6,323 matches
-
sprijinul care trebuie acordat acelor politicieni care, indiferent de trecutul lor, au înțeles imperativele momentului și lupta pentru înfăptuirea lor. Desigur nu este vorba aici de un sprijin necondiționat raportat la fapte grave mai vechi sau mai noi argumentate corect. Absurdul comportament al unor instituții fundamentale ale statului nostru de drept, și mă refer aici la cei ce fac legile (Parlamentul și Guvernul), precum și la cei chemați să le aplice (Justiția), se explică tocmai prin lipsa de reacție a unei societăți
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
pe nerăsuflate păsul. Reacție la clișeu, stereotipie, automatism, proza actuală cultivă insolitul, bizarul, corespondențele năstrușnice, un caleidoscop al asocierilor (uneori forțat) fanteziste, cu ținta unei "igiene" a spiritului, a unei "eliberări". La originea unei atari producții stau avangarda și literatura absurdului, altfel spus extrema modernitate care nu-și închide formula, ci, dimpotrivă, stimulează cu generozitate noi și noi experiențe în albia sa încăpătoare. Se propune un spațiu gol care naște impulsul unei colonizări, ca-n Vestul sălbatic. Unul din autorii unei
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
-l repar". O seamă de inserturi onirice apar la intersecția, plină de fantasme dansante, dintre rețeta avangardistă și o puternică atracție către universul copilăresc al închipuirii neîngrădite: "Aflată între somn și starea de veghe, mă las cuprinsă de o frică absurdă. Dar dacă ea, pielicica fină de brontozaur, îmi este hărăzită mie în aceeași măsură? De către cine? Se va mira Forumul Batracienelor Bătrîne Dar Rîioase întrunit în plen - vineri a trecut un secol - pentru primirea de noi membre. Rîd... Aproape alungată
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
în timpul "exilurilor" maritale din Egipt sau din provincia britanică are cel mult un interes documentar. La Paris, ca elevă, iubită și muză a lui Man Ray, Miller se joacă cu timpi de expunere, bântuie orașul în căutarea unor coincidențe vizuale absurde, "dăltuiește" nuduri care prefigurează arta lui Edward Weston, își cizelează simțul înnăscut pentru plasarea modelelor în spațiu. Mai târziu, în fotografii din timpul bombardamentelor asupra Londrei - o mașină de scris distrusă, un manechin într-o grămadă de moloz - artista îmbină
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
o merită, e întristător să constați cîți oameni de valoare au fost secerați de boli mediocre. Din păcate, moartea nu e o încununare a vieții decît în cazul omenilor șterși și anodini. În cazul celor celebri, moartea e deseori banală, absurdă și lipsită de strălucire. Chiar și geniile mor prostește. A doua concluzie este că amănuntele privitoare la moartea cuiva ni se întipăresc mai bine decît cele legate de viața lui. Nu mai știm prea bine ce a scris cutare scriitor
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
un om refugiat în urma unui război cu care nu are nicio legătură nu mai crede în nimeni și nimic? Pentru că toate aceste experiențe depășesc capacitatea creierului uman de a procesa informația ca fiind purtătoare de semnificație și sens. Suferința pare absurdă și prin aceasta de neeaceptat, pentru că vine în contradicție cu nevoia noastră de semnificație a ceea ce ni se întâmplă și cu nevoia noastră de siguranță. Din acest motiv, în toate crizele existențiale majore, apare într-o primă etapă de cele mai multe
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
veghează pe toți cei dragi de aici", cel plecat devenind un tată iubitor puțin mai mic în grad decât Dumnezeu, dar cu puteri mari prin simplă trecere dincolo. Prin acest mecanism necesitatea noastră de securitate este satisfăcută, ideea de întâmplare absurdă a morții dispare și se instalează noul sens, care face ca lucrurile să poată continua. În cazul celor care se declară atei sau liberi cugetatori, asistăm ori la un comportament de evitare, în care persoana în cauză suspendă răspunsul la
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
dat cadrele generației contemporane pentru a se afunda în straturi de etern omenesc, acolo unde gândirea lui David sau Pavel se poate întâlni cu frământarea lui Hamlet și a tuturor înaintașilor săi milenari, care au aceleași posibilități omenești, în fața aceleiași absurde existențe și-au pus aceeași întrebare: "La ce bun?" Din mănunchiul de tineri porniți să înfrunte viața sub crucea gândirii, fiecare caută să evadeze cum poate: Emilian în social, Eleazar în credință, David mai întâi în asceză apoi în cotidian
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
literaturii române): " Ne e foame de autenticitate și pentru că în ultima carte a lui Mircea Eliade găsim acest filon viguros, închidem ochii la sâcâielile formei, la corespondența anarhică a timpurilor, la asperitățile inevitabile stilului de pionier - chiar și la ilustrația absurdă a copertei, unde cuvântul "Rai" servește drept cache-sexe". (Viața literară, nr. 156, 25 februarie 1934.) Autoarea - studentă la Litere - în nemăsurata ei venerație față de magistru e totuși malițioasă față de incongruențe și nu alunecă în hageografie. Judecățile de valoare ale exegeților
