1,220 matches
-
cu alte mărturii ale lui, fără a nota, pe de altă parte, că textul a fost modificat de către editori, și nu mai este cel din manuscrise, și că contextul imediat în care se găsește interpretarea îi atribuie lui Tertulian o absurditate. La fel se pretinde că Origen a aprobat cazul pe care-l reproduce, cel al unei căsătorii după divorț, fără a nota, așa cum am văzut mai înainte, că la sfârșitul paragrafului următor el revine asupra argumentului pentru a spune că
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Adversus Marcionem I, 29 este deja montanist, deoarece preceptul care interzice oricare a doua căsătorie este impus de „Paraclet”. Și nici nu se întreabă dacă interpretarea dată de el textului din Adversus Marcionem IV, 34 conferă sau nu o anumită absurditate lui Tertulian: într-adevăr, soția adulteră va putea să se recăsătorească fără probleme, datorită faptului că a fost repudiată în mod legitim, ceea ce nu va putea face soția inocentă, respinsă în mod nedrept. Mai înainte, Cereti pretinde să explice că
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
se puteau adresa oamenii cînd se simțeau loviți în felul acesta. Cu coada ochiului, Hedrock observă că Împărăteasa începe să-și piardă răbdarea. Nu prea era ea o mare admiratoare a Arsenalelor, și întrucît scopul lui era să demonstreze convingător absurditatea suspiciunilor ei și nu să-i schimbe atitudinea, ajunse la acest punct crucial: ― Ceea ce nu înțeleg în mod limpede forțele guvernamentale este că, prin realizările lor științifice, Arsenalele sînt mai puternice decît guvernul în sine. Ele înțeleg că, bineînțeles, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Grădina Edenului. Când vom trage învățămintele? Aceste realizări cinematografice reprezintă exemple de artă care copiază o paranoie colectivă legată de viitor - căreia nu va fi posibil să-i supraviețuim și prin urmare vom suferi sau vom muri, ca rezultat al absurdității creațiilor omenirii, inclusiv al armelor de distrugere în masă. Sau, chiar mai rău de atât, ne temem că ne vom pierde sufletul în fața dușmanilor și a forțelor care caută să ne controleze destinele. Din nou, este vorba despre încercarea individului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
genă fie cu entuziasm, în fața grupurilor progresiste, fie depreciativ, în fața celor conservatoare. Era elocvent, profetic și neinhibat în predicțiile sale. Mersese până acolo încât sugerase că era posibil ca, într-o zi, să apară un vaccin care să prevină infidelitatea. Absurditatea unor astfel de comentarii îi enervase atât de tare pe Charlie și pe Henry, cu șase luni în urmă, încât solicitaseră un grant pentru testarea răspândirii genei noutății. Propunerea lor era extrem de simplă. Aveau să trimită echipe de cercetare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dată când limba i se poticnea În litera nefastă. Pentru a o scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce anume veniserăți, domnișoară pacientă de la ora trei? Zeliha reuși să ignore absurditatea Întrebării. Știa deja prea bine că tocmai acea veselie feminină necondiționată, debordantă Îi lipsea teribil În viață. Unele femei erau zâmbitoare consacrate; zâmbeau cu un simț spartan al datoriei. Cum poate Învăța cineva să facă Într-un mod atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o revendica Întotdeauna cu mândrie. — Nu uita - a spus el agitând părintește degetul arătător Înspre Asya - toate familiile fericite seamănă una cu alta, Însă fiecare familie nefericită e nefericită În felul ei. — E atât de ușor pentru Tolstoi să scoată absurditățile astea, a ridicat din umeri soția Caricaturistului Alcoolic. Tipul avea o nevastă care se ocupa de cele mai mici detalii, creștea duzina de copii pe care Îi aveau Împreună și muncea pe brânci pentru ca majestatea sa, marele Tolstoi, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să rămână distantă și tăcută, ca să dea de Înțeles că nu agrea ospitalitatea turcească. — Așa, ia spune-ne, a rugat-o mătușa Feride după ce a terminat de inspectat coafura americancei și a găsit-o destul de urâtă. Cum e În America? Absurditatea Întrebării era Îndeajuns să o facă pe Asya să-și piardă stăpânirea de sine, oricât de hotărâtă ar fi fost În decizia ei de a rămâne distantă. I-a aruncat mătușă-sii o privire jignită. Dar dacă și lui Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
