori. Doar când vei învăța să zbori în afara cercului te poți odihni în propria ta cochilie, în propia ta casă. Referință Bibliografică: În afara cercului / Ana Cristina Popescu
ÎN AFARA CERCULUI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368811_a_370140]
-
pașii și viața permanent. Biserica îi numește mesageri ai voinței divine, trimișii lui Dumnezeu către noi, oamenii, spre ajutor și îndrumare. Într-adevăr, dacă privim la Orizont sau dacă privim în sus la Zenit, acolo e un spațiu special al absolutului, un spațiu al lui Dumnezeu cu îngerii lui de lumină care se împărtășesc permanent din pocalul veșniciei. Există un „acolo” al cunoașterii, un altul al credinței, dar și unul special al iubirii veșnice - lumea îngerilor. Dumnezeu a făcut atât lumea
O ALTFEL DE PREZENŢĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369118_a_370447]
-
stau plin de emoție în fața ta..." Nu știu ce a mai rămas nespus după 4 milenii de poezie dar noi avem sarcina perfecțiunii și a invenției care fac arta scrisului atât de atrăgătoare. Mă opresc aici, absolut mulțumit de periplul nostru prin Absolutul Zenului, de întâlnirea prietenei Cristina Ștefan cât și absoluta plăcere de a fi cu publicul cititor în dulcea noastră limbă românească. Vă doresc din Israel, pace, libertate de expresie, condei inspirat și o literatură bogată, înfloritoare. Mulțumesc Adrian Grauenfels http
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
că „este o ființă deosebită.“ „El este cel mai bun și cel mai adevărat prieten. Băiatul de lângă mine este un micuț geniu.“ Cei doi se vor îndrăgi reciproc, din aceasta izvorând mai apoi o mare iubire, pentru Edwina fiind totul, absolutul. Și Pavel o iubește și recunoaște acest lucru mătușii sale, Ilinca Savu: „Mereu am iubit-o. Pe nimeni nu aș mai putea iubi așa cum o iubesc pe ea“, dar simte că nu se poate ridica la nivelul Edwinei, fată premiantă
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște pentru a-mi găsi sălașul într-un limb al disperării din miezul nimicului cel mare prizonier în năvodul unei aprehensiuni taina și tăcerea înnobilându-mă... Referință Bibliografică: MIHAI MERTICARU - TAINĂ ȘI TĂCERE / Mihai Merticaru : Confluențe
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
cuvântul! Îi tremura vocea și tremura cartea în mâini, iar ochii aproape că-i lăcrimau când exprima, convingându-ne: "Marilena Velicu este o femeie frumoasă, exuberantă și tonică, pe care o îndrăgești la prima vedere... Iubirile ei tind să atingă absolutul. De aici și ușoara notă de tristețe și zădărnicie ce se desprinde uneori, din versul ei delicat"... Cu aceleași sentimente în suflet și cuvânt, s-au exprimat Andrei Pavel și Liliana Lungu. Căldura din cuvintele lor intra, binevoitoare, spre inima
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
care cuvântul devine simbolul ființei creatoare. „Versul este pentru viziuni, proza pentru idei”, spunea Henri Ibsen. Să decupăm de aici eseul și critica literară, atât de frecvente în scrierile cărturarului Al. Florin Țene. Când se află eseul la limita cu absolutul, iar critica literară la marginea incisivității? Al. Florin ȚENE: Filozofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale”, cum scria Herbert Marcuse. În acest context eseul, spre deosebire de muzica simfonică, nu poate ajunge la limita absolutului. Însă, această specie literară poate face să vibreze percepția și eul cititorului la cote înalte prin împletirea analizei logice cu transferul sentimentelor, controlabile sau necontrolabile, a puterii rațiunii, analizei esenței realităților exterioare a individului, toate împletite cu un bagaj de
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
nu este doar seamănul, fratele (ipocrit) al celui care-l scrie, ci umbra sa, dublul său, un redutabil alter ego care-și arogă prerogativele unui cenzor plin de ambiții. Numai în această situație eseul poate fi uneori, tangențial, aproape de limita absolutului. Înainte de a analiza incisivitatea criticii literare trebuie să subliniem o realitate în care criticul literar a fost și este interesat de modul în care scriitorul este influențat de mediu și societate, dar și de imaginile atotcuprinzătoare, care influențează printr-un
