1,350 matches
-
potrivit cu dl Popa și cu vocația d-sale de denunțător. Măcar în această privință dl Popa are dreptate: Caragiale nu și-a depășit epoca și n-a putut prevedea o lume (îl citez din nou pe dl Popa) în care absurdul "pare inofensiv, legitimabil, dacă nu chiar dezirabil".
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
Constantin Țoiu ABSURDUL este excepționalul din existență. Pe urmă, el intră în forță, în existență și se face normal... Pe ziua de 9 martie 1977, de ziua sfinților mucenici, cinci zile după cutremurul nimicitor, împreună cu Gabi Dimisianu, ne ducem la casieria Uniunii de pe
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
Un obișnuit al marilor festivaluri, Goran Pascaljevic a prezentat la Salonic și ultimul său film Bure Baruta (Butoiul cu pulbere), un "short cuts" balcanic în care oameni obișnuiți trăiesc disperarea războiului ce nu se vede, ci doar se simte în absurdul și în ură ce le năvălesc în viață: un tînăr plictisit să mai aștepte în stație, ucis de șoferul căruia îi fură autobuzul, prieteni care se lovesc și se omoară, un bărbat ucis cînd își recîștiga iubirea, un băiat lapidat
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
cu didascaliile? O serie de caracteristici perfect vizibile într-una dintre cele mai nereușite piese ale autorului, și anume Mioara, se regăsesc una câte una în tot teatrul lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar, stereotipia portretului, precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
scenică fiind una formală, de convenție. De altfel, fără funcționalitate teatrală, adesea gratuite și absurde, în fine, povestind, didascaliile au rolul de a decora literar. O demonstrează Cipriana Petre în capitolele cele mai savuroase ale studiului: Iradierea câmpurilor semnatice și Absurdul comentariilor. Umorul involuntar. Imaginația lui Camil Petrescu aici își dă reala măsură și o face pe Cipriana Petre să deplângă chiar ratarea câtorva excelente fragmente de proză. Să luăm și noi câteva exemple pitorești: "tandră ca un înger bolnav de
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
Perpessicius, care scria, încântat, despre situația de atunci a genului «Nuvelă» și: «ș...ț dacă n-ar fi secretul» desigur, se referea la faptul menționat, adică „nu avea voie” să precizeze, elogia drept «excepțională» acea primă nuvelă a mea (respectând absurdul «secret», nu dădea titlul, însă din povestirea conținutului, știam că despre producția mea era vorba, și că era „lăudată” este notat totul în volumul de la Polirom). Prin l961 am dat la Luceafărul, lui I.D. Bălan, Doamnele. Ion Dodu Bălan o
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
are inspirația de a nu se urca la tribună de unde să zăngăne cheile moralei. Cornel Mihai Ungureanu este un prozator mult prea ingenios, pentru a cădea în capcana amvonului. Drept care, cultivă punctul de vedere al uluitului, al rațiunii față cu absurdul imoral. De facto, am citit aceste pagini ca pe o invitație la inocență. Scriitorul își alege ca lentilă imaginea lumii cristalizate pe valorile sociale dobândite până în clasa a IV-a, un fel de variantă a comportamentului estetic shillerian. Măsura lucrurilor
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
răzvrătitului scriitor, coborând în arena ficțiunii, ca "ultimul mag", cum îl percepea doamna Cornelia Pillat. Scenariul simbolic al povestirii trebuie citit în subiacent, pentru că fantasticul nu e niciodată adus pe de-a-ntregul la vedere. E mai curând sugerat, aici vizând absurdul implicat în sacrificiul de sine, gest prometeic adaptat, din care tragicul nu este exclus. Dispariția magicianului confirmă adevărul că utopia rămâne utopie nu este transformată în act. A trebuit ca el să moară spre a nu muri utopia.
