11,260 matches
-
o sticlă. Dumnezeule, m-ai făcut tăcut ca un pește. De ce mi se pare totul roșu? Mă Împiedic de pantalonii prea largi, și Îmi aduc aminte de clownul de la circ. Suntem toți trei În jurul mesei. Din farfuriile cu supă fierbinte, aburii ies ca niște spiriduși. Pământul se mișcă și mama se face palidă ca margarina, iar tata mă strânge În brațe. Cutremur. Am patruzeci și șapte de ani și sunt unul din copiii lui Dumnezeu. Nu vreau să mor...,, -Ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viață există pentru omdezrădăcinarea egoismului,,. Pe scaunul bizantin, cu șezutul Îmbrăcat În catifea verde, se află un dicționar al paranormalului, cea mai recentă și mai complexă lucrare de acest gen. Te așezi În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările tale. Colonelul În rezervă a murit. Îmi este milă de biata lui nevastă care este de ani buni În cărucior cu rotile. Cine o să-i mai dea de mâncare? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va bea cu lăcomie. -Cum te-ai târât până aici În halul de slăbiciune, În care ești? -Cu gree-uu. Fă-ce-am câ-țivaaa pașiii și mă odihnea-mmm. Am crezut că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
militar . De vreo câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni spirituali Sfinții Petru și Pavel. Antoniu a ajuns În fața clădirii scorojite și prost Întreținute, la ora când aburii mâncării de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei trufașe armate de ocupație, excitând sucurile gastrice ale flămânzilor. O coadă uriașă face Înconjurul clădirii, iar dacă o studiezi cu atenție, sufletul tău Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alungat de roșcovan cu o lovitură de picior. Ușile din spate ale dubei se Închid cu zgomot. Medicul urcă În față, pe scaunul din dreapta și roșcovanul pornește mașina. Un nor de praf se ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu sticla goală de Château Sansy de Parabère, din 1955. Eram la Georgie încă de la prânz. Dincolo de fereastră, ascunsă de perdea, se întindea o după-amiază londoneză rece și cețoasă, luând treptat forma unei seri ce păstra încă un soi de abur luminos care nu reușise, nici măcar în miezul zilei, să fie cu adevărat lumină. Georgie oftă, se întoarse și își lăsă capul în poala mea. Era îmbrăcată, numai pantofii și ciorapii nu și-i pusese. — Când trebuie să pleci? — Pe la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Londra fusese cufundată într-o ceață gălbuie, transformând ziua în noapte, strecurându-se până în casă și aducând până și în salonul cu parfum de trandafir al Antoniei, care nu mai era al Antoniei, un miros amărui abia perceptibil și un abur și mai puțin perceptibil. Zăpada așternută atât de frumos într-un strat gros la țară aproape că nu se mai vedea în oraș, petice mici albe stăruiau încă pe acoperișuri și pe trotuarele mai puțin circulate se vedeau fâșii lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de la holul lui Palmer și am invitat-o pe Honor Klein să intre. Simțeam că între noi se crease o legătură, ca urmare a încercării prin care trecusem. Era cald în hol, pe jos era un covor gros și, în comparație cu aburii de afară, mirosea frumos a lemn lustruit și a țesături noi. Actul de a respira deveni dintr-odată o încântare. M-am oprit în timp ce ea își scotea paltonul și am văzut, deasupra capului ei, sabia de samurai împodobită cu ciucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plecat de la birou, încă mă simțeam rău, aveam greață și eram puțin amețit. În mod ciudat, cu o seară înainte nu fusesem chiar așa de deprimat, dar asta se întâmplase, mi-am explicat eu, datorită unei anumite iluzii născute din aburii alcoolului: iluzia că în scurt timp aveam să fac un lucru extraordinar care va schimba în mod miraculos întreaga situație. Nu-mi era limpede care va fi acest lucru extraordinar dar, pe măsură ce înaintam în noapte, simțeam tot mai puternic prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
recital în curs de desfășurare - ia uite-l, se poartă ca și cum maică-sa ar fi o regină a frumuseții de șaizeci de ani. O dată pe lună, tata mă lua cu el la șviț1, încercând prin asta să se curețe - cu aburi și cu un masaj viguros și-un somn lung și adânc - nervii adunați într-o veritabilă piramidă în ultimele săptămâni. Ne încuiem hainele de stradă în dormitorul de la etaj. Pe paturile de fier înșirate perpendicular pe dulapurile de haine, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de îngrijorare! Ținându-mă după cutele feselor lui albe, ies din dormitor și cobor pe scara metalică în purgatoriul unde suferințele ce decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient tăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le smulgă din încheieturi - îi privesc hipnotizat, dar mă țin în continuare după tata, înaintăm pe marginea bazinului, un cubuleț verzui de apă rece, de te face să-ți stea inima-n loc - și, în sfârșit, ajungem la camera de aburi. În clipa când dă ușa-n lături, încăperea îmi evocă vremuri preistorice, mai îndepărtate chiar și decât era oamenilor primitivi din peșteri și a locuințelor lacustre despre care am învățat la școală, o vreme când gaze albe se învolburau deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se târăsc de la duș înapoi în șuvoiul de aburi fierbinți. Ei, taică-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți între picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-nțelege greșit (nici n-ai avea cum): ce e mai emoționant în timpul unui viscol, când îți scuturi încălțările de zloată la ușa din spate, decât să auzi acordurile lui Aunt Jenny revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
smintit). 1 Nebunie. 2 A cicăli, a sâcâi, a plictisi. 1 Penis. 1 În mitologia elină, tatăl lui Agamemnon și Menelaus, blestemat de fratele său Thyestes, căruia i-a omorât fiii și i-a servit la masă. 1 Baie de aburi. 2 Vai, vai. 1 German-American Volksbund, organizație de orientare nazistă din Statele Unite ale Americii, în anii ’30. 1 Fată creștină (pl. șikses, dim. șikseleh). 1 Bucurii neevreiești. 2 Pâine nedospită (pască evreiască). 1 De-ajuns. 2 Fiii (lui Israel). 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o valvă. Fața ei, sinceră și nostimă, modul ei de-a fi, Îndrăzneț și trist, Îi dăinuiră pentru o clipă În minte. — Să vă aduceți aminte de mine! strigă el În urma ei. O să ne vedem din nou Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Aici se simți pentru moment acasă și nu mai mai avu nevoie de haina de blană, costumul de la Savile Row, banii sau poziția lui pentru a scăpa de complexe. Dar când ajunse la tren, se porni și vântul, corturile de abur se destrămară și el se trezi iarăși În mijlocul unei lumi ostile. Recunoscu totuși cu gratitudine la ce anume erau buni banii. Nu puteau cumpăra totdeauna curtoazia, dar asiguraseră eficiența. A fost primul trecut prin vamă și, Înainte de a sosi ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se văzu singur. Privi fețele care Înotau ca Într-un acvariu, despărțit de acestea printr-un perete sigur de sticlă. Chiar și prin haina lui de blană Îl răzbătu frigul umed al zilei și când Învârti rozeta sistemului de Încălzire, aburul lăsat de respirația lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele trenului nu erau Încă destul de regulate ca să nu se distingă de liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi și curentul ce-i bătea obrazul Își aduseră contribuția la ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pun deja pe buze cuvintele care trebuie. Și nici n-o să se plângă. E publicitate. — Dar trebuie să-l găsesc pe hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid. Nu m-ar mira să ningă, se gândi ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la maximum. Apoi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]