1,632 matches
-
necesitățile educaționale complementare obiectivelor generale ale educației școlare, necesități care solicită o școlarizare adaptată particularităților individuale și/sau caracteristice unei deficiențe (ori tulburări de Învățare) precum și intervenție specifică, prin reabilitare/recuperare corespunzătoare. Este o sintagmă relevantă În planul psihopedagogiei. În accepția UNESCO (1995), cerințele educative speciale cuprind/includ: dificultăți/dizabilități de Învățare; Întârziere/deficiență mintală/deficiențe severe de Învățare; tulburări de limbaj; deficiențe fizice/motorii; deficiențe vizuale; deficiențe auditive; tulburări emoționale (afective) și de comportament. În unele țări (ex. Spania) și
EDUCAȚIA INTEGRATĂ ÎN CONTEXTUL REFORMEI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lenuța IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2141]
-
superior umanității, capabil de a sancționa? Apoi unica rațiune de a ne uni pe baza superiorității morale este de a recunoaște o ordine superioară animalității. Voluptatea de a muri, ca manifestare a vitalității, ar fi un nonsens dacă viața, în accepția cea mai înaltă a cuvântului, n-ar fi transcendentă existenței fiziologice. Există deci o "viață" mai presus de viață și de moarte în termeni curenți și instinctul exultant al morții se explică prin presimțirea eternității spiritului. Toate neamurile nobile cred
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vechi, scăzând glasul în complicitate: - Nu vrei să mai vii la mine? - Depinde de... (Pomponescu era să zică "tine.") - Vino mâine. Ministeriabilul consimți mutește. Era Pomponescu așa de sfios încît să nu îndrăznească a tutui pe Indolenta? Nu tocmai, în accepția strictă a cuvântului. Ministeriabilul, om cu prestanță și emfază, nu era la întîia sa relație extraconjugală. Suferind de amor propriu, se temea să nu cadă în cursă și să fie persiflat. Aceasta era totul. Începând de a doua zi, întîlnirile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pierderea Pichii. Conștient n-ar fi voit să admită acest lucru, caietul ars i se părea o oroare, totuși sufletul i se alterase. Tudorel scrisese: "Voluptatea de a muri, ca manifestare a vitalității, ar fi un nonsens dacă viața, în accepția cea mai înaltă a cuvântului, n-ar fi transcendentă existenței fiziologice. Există deci o "viață" mai presus de viață și de moarte..." Ioanide nu era mistic și viziunea învîrtirii fenomenologice lua la el uneori proporțiile unei nevroze. Nu prevăzuse moartea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bucure de toate privilegiile unei vieți îmbelșugate. Tuturor acestor paraziți în goană după sinecuri grase și exemplare tipărite în ediții rare, tuturor acestor inși pe care orice efort îi înspăimîntă, arhitectul Ioanide le opune o cu totul altă viziune. În accepția sa, cultura e, în primul rând, un act de creație. El nu vede în cultură un depozit de cunoștințe, o bibliotecă sau