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
de viață provincială, cuminte, aproape mediocră, stau alături de consemnări ale unor evenimente internaționale fără nici o legătură cu biografia personajului. Frazele descriptive aduc astfel la un loc realități complet diferite, într-un jurnal ce ar putea figura și la rubrica prozei absurdului. Spre deosebire de Eugen Ionescu, Eugenia Ionescu nu-și calculează însă configurațiile și traiectoriile semantice. Ce s-a întâmplat acasă și în lume s-a întâmplat și gata: "Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
periculoasă și dușmănoasă", că a săvârșit crime în slujba Gestapoului (el, evreu comunist), că împreună cu grupul amintit a făcut acte de "spionaj, naționalism șovin", că au încercat să suprime pe conducătorii partidului și pe membrii guvernului. Acuzațiile ating toate cotele absurdului: i se impută că a publicat (avea 13 ani) o carte despre dumpingul sovietic în comerțul cu cherestea, carte care era semnată, într-adevăr, H. Brauner, dar inițiala era a numelui tatălui său, Herman, autorul cărții. Este chestionat, de asemenea
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
delațiunea în vremuri grele (466). Ironia lui Sorescu e stăvilită. E respinsă șarja antisecuristă la p. 516: un urmăritor intră după obiectiv într-o baie turcească și, cardiac fiind, moare la datorie. Cititorul nu trebuie să ia seama la birocrația absurdă care îți cere să dovedești că chiar ești viu și că ai o locuință (379). Ministerele (283) sunt secretizate din principiu. Centrul acestei țări "noi" este un București arătat, dar acoperit oficial, ca un oraș închis într-un "cerc vicios
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
de formule posibile: "din surse sigure", "din anumite surse", "din surse demne de încredere, pe care nu le putem dezvălui", "din surse care doresc să rămînă anonime" etc. Formula curentă pe surse, lipsită de asemenea determinări, devine de-a dreptul absurdă, pentru că pare să presupună că există și știri care nu ar avea surse (lucru greu de înțeles); a afirma că o informație are surse este o tautologie. Pe de altă parte, supărător este chiar pe, cu ambiguitățile sale inerente și
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
ajungea la o atrofie a simțului moral, o îngustare a eticii devenite strict de clasă, ceea ce a permis și represiunea revoluției ruse din 1905, și a răscoalelor țărănești din România în 1907, și izbucnirea primului război mondial pentru niște pretexte absurde și apoi, după 1920 și mai ales după 1930, criza de moralitate publică, falsificarea valorilor etice care au făcut posibile masacrele săvârșite de mișcările fasciste, războiul început de Japonia împotriva Chinei în 1934 și în sfârșit al doilea război mondial
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
În tinerețe, vizitase un muzeu vienez și, intrat în Camera Oglinzilor, rămăsese profund surprins văzându-se reflectat într-o multitudine de ipostaze. Lățită, lungită, comprimată, fără cap sau fără picioare, imaginea sa nu era reală sau era într-un chip absurd. Șocul trăit în cabinetul oglinzilor ar fi revelația relativității lucrurilor. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei scrieri este tocmai caracterul ei schizoid, hibrid. Romanul este conceput într-o perioadă de cenzură ideologică și este construit în așa fel
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
un bombardament, se simte "pierdut, definitiv pierdut", "isprăvit", "mort" și e terorizat de gândul că "pe cadavrul meu, domnii comuniști construiesc socialismul". În numeroase rânduri vehiculează teoriile heideggeriene sau sartriene: "universul e absurd", iar "societatea și natura sunt niște jucării absurde, niște mașini de tortură"4. Visează o "realizare practică a neantului" prin care să fie "deșurubat totul". Utopia sa ar fi posibilă printr-o "revoluție adevărată", adică totală, nu doar limitată la lupta de clasă a comuniștilor. Aceștia sunt "dușmanii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
schimb "episoadele", un lung șir de nume: Margot, Lilly, Dorina, Jeni, Thea etc. Nu lipsesc intențiile de sinucidere, nu întîrzie să apară secretul de nemărturisit: "oroare, dezgust, ceva murdar, obscen, trist pînă dincolo de orice limită...", iar ceva mai încolo "Comica, absurda și, în fond, teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe, va trebui s-o joc din nou pentru Leni. A fost aici ieri, s-a dezbrăcat și, pe urmă, în fața năruirii mele..." Ascultă, mereu-mereu, concerte de
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
la adresa autorului de dragul căruia ne-am întîlnit, declarația adresată de el lui Jules Renard, despre al cărui jurnal rîvnea să scrie un studiu și pe care l-a adoptat ca model: "Cît îl iubesc pe omul ăsta și cît de absurdă mi se pare moartea lui, deși au trecut de-atunci 62 de ani!"