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
unde a ajuns prin refuzul său de a accepta să-și joace în continuare rolul în marea comedie socială. Imposibilitatea de a (se) comunica, nevoia de a înțelege și de a fi înțeles care nu naște decît iluzie și singurătate, absurdul care face ca nebunia și luciditatea să devină interșanjabile revin obsesiv și în celelalte două piese de teatru ale volumului. Sărută-mă, dialogul dintre un lepros și gazda fără voie în casa căruia a pătruns pe nesimțite, este de fapt
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
tip arhetipal, putem zice, cu fragmente de incantație (ca în proza expresionistă), predominant livrescă. Gheorghe Crăciun remarca în prefață o "fascinație față de mediile sociale periferice, [...] plăcere a investigării grotescului existenței, știința de a teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa, fără nici o țintă, știind un singur lucru
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
densitatea paginilor scandaloase din cartea sa, Ovidiu Simion este, în primul rând, un scriitor moralist. Mai mult decât cu Lolita lui Nabokov, romanul său, Virginica, trimite cu gândul la filmul lui Sam Mendes, American Beauty, în care, dincolo de umorul și absurdul vieții cotidiene, este pusă în evidență deruta morală din societatea americană contemporană. Uneori chiar stilul narațiunii pare a-l parodia pe cel al filmului American Beauty. Unele fragmente confesive te fac să îți imaginezi, fără să vrei, că sunt relatate
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
tot ce facem. În mod esențial. Care te costă, te consumă, te devorează și, în același timp, te fac să simți aripa îngerului și să crezi. În zbor, în limite, în moarte. Despre asta e vorba în acest spectacol. Despre absurdul pe care îl inventăm și care devine o construcție stranie, ce ne înghite și ne ține captivi. "Am renunțat la metafizică/și am început să mă uit pe unde calc.", spune unul din personajele sale. Oare? Nu rostim, fie și
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
va susține un concert de 30 de minute. Duminică, 4 septembrie, la ora 19, trupa de teatru „Heavenly Hell“ a Asociației AT4T va juca piesa în limba engleză „Popescu’s Funeral“, o comedie bazată pe studierea comportamentului uman care frizează absurdul la înmormântări. V. CORDUNEANU Sfintele liturghii l De la Basilica Maria-Radna În 8 septembrie, de Sărbătorea Nașterii Maicii Domnului, credincioșii participă la pelerinajele organizate la diferitele mănăstiri. În Episcopia Romano-Catolică de Timișoara un astfel de loc de pelerinaj este Maria-Radna. Ordinea
Agenda2005-36-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/284155_a_285484]
-
felului cum era organizată rețeaua securiștilor din România, aș fi naiv să-mi fac iluzii. La capacitatea de mobilizare a instituției, la frânghiile și lanțurile invizibile de care sunt legate multe milioane de români, ține de improbabilitatea matematică și de absurdul urmuzian ca un astfel de lucru să fie posibil. Organizații de tip criminal-mafiotic, așa cum a fost și Securitatea, nu dispar precum brontozaurii. Ele au o infinită capacitate de metamorfozare. Astăzi, Securitatea domină prin bani, așa cum ieri domina prin teroare. Ambele
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
fără să se gândească prea mult la tehnica și particularitățile propriei creații, pentru aprecierea căreia ar fi avut nevoie de o temeinică pregătire teoretică, de care nu dispunea. Totuși, va mărturisi peste ani, a intuit de la bun început că nonsensul, absurdul îl atrăgeau îndeosebi, bucurându-se nespus când îi reușea o scenă nebunească, departe de șablonul logicii mediocre, foarte potrivită, însă, cu propriul mod de a raționa și a simți. în acest fel, au luat naștere povestirile fantastice, placate în genere
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
pădure de cedri. Unilaterală, reprezentarea lui este totuși verosimilă, ca una printre altele. însă - trebuie să o repetăm - valoarea cărții constă în altceva decât în verosimilitate și anume în plasticitatea portretisticii și în comicul de situații. Autorul știe să vadă absurdul în viața cotidiană și să-l evidențieze cu fervoare, transformând totul într-un bâlci al deșertăciunilor. Chiar și de pe crucea pe care își închipuie - cu o inofensivă megalomanie - că stă răstignit, el vede înainte de toate comedia existenței. Grid Modorcea, Mort
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
cohorta turnătorilor fără număr aciuiți prin funcții înalte "de partid și de stat" pot jubila: cel mai inflexibil dintre adversarii totalitarismului securist, cel mai necruțător dușman al incompetenței drapate în falduri de dosar secret a fost anihilat! Pentru a duce absurdul pe culmile binemeritate, nu mi-ar rămâne decât să susțin candidatura lui Horia Patapievici la Academie. N-o voi face, desigur. Nu pentru că n-ar merita-o. O merită de pe acum, când abia a depășit opt luștri: inteligența, cultura, talentul
