9,352 matches
- 
  
  într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă decorul. Chipul celui care nu-ți aparține se descompune în fotografie. Întregește un puzzle, apoi scoate o piesă din el, ce rămâne? Un contur a ceea ce nu este sau un decupaj din ceea ce a excitat vederea? Nicio diferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
 - 
  
  Te apropii, se deschide o ușă; pășești dincolo, se desface un cer; te îndepărtezi, cerul își trage obloanele, fereastra se ascunde după gratii, ușa se închide, prin gaura cheii, lumina punct alb la sfârșitul unei rugăciuni; semnul se dizolvă, se absoarbe, se șterge ca o iluzie în carnetul uni elev corigent. Oglinda este patria poveștilor: oglinda fură chipuri, oglinda macină, oglinda transformă, oglinda călătorește, oglinda știe a iubi. În oglindă poți fi în mijlocul timpului și în același timp poți sta pasiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
 - 
  
  lăsați-mi persistența trează, nu s-a făcut timpul să fiu nebun. Ochiul trupului privește peste culmi, ochiul sufletului se caută în țărână, omul duplicitatea de a fi unul în unu și egoismul de a întregi părți inegale. Ochiul trupului absoarbe lumina sângelui; omul luciditatea sticlei pisate sub tălpile îngerilor. Ochiul trupului, de veghe în icoană; far de la capătul mării, pieptul celui care îl poată. Nebunia apare acolo unde ochii nu se mai încap. Terapeutul își cerceta atent pacientul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
 - 
  
  Nu am știut că și în grădinile tale e toamnă. I-a fost sete. Întunericul este mai mult decât asfințit de soare. Întunericul se lasă decupat de locuire precum pământul cimitirului, nici o unghie mai mult, nici o sămânță mai puțin. Întunericul absoarbe absența, o digeră și o scuipă în uterul nopții. Sfinții Anthoniți dormeau ziua, pentru că noaptea era păcat să închizi ochii. Dumnezeu nu îngăduie o noapte ascunsă în altă noapte, precum un sâmbure în alt sâmbure. Rugăciunea se întâmpla doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
 - 
  
  răul pe care i-l faci cuiva să fie de așa fel încît să nu ai a te teme de răzbunare. Dacă însă, în loc de colonii, principele întreține acolo trupe militare, cheltuiala va fi cu mult mai mare, deoarece garnizoanele vor absorbi toate veniturile statului și astfel cucerirea se transformă într-o pierdere; de asemenea, acest mijloc este mult mai supărător, pentru că dăunează întregii țări prin care trebuie să transporți trupele și să le cantonezi mereu în altă parte; fiecare locuitor va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
 - 
  
  numai omul econom poate fi generos, doar cel care-și administrează prudent bunurile poate face bine celorlați. Este cunoscut exemplul lui Francisc I, regele Franței, ale cărui cheltuieli excesive au fost, în parte, cauza nenorocirilor sale. Plăcerile lui Fracisc I absorbeau resursele propriei sale glorii; acest rege nu era generos, ci risipitor, iar spre sfîrșitul vieții a devenit dimpotrivă, avar; în loc să fie un bun administrator, el a băgat comori în cuferele lui; dar nu trebuie să ai comori fără circulație, ci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
 - 
  
  această repartiție este stabilă în timp, la nivel microeconomic vor coexista agenți consumând mai puțin decât produc și agenți producând mai puțin decât consumă (sau consumând, deși nu produc nimic) și în acest caz, la nivel macroeconomic, consumul global va absorbi, în permanență, toată producția (economisire globală nulă). În sfârșit, în ipoteza unei populații "stabile", crescând cu un procent constant și pe structuri de vârste invariabile, rata de creștere demografică reprezintă și procentul de profit care poate fi cerut în prezent
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
 - 
  
  reținut o bucată ritmată pe care am asimilat-o mai tîrziu piesei lui Chuck Berry Let’s Twist Again. Twistul nu era Încă inventat În zorii lui 1900, poate că melodia, cu sonoritatea și ritmul ei, avea puterea de a absorbi toate liniile asemănătoare. Dacă străbuna ar fi avut har muzical, chiar și urechile mele nedestupate ar fi captat cît de cît corect din glasul ei refrenele Midwestului dinainte de primul război. Căci În Midwest, la Chicago, a ajuns Floare În cele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
 - 
  
  cu capetele de copii În curtea părintească din Mușeteștii Gorjului. Asta cu frații omului ăluia n-o Înțeleg prea bine, interveni Erica. — Trebuie s-o Înțelegi... E o dovadă că lumina e mai puternică decît trecerea timpului. Ființa noastră o absoarbe În celule, nu știu unde, În ADN, fiindcă ea nu ține numai de memorie. Iată, ca dovadă, reprezentările mele vizuale: ele se produc obligatoriu Înaintea ochilor Îndreptați asupra lumii, nici vorbă să răsară Înăuntrul craniului. Imaginile generate spontan se situează numai În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
 - 
  
  altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei în care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, în vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la noi, ar fi fost redactată de un reprezentant al curentului ioaneic minoritar absorbit de Biserica instituțională. Iată cum speculează Jusino teza lui Brown: într-o primă etapă (50-80 d.Hr.), grupul respectiv, omogen și puternic, se află sub conducerea spirituală a Mariei Magdalena. În etapa următoare (80-90), comunitatea deține o versiune a evangheliei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
 - 
  
  care : Prelevare de țesut din coapsa stângă ! Închidere durală etanșă ! Închidere plan peste plan în puncte ! Cel de al doilea asistent execută ca un automat comenzile. * * * Dora plutește pe o spirală vertiginoasă ce o ridică spre discul luminos care o absoarbe cu aviditate lentă. Dintr-o dată, plafonul negru ca smoala frânează rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
 - 
  
  control, degetele ei devin și ele febrile coborând în mângâieri din ce în ce mai tandre de la fruntea năpădită de o chică de păr rebel, la obrajii înfierbântați, la barba deasă, încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung răstimp pe conturul buzelor care le absorb și sug cu sațietate. Le eliberează cu greu din gura prea flămândă pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul spre locul tainic al mugurelui tinereții, înainte ca acesta să se piardă cu voluptoasă delicatețe în intimitatea începutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
 - 
  
  citi mai bine ridurile care marchează vârsta lui Dragoș, dar Dora nu le ia în seamă. Ceea ce o fascinează este lumina din ochii lui, mai puternică, mai orbitoare decât lumina soarelui. Realizează abia acum că ochii a căror privire o absoarbe sunt verzi, de un verde intens, fără pată. Trec minute până, în fine, ea rupe tăcerea : Două smaralde, așa sunt ochii tăi; nu știusem până în clipa asta că ai ochi verzi, atât de verzi. Indiferent ce se va mai întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
 - 
  
  lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii venite, este sau prea tulburată, sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din ea devine ca un vârtej care o absoarbe cu voluptate. Un nor de culoare violet se ridică deasupra măsuței atrăgând după el, ca un magnet, un abia perceptibil abur argintiu. În zori, sania lui Atanasie face drumul de întoarcere fără nici un călător. SCURT POPAS În locul în care Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
 - 
  
  lovit-o, din greșeală, cu vreun crucifix mai lung. Eu, care știam, până atunci, că doar preotul mărturisește, am cerut lămuriri imediate Ninetei, care, după ce a aflat ce și cum, a admis că este posibil ca atunci când preotul este foarte absorbit de cele lumești, că om este și el, făcut din carne, oase și dorințe, preoteasa să poată asculta mărturisiri, că doar de aceea este soție de preot. I-am spus confidentei mele Nineta pentru că eu nu mă lăudam oricui; eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
 - 
  
  ce va urma după puțin timp. Pe imașul ce se întindea de la pârâu până sub pădure, cornutele alergau după iarba gustoasă și, pentru că soarele își întețea dogoarea, pe unele le necăjeau bondarii și începea strechea, dând de furcă văcarului. Fiind absorbită de minunata priveliște, își petrecu o mână peste spate pentru a-și scutura rochia de praful pe care l-a împrumutat de la hatul unde s-a așezat pentru a privi peisajul deosebit de frumos, pe care nu-l vedea pentru prima
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
 - 
  
  ea nu era altceva decât un vis. În timp ce ulciorul se umplea cu apă vie, la șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă deosebită, dar ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii pe care n-o văzuse niciodată, acum depăna spusele bunicului și ale sătenilor. Încerca să-și imagineze cum arată acel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
 - 
  
  în hinduism ca "plinătate", în budism ca "gol". În special printr-o tehnică a respirației, observată și practicată cu o disciplină severă a poziției de stat (în japoneză za semnifică "a se așeza"), meditația (în japoneză zen, adică a fi absorbiți, concentrați) ar trebui să conducă la concentrarea intențională și de aici la contemplarea eliberată de legături, răpită și pasivă, la uitarea de sine și, în fine, la veghea perfectă lipsită de conținut și la experiența iluminării. Dar și un occidental
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
 - 
  
  său, să revină la sursa sa, la viață. Care se impune încă, la capătul procesului, sub forma consumului, de care nici o producție nu se poate lipsi. Astfel, a suscita un consum artificial, a crea noi necesități cu scopul de a absorbi această producție dereglată de valoarea de schimb dar impusă cu toate astea acestor necesități artificiale și, prin ele, subiectivității vieții era încă, din punctul de vedere al lui Marx însuși, un mod de a o dezvolta și de a o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
 - 
  
  constrânși să răsturnăm relația dintre știință și cultură, care nu ni se mai dezvăluie sub forma excluderii, ci a inerenței lor reciproce. A opune științei, activității sale și producțiilor sale concrete condițiile transcendentale ale propriei sale posibilități, condiții pe care, absorbită de munca sa, nu are timp să le examineze, este o sarcină pe care și-a luat-o asupră-i filozofia clasică. Se arăta atunci că până și cea mai elaborată și mai abstractă cunoștință se produce în interiorul unui prim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
 - 
  
  spiritul de competiție, sobrietatea comportamentală (unui băiat mic i se spune frecvent că e o rușine să plângă, „doar e băiat”). Corelat, fetele vor fi înclinate spre dependență, iar băieții spre independență. Este ca și cum bărbatul, cel care câștigă pâinea, a absorbit în personalitatea sa independența asociată cu interpretarea ideologică a rolului său, în timp ce personalitatea femeii, cea care îngrijește și crește copii, s-a impregnat până la saturație de dependența celor pe care îi slujește. Opoziția dintre personalitatea independentă și personalitatea dependentă trasează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
 - 
  
  de spus. Chinezii și medicina lor tradițională, care nu este o chinezărie cum zici tu, în necunoștință de cauză..., lucrează pe corpul energetic de peste 4000 de ani. Ei susțin că avem un corp energetic format din centri energetici prin care absorbim energie din univers și canale speciale prin care energia aceasta circulă... Atunci când, din diferite motive, energia care trebuie să circule stagnează într-un loc, acolo apare boala... La fel gândurile rele, repetarea obsesivă a acelorași gânduri negative, mânia, furia și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
 - 
  
  ăsta al tău, nu te las așa... Tu chiar nu înțelegi că medicina tradițională chineză lucrează de patru mii de ani pe corpul energetic?! Că acest corp energetic există, este văzut de clarvăzători, se hrănește cu energii pe care le absoarbe din exterior și la rândul lui elimină spre exterior energii? Bart zâmbi în mod involuntar : Așa spun fizicienii?... Ooof, se lamentă Arm, la întrebarea „Ce este energia?” fizicienii nu au încă un răspuns satisfăcător. Putem clasifica câmpurile, dar oare înțelegem
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
 - 
  
  lenevea, în timpul zilei trudea din greu, seara stătea tot aplecată asupra icoanelor, cu pensule și vopsele, silindu-se să se concentreze pe munca migăloasă de restaurare, până când se simțea epuizată fizic. Căci dacă în timpul zilei munca migăloasă reușea să o absoarbă și să o mai abată de la suferința ei, nopțile erau un iad. Deși nu rămăsese niciodată peste noapte la Bart, ajungea să pună capul pe pernă și toate amintirile răbufneau. Cu sufletul gol și inima grea, Arm revedea tot ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
 - 
  
  scurgeau, ca prin minune, prin lemnul crăpat al scenei. Emil Boroghină era ca un arc, atent la toți și la toate, era ca un cocoș țanțoș și îmi spunea "va fi un spectacol mare!". Ilie Gheorghe avea ochii dilatați ca să absoarbă, sănătos, șansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă și Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe își răsucea, mucalit, mustățile. Le-am rămas în preajmă. Și mă uluiam de dezlănțuirea lui Ștefan Iordache pe scenă. Era posedat
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]