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
ora 3 noaptea, și, de emoția despărțirii lor, sfâșitoare regăsiră și despărțire în pragul bătrâneții, când doamna Arnoux, albise - parcă mi-a venit să plâng, inima s-a umplut de un sentiment dureros - ce trist este totul, ce tristă și absurdă-i viața! în acest timp, îl admiram cu luciditate pe Flaubert. Sfârșitul, într-adevăr, este admirabil. După seria de aventuri, Frédéric își redescoperă iubirea, iar iubirea cea mai neîmplinită, este o întoarcere, o reluare a vieții de la capăt, cu o
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
ambiguitățile limbajului, fapt ce îi permite, spre satisfacția admiratorilor lui, să se joace cu cenzorii și activiștii de partid de-a șoarecele cu pisica. Apariția fiecărui nou episod poate fi marcată ca o victorie împotriva acestora, iar aluziile la regulile absurde care guvernau România anilor '80 și șopârlele politice trebuie să fi produs adevărate șocuri în epocă. Episodul Un dialog în spațiu se încheie cu o cugetare "marxistă", ușor modificată - dar cu ce efect politic!!! - pentru, nu-i așa, condiția de
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
departe nu se numește protocronism. Altminteri, schimbarea este absolut firească, iar înaintașii și urmașii nu fac altceva decât să se manifeste "absurd", însă un absurd pur: "Orice lovire de cuvinte de cuvinte nepotrivită vechilor feluri de loviri de cuvinte este absurdă. La rândul lor vechile împreunări de cuvinte față de mai vechile împreunări de cuvinte erau absurde. La rândul lor mai vechile loviri de cuvinte erau absurde". Depinde cine o face și pentru cine. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, are curajul să fie
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
fac altceva decât să se manifeste "absurd", însă un absurd pur: "Orice lovire de cuvinte de cuvinte nepotrivită vechilor feluri de loviri de cuvinte este absurdă. La rândul lor vechile împreunări de cuvinte față de mai vechile împreunări de cuvinte erau absurde. La rândul lor mai vechile loviri de cuvinte erau absurde". Depinde cine o face și pentru cine. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, are curajul să fie "absurd" în fața Mioriței și a lui Toma Alimoș. Nu-i cazul să intru în detalii
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
pur: "Orice lovire de cuvinte de cuvinte nepotrivită vechilor feluri de loviri de cuvinte este absurdă. La rândul lor vechile împreunări de cuvinte față de mai vechile împreunări de cuvinte erau absurde. La rândul lor mai vechile loviri de cuvinte erau absurde". Depinde cine o face și pentru cine. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, are curajul să fie "absurd" în fața Mioriței și a lui Toma Alimoș. Nu-i cazul să intru în detalii în legătură cu numita Carte de recitire, ea fiind prea bine cunoscută
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
La rândul lor vechile împreunări de cuvinte față de mai vechile împreunări de cuvinte erau absurde. La rândul lor mai vechile loviri de cuvinte erau absurde". Depinde cine o face și pentru cine. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, are curajul să fie "absurd" în fața Mioriței și a lui Toma Alimoș. Nu-i cazul să intru în detalii în legătură cu numita Carte de recitire, ea fiind prea bine cunoscută. Mai trebuie numai amintit că Nichita, hagiograful, are în vedere special, creșterea limbii românești / și-a
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
zodia proletcultismului, lucrare apărută postum (Humanitas, 1995), întemeiat pe câteva citate din vechi articole ale lui N. Manolescu și Eugen Simion, îi pune pe aceștia în rând cu I. Vitner, N. Moraru, C. I. Gulian, clasici ai dogmatismului, o aliniere absurdă. Drept este să fie văzută, în manifestarea noastră din anii '60, nu doar preluarea, la strâmtoare, a unor clișee, ci și năzuința de le înlătura, de a ne preocupa, scriind despre autorii contemporani, și de aspectul reușitei artistice sau al
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]