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
autentic cum si moartea încă mă așteaptă printre plăpînde flori de prun am harul să mă desprind de cuvinte într-un soi de născocire a privirii întoarse înapoi pe cele mai groase ziduri de unde nu putem lipsi prea mult rîvnind absolutul pasării Phoenix ori rugul pe care se mistuie unicul ei drept la dragoste. Noli me ... Citește mai mult Ceva mă împinge să întorc privireaspre țărmul acela undestă galionul pregătit de plecare,te deslușesc din ce în ce mai greuși poate mă voi întoarcela tine
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
și cea a somnului,atît de autentic cum si moartea încă mă așteaptăprintre plăpînde flori de prunam harul să mă desprind de cuvinteîntr-un soi de născocire a privirii întoarse înapoipe cele mai groase ziduride unde nu putem lipsi prea multrîvnind absolutul pasării Phoenixori rugul pe care se mistuie unicul ei dreptla dragoste.Noli me ... XXIV. MĂTASE CHINEZEASCĂ, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013. Mai sigur sîntem departe de noi înșine, ascunși și distorsionați de
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
dintre aceste lucruri.Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsițieiîn pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbifără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngeriilung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare.... XXX. ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 842 din 21 aprilie 2013. Am trecut granița somnului, cu mai puțină naivitate și poate mai puțin orgoliu, depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajanta și amintirea unei
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
pe catafalc”, „ce-aș face, oare, /dacă mamei/aș dori/să-i trimit o scrisoare?”, „am rămas pân’ la ziuă, /privegind lângă ea” - fac, dintr-o realitate funestă, relevări ale ego-ului vizionând, depășind, sublimând hotarele cunoașterii, conotațiile ce tind spre absolutul ideatic: „Acum,/ după această răscruce /de drum ,/ sunt altul.../ Sunt altcineva”. Dedublarea, încercarea străbaterii limitelor și disperarea scindă¬rii, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei: „În ce chip poți plânge
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (38) - AFORISME: RELATIVUL ȘI ABSOLUTUL Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De când cu relativitatea, absolutul nu are niciun credit. În absurd putem plasa orice năzdrăvănie. • Deși are destui înapoiați, planeta nastră este cea mai cultă din univers. • De când se vântură ideea nemuririi, au pierit miliarde de oameni. • Dacă geniile s-ar întoarce din lume... chiar
GÂNDURI REBELE (38) – AFORISME: RELATIVUL ŞI ABSOLUTUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369521_a_370850]
-
de umbre, corolă de lumini, curcubeu reflectat prin oglinzi paralele, tunel ascuns în labirintul iubirii, suflet în căutarea sufletului-pereche pe care, negăsindu-l pe pământ, îl caută în Cer, cutreierând ierarhia îngerilor. Suntem piesele aceluiași puzzle, suntem Tu, Eu manifestarea Absolutului prin Noi. ,, - Suntem - Poetic, Irina Lucia Mihalca, lucrează din interiorul ei și în beneficiul poeziei sale. Retrăirea unei exprimări, o face cu o linie curgătoare, inclasabilă acestui curent de poezie. Este suficient, o succesiune de poezii a fi citite, și
DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370736_a_372065]
-
am primit și noi. Dar cât este pe Pământ, omul rămâne o ființă duală și contradictorie, pământeană și cerească, însușiri care-l împing să dea sensuri multiple și adesea contradictorii sensului vieții. Omul rămâne de-a pururi un peregrin al absolutului și nu încetează să pătrundă cât mai profund în oceanul fără fund ce îl constituie sensul vieții. Alergând mereu să ne împlinim, căutând cu înfrigurare direcția cea mai bună a vieții, ca o ironie a sorții, ne trezim ca într-
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]