concluzia urmând ipotezei, inevitabil și inexorabil. Se încruntă, nu pentru că era nedumerit, ci pentru plăcerea de a se încrunta. și tot timpul cât gurile tari de fum îi infiltrau ființa, el era perfect conștient de sine însuși, recunoscând-și întrucâtva absurditatea. Ceva însă începu să îi tulbure reveria. Salitov. Simțea cum acțiunea fumului de țigară își pierdea efectul. Nu mai era concentrat cu întreaga-i ființa asupra paginilor gazetei. Era atent acum la suprafața din piele verde a mesei de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
părea fals. În sfârșit, un grilaj mic se deschise în ușă, iar lumina fugi în interior scandalizată. ă Da, Mein Herr? ă Fraulein Keller? ă Vă cunosc de undeva? ă Aș dori să facem cunoștință. Râsul ei trăda indecența și absurditatea unei astfel de idei. ă Întotdeauna îmi place să îmi fac prieteni noi, mai ales când sunt domni așa de arătoși ca dumneata. Îi deschise ușa și îl trată cu un zâmbet care era mai mult ironic decât cochet. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pironul afară. Un aer de disperare se simțea în eforturile sale, iar loviturile barosului cădeau din ce în ce mai repede și mai tare. Fără niciun folos însă, fiindcă blestematul de piron nu voia să intre. Frustrat de visul său și mai ales de absurditatea acestuia, Kezel se trezi și realiză că sunetele pe care le interpretase în vis a fi lovituri de ciocan erau de fapt bătăi în ușa apartamentului său, îngropat în beznă și frig. Plin de mânie, dar și cu frică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el ca de un magnet. Hainele lor murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bărbatului era acoperită. Îl ferea să își confrunte teama care acum îl obseda: că se va recunoaște în trăsăturile străinului. Ideea că această arătare ce-i ieșea în cale nu era altceva decât eul său viitor îi intrase în minte. Absurditatea acestui fapt nu-i dădea pace. Cu toată că nu era o fire religioasă, se simțea pregătit să considere această prostie ca pe purul adevăr. Sunt nebun de legat! Aproape că râdea cu voce tare. Conștiința sa îi dădea speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cineva v-a furat samovarul? întrebă Porfiri furios, spunându-și că, dacă Kezel s-ar întoarce acum acasă, l-ar ucide fără niciun regret și se și imagină strângându-și mâinile în jurul gâtului meșterului. știi cine vi l-a furat? Absurditatea și ilaritatea situațieiîl chinuiau pe Porfiri. Femeia scutură din cap cu tărie. Porfiri închise ochii, iar imaginea cu icoanele stropite de sânge reveni. ă Pe cine a bănuiește soțul dumitale? O vedea pe Vera jucându-se în zăpadă cu prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
deprindeau să facem. Când te afli implicat În timpul subtil al revelației, nu trebuie să urmezi lanțurile puchinoase și obtuze ale logicii și monotona lor consecuție. Pe de altă parte, dacă le luai literal, cele două manifeste erau o acumulare de absurdități, de enigme, de contradicții. Deci nu puteau spune ceea ce spuneau În aparență, și apoi nu erau nici un apel la vreo reformă spirituală profundă, nici istoria bietului Christian Rosencreutz. Erau un mesaj cu cheie ce trebuia citit prin suprapunerea unei grile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rege al Traciei. A creat acolo asemenea frumuseți că triburile omenești care au urmat i-au apărat, pînă la moarte, melodiile, poveștile, atît cele ticluite de el, cît și cele care Îl au ca erou. Istoria acelor locuri, În toată absurditatea ei sîngeroasă, era, În mare, rezultatul luptelor duse de oameni pentru a-i păstra memoria. Războaiele ca atare nu erau opera lui: politica sa este neintervenționistă. Deseori i se pune În cîrcă măcelul, dar el nu găsește nici o plăcere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de fier, o gogoașă suprarealistă, presupusă a fi primul submarin din lume. A fost pescuit de pe fundul unui lac