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
un viitor apropiat, în jurul anului 2015, urmărește procesul formării unui tânăr care ajunge președinte, dus de hazard în vârful unei piramide complicate de interese, în umbra puternică a Rusiei. Romanul cuprinde 25 de ani din viața Ucrainei, de la cenușiul și absurdul lumii sovietice la pestrițul caleidoscop contemporan: mafie și politicieni corupți, naționalism afișat și prudența față de Fratele cel Mare de la răsărit care și-a restrâns teritoriile, nu și influența și puterea, de la vizitele obligatorii și demonstrative la Moscova ale președintelui și
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
tipuri și trei vârste ale romanului: roman realist realizat prin formula unui amplu monolog ce reconstituie un destin, din care transpare puterea și lumea americană; narațiune rocambolescă, senzațională, cu întretăieri de planuri, mulțime de istorioare și personaje memorabile; ficțiune frizând absurdul, cu personaje desemnate prin profesia lor sau gradul de rudenie, prinse în plasa legăturilor de interese și de sânge. Scriitorul și cei din mintea lui Poate în loc de minte ar fi mai potrivit cuvântul imaginație, dar scriitorii proiectează în opera lor
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
lui Oedip. Complexul tragediilor par ignorance. Nu este un știutor, cel care se teme de această alunecare în păcatul neamului generic. De aici angoasa, de aici disperarea și o anume beție de cuvinte, încercînd să învăluie în coconi de argumente absurdul unui gest final și definitiv: "dela o tâmplă la alta, sângele sinuciderii mele virtuale se scurge negru, vitriolant și tăcut, ca și cum m'am sinucis realmente, gloanțele traversează zi și noapte creerul meu, smulgând terminațiunile nervului optic, acustic, tactil, aceste limite
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
noi»”, scris cu „o anume incoerență voită și o acceptare nepăsătoare a absurdului” -, Constantin Fântâneru are o cădere nervoasă și, din 1942 până în 1948, e internat într-un spital specializat. Incoerența nu fusese voită, iar nepăsarea față în față cu absurdul existenței îi era străină. Externat, se stabilește în satul natal și lucrează ca profesor, predând latină, franceză, engleză, rusă și germană. De la un capăt la celălalt, Caietele (amestec de jurnal, memorii, eseuri) sunt străbătute de obsesia numelui uitat. Are, de
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
psalmi religioși, dansând cazacioc sau French-cancan, în haine lungi și negre de piele, cu cutii de santal în mână. Trebuie să fii un nebun genial, numit Alexandru Tocilescu, ca să creezi așa ceva; Daniil Harms devine (pre) text, pornești de la el, de la absurdul pseudoimaginat (într-o lume violentă, în care victima poate fi oricine, dar mai ales una inventată ad-hoc de un regim, la un moment dat, plătind cu viața pentru o crimă care n-a avut loc încă) și încerci să explici
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
pândește de după colț, că frica aceea viscerală, despre care ne vorbește un personaj deloc charsimatic, într-un spațiu sordid, e aproape un sentiment național într-o patrie lipsită de repere valorice. Trebuie să fii tu, la rândul tău, chinuit de absurdul acestei lumi nebune și rele în care trăim, o lume în care invidia devansează posibilele exerciții de admirație, ca să le arunci oamenilor în față un asemenea adevăr crud, într-un fel de jocul de-a destinul, un joc poate pentru
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
visurile, amintirile și întâmplările se succed fără încetare fără a dăuna însă coeziunii narative. Confesiunea lui Ștefan Negru are și ea particularități stilistice clare (în primul rând verva verbală, abordarea ironică și autoironică, ochiul atent care decupează situațiile comice și absurdul relațiilor sociale). Ochii și urechile sale sunt mereu la pândă, nici un element nu îi scapă, iar concluziile observațiilor sunt cel mai adesea sarcastice, la limita cinismului. Aflat la o lansare de carte, reproduce ultima frază, de complezență, a criticului după
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
și depresiile. Totul se mișcă într-un ritm amețitor, oamenii aleargă dintr-o parte în alta, nu mai apucă să își tragă sufletul. Nu mai este timp de reflexie, totul se rezolvă pe loc, improvizația este maximă, soluțiile aleatorii, iar absurdul s-a așezat temeinic. Este o lume aliena(n)tă, în care râsul se transformă în tristețe, iar veselia are gustul lacrimii. Gabriela Gavril este o scriitoare matură, pentru care scrisul nu mai are de multă vreme secrete, iar debutul
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]