1,639 matches
-
disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru, un conflict chiar în comportamentul lui Clov care acceptă relația de supunere față de insensibilul Hamm. Nici în acest sens nu intervine vreo modificare: . Pentru personaje și audiență aceste replici nu conturează o intrigă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
la narativitate. Fludernik insistă, printre altele, pe rolul spectatorului care oferă, prin prezența lui, spectacolului dramatic, un scenariu spațio temporal specific. Insistă, de asemenea, pe importanța unor concepte ca fabula, discurs, evenimente, existențe, focalizare, voce sau situații narative care în accepția ei ar putea constitui de asemenea, alte puncte de interes major în studiul narativ al textelor dramatice. Pentru Fludernik, drama ca gen narativ arată că istoria scrisă în termeni academici și preocupată numai de entități abstracte nu este neapărat o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ficțională a spectacolului cu efect narator, relatări ale unor mesageri sau personaje care narează întâmplări altor personaje și elemente teatrale cu funcție de mediere cum ar fi prologul sau epilogul. Fludernik arată că una din specificitățile narativității dramatice este figura: . În accepția ei, o piesă de teatru strecoară uneori pe scenă o prezență care funcționează ca un narator, așa cum se întâmplă în Orașul nostru de Thornton Wilder unde: , un manager al scenei care operează ca narator auctorial, care preia funcțiile corului antic
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
de temă muzicală. Temele muzicale din poemele lui Liszt nu pot fi însă corespondente ale funcțiilor proppiene, pentru că numărul lor este limitat. Un poem simfonic are de obicei cel mult cinci teme. Funcțiile narative din poemele lui Liszt corespund, în accepția lui Tarasti, mai degrabă transformărilor pe care le traversează temele muzicale și felului în care sunt nuanțate orchestral. Asemenea nuanțări pot fi asociate unui erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
metaforă trece în limbajul comun devine, pentru vorbitorii lui, o desemnare literală din care pot fi dezvoltate alte metafore pentru că: . Acest proces de regenerare este de fiecare dată un moment creativ în folosirea limbii. În acest mod se realizează, în accepția autoarei, completarea repertoriului naratologiei din tehnologia informatică, o tehnologie care are modalități proprii de sporire a vitalității domeniului prin creații metaforice neașteptate ca bugs, viruses, snail mail, garbage, trash compaction, wastebaskets, recycle bin, surfing sau navigating . Asemenea termeni au devenit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
mai subliniază faptul că deși conceptele naratologice pe care le explorează pot fi aplicate în oricare media, trebuie considerat și faptul că fiecare mediu creează parametri narativi specifici de constrângere sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
prezență plină poate fi interpretat într-un fel contradictoriu. Așa cum spune Derrida, există o diferență între mutism și ceea ce s-ar putea numi taciturnitate. Taciturnitatea este: în timp ce mutismul este: . Faptul că operele de artă nu vorbesc poate fi interpretat, în accepția lui Derrida, în două moduri. Pe de o parte, există mutismul absolut al operelor de artă, ideea că ele sunt cu totul străine de cuvinte. În acest fel, se stabilește o limită și se fondează o rezistență față de autoritatea discursivă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
doi dintre oamenii săi. Stansbury O’Donnell arată că această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
operează interpretantul. Ea nu pledează pentru o concediere definitivă a formalismului, în relațiile cu narațiunea vizuală, Observă, comentează și valorifică însă, referindu-se la opera lui Otto Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
recunoască victoria. În imaginea din dreapta, regele anglo-saxon răspunde solicitării lui Ingvar, cu un refuz care-l expune martirizării. Companion to Medieval Art. Romanesque and Gothic in Northern Europe, Oxford, Blackwell Publishing Ltd., 2006, p. 90. Narațiunea în vizualitatea victoriană În accepția lui Raymond Lister, pictura narativă are o istorie îndelungată. Dacă termenul este suficient de extins, originile ei se găsesc în picturile rupestre din Lascaux și în alte manifestări vizuale care nu sunt decât imagini narative ale omului plecat la vânătoare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
iubitul ei, plânge la marginea unei păduri, după ce a rupt și a aruncat în apa râului, parte din scrisorile de dragoste și a păstrat, parte din ele, lângă portretul miniatural al iubitului. A Village Choir de Thomas Webster este, în accepția lui Lister: într-o vreme în care: „ . Elementele care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
articole de specialitate și imagini ilustrative, exemple de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas scrie un capitol despre această supravizibilitate a corpului feminin care domină, în accepția ei, imaginea și textul din revistele satirice ale perioadei victoriene și pe care o prezintă, în Pictorial Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, într-un comentariu nuanțat. Pentru lumea victoriană crinolina este un obiect vestimentar incomod care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
femeii pariziene în proza franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfidând ambiguitatea personajului Parizienei, am dorit să ordonam un material haotic și rebel, să relevam un set coerent de poziții și principii, sustrăgând-o accepțiilor comune. Propunem primul proiect de sistematizare a Parizienei ca personaj literar, care vrea să identifice, să normeze, să califice și să clasifice un fenomen original al civilizației și literaturii franceze. Ipotezele teoretico-metodologice ale lucrării, abordate că repere teoretice, sunt următoarele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
euri, în centrul unei culturi urbane marcate de frecvențe întâlniri cu tot felul de necunoscuți" [Muchembled, p.252]. Se creează impresia, constată F.Hoffet, că omul parizian poartă o mască, de aici dedublarea tipic pariziana [Hoffet, p.70]. 159 În accepția curentă, cultura francezilor este una superficială: "une culture, plus apparente au demeurant que réelle, parce que réduite trop souvent aux aisances, non pas aux disciplines, d'une rhétorique" [Dupront, p.1450]. În viața lor publică, parizienii cedează aparentelor. S.de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
français, c'est où îl y a de l'amour" [p.73]. Roy-Reverzy [p.5] consideră că dacă secolul al XIX-lea este veacul de aur al românului, este datorită Revoluției care răstoarnă în profunzime raporturile între sexe. 294 În accepția Parizienei, iubirea să este un cadou, un sacrificiu și un act de generozitate: "elle avait l'impression de lui porter la plus précieuse des offrandes, un inestimable cădeau. Quand on donne ainsi, la joie de donner est inséparable d'une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aportul mare al contextului în decodarea semnificației. 7 Secvențele din parantezele drepte explică semnificațiile vehiculate implicit. 8 Pentru dublarea pronominală, vezi GALR I: 206; GALR II: 432, 3.3.3 9 În acest articol folosesc termenii tematizare și focalizare în accepția lor curentă din analiza discursului. Tema reprezintă informația veche din discurs, plasată cel mai adesea în partea stângă a enunțului, față de remă, care reprezintă informația nouă în discurs, plasată, adesea, în partea dreaptă a enunțului. Prin focus/element focal desemnez
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
revalorizării gândirii tradiționale. Volumul grupează patru eseuri consacrate temei enunțate în subtitlu, cu referire precisă la Constantin Brâncuși (Comentarii indiene la Brâncuși), Mircea Eliade (India în destinul cultural al lui Mircea Eliade), Lucian Blaga (Structurile antinomice la Lucian Blaga și accepția indiană a metaforicului) și Mihai Eminescu (Eminescu - Arhetipul). A. abordează subiectele alese prevalându-se de dubla lui competență de cunoscător al gândirii indiene și al culturii occidentale. Procedează la un demers hermeneutic comparativ, menit să pună în lumină nu deosebirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
spectre, fiorii morții, de fapt ai gramaticii narative, cf. Creangă, Amintiri din copilărie, Trăsnea luat de fiorii gramaticii citește în limbă, poate că limba... mai știi păcatul! omul cu unealta el însuși, de ciborg ce este el, cu cibertextul nouă accepție, combinație de om și unealtă om, dormi, prunc al meu tovarăș de călătorie, te-am alăturat cuiva înveșmîntat în straiele morții, chip că să te apăr de ea! să te desprind de text altfel, biped ca mangusta, ochii și urechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Colaborator la „Revue de littérature comparée”, A. se impune ca un cercetător de valoare încă de la prima sa carte, Preromantismul românesc (1971). Spirit învățat, stăpânind o bogată informație și o remarcabilă pregătire teoretică, autorul trece aici, mai întâi, în revistă accepțiile pe care le-a avut preromantismul în literaturile occidentale, pentru a găsi o definiție a conceptului așa cum a fost vehiculat la noi. Făcând în permanență raportări comparatiste, A. constată că nu se poate vorbi în literatura română de un curent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
ruinelor, care în spațiul nostru semnifică nu o dată patriotismul. Oricât de scrupulos și de bun cunoscător al materiei, A. nu poate depăși treapta identificării elementelor preromantice, recunoscând că întreprinde „mai mult un studiu de istorie a tipologiilor, a răspândirii și accepțiilor acestora, decât o valorificare critică și estetică a lor”. O a doua cercetare de sinteză este Literatura română și Orientul (sec. XVII-XIX) (1975), care-și propune de astă dată un paralelism orientat spre alt punct cardinal și etalat pe alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
implicarea majoră a statului, iar contul de rezultate fiind preferat În economiile finanțate prin contribuția capitalului privat. 3.1.2. Bilanțul - sursă de informații pentru analiza poziției financiare a Întreprinderii Literatura de specialitate a dat conceptului de patrimoniu mai multe accepții, dintre care, mai des utilizată este cea economico juridică, potrivit căreia patrimoniul reprezintă ansamblul bunurilor, drepturilor și obligațiilor care caracterizează situația unei unități patrimoniale la un moment dat. Patrimoniul unei entități organizaționale care desfășoară o activitate economico-socială, denumită generic entitate
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]
-
temporare. Ei evidențiază capacitatea Întreprinderii de a face față termenelor de plată, respectiv, ilustrează capacitatea de transformare a activelor sale În disponibilități sau pur și simplu reflectă averea Întreprinderii, patrimoniul său net. 3.4.1. Analiza fondului de rulment În accepția financiară și funcțională, fondul de rulment este definit ca reprezentând excedentul capitalurilor permanente/stabile În raport cu angajările durabile, având ca destinație finanțarea unei părți din activele circulante/ciclice. 3.4.1.1. Accepția patrimonială Fondul de rulment este un element de
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]
-
3.4.1. Analiza fondului de rulment În accepția financiară și funcțională, fondul de rulment este definit ca reprezentând excedentul capitalurilor permanente/stabile În raport cu angajările durabile, având ca destinație finanțarea unei părți din activele circulante/ciclice. 3.4.1.1. Accepția patrimonială Fondul de rulment este un element de pasiv care exprimă lichiditatea unei entități economice În mărimi absolute. Altfel spus, Într-o abordare patrimonială, fondul de rulment reprezintă nivelul surselor permanente utilizate pentru finanțarea activelor circulante. Din punct de vedere
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]
-
și lung) - Active imobilizate; b) Utilizând informațiile din partea inferioară a bilanțului financiar, fondul de rulment patrimonial se calculează ca diferență Între activele circulante (AC) și datoriile totale pe termen scurt (DTS): FRP = Active circulante - Datorii pe termen scurt. În această accepție, fondul de rulment evidențiază surplusul de active circulante În raport cu datoriile temporare sau, altfel spus, partea activelor circulante nefinanțate prin datorii pe termen scurt. Determinarea fondului de rulment prin cele două modalități evidențiază două aspecte complementare ale aceluiași indicator: stabilirea mărimii
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]