și nimeni nu are idee cum a ajuns acolo. Chestia Îl făcea fericit pe lui Wakefield, pentru că avea un soi de absurditate copilărească, dar acum bagă de seamă că obiectul a dispărut, Înlăturat În timpul absenței lui. O figurină din fibră de sticlă mai mare decît modelul natural, reprezentînd-o pe Marilyn Monroe peste grilajul galeriei de metrou, ținîndu-și fustele cu mîinile, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am rugat să trimită scrisoarea familiei mele, după moartea mea. Te rog să n-o faci, mi-a spus el. Dacă aștepți puțin, îi spun directorului. Deținutul care îmi aducea mâncarea n-a putut fura soluția cerută de mine. Ce absurditate! Un om aflat în celula condamnaților la moarte vrea să moară și nu poate. Am plâns toată noaptea. A doua zi de dimineață eram complet zdrobit. Credința mea în Dumnezeu s-a spulberat odată cu condamnarea mea. Trecând prin atâtea momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și „Din amintirile unei telegrame“ (17 octombrie). „Era considerat, astfel, trio-ul de bază al Contimporanului”, notează Geo Șerban în postfața ediției 2002. Textele decupează cu umor sec și enigmatic scene de banalitate cotidiană neliniștitoare, „caragialisme” din culisele teatrului sau „absurdități” ale birocrației poștale. În timpul războiului și al refugiului de la Iași al guvernului român, „Jac” colaborează la Chemarea lui N.D. Cocea (devenită pentru o vreme Depeșa) cu articole politice. Student în Drept și publicist, devine coacționar la Arena publicistului ieșean Alfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cap. „Arghezi & Urmuz”). Titlul articolului - „Schițe fantastice” - spune, fără îndoială, ceva mai profund despre natura intimă a acestor texte decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali creatori de basme noui”. „Absurditatea” nu e decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
utilitară, iată metoda. Descîntecul se face o cantilenă grotescă, fabula o etică simulată de imagini”. Regăsim aici punctele de vedere ale artiștilor expresioniști de la Gîndirea, ale „primitiviștilor” moderni, ale lui Ion Vinea și Marcel Iancu, Lucian Blaga și Ion Barbu. „Absurditatea” alăturărilor din capitolul „Dadaiști, suprarealiști, hermetici” al Istoriei... apare astfel pe deplin motivată. Ca și încadrarea în „grupa suprarealiștilor” a prozei mateine, dacă vedem în Suprarealism acea „lumină rembrandtiană” (prețuită de Ion Barbu) sau Stimmung-ul din pictura metafizică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
făcute ale lumii și limbajului urban, tot așa cum autorii baladelor populare folosesc clișeele (...) dintr-o tradiție moștenită, orală”. Ideea unor posibile „rădăcini folclorice” rurale este respinsă cu vehemență polemică: „Un amăgit comparatist ar adăuga că numărul mare de nonsensuri și absurdități din literatura populară l-ar fi putut influența. Ar fi, fără îndoială, nu prima și nici ultima enormitate demnă de deriziunea lui Urmuz — căci este probabilă, dacă nu sigură, totala sa ignorare a folclorului”. Apariția protocronismului și transformarea acestuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu încă vreo cîteva, de o evidentă lipsă de forță, deci aplicare ad litteram a unei metode și nu creații”. Andrei Pintilie discută umorul urmuzian sub specie absolută („meta-umană”), dar cu trimitere ambiguă la prezent (fie el și etern): „Meschinăria, absurditatea lumii în care ne ducem existența nu poate fi decît ridicolă sau comică în ochii celui care, asemeni lui Urmuz, aspiră către Infinit”, la baza mitului Urmuz stînd și sublimul „refuz total”: „În ceea ce-l privește pe Urmuz ne încredințăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și, În locul tău, eu m-aș păzi. Nu spun să nu fiți prietene, dar că ai putea să o ții la distanță. Ar fi mai indicat ca o vacanță ca asta să nu se repete. Inspir adînc, clătinînd capul la absurditatea discuției. E totul atît de ridicol, că mi-e aproape imposibil să mă supăr. Mi se pare caraghios. Sigur că Lisa e superbă. Nu trebuie decît să arunci o privire ca să constați asta. Dar Îmi e și o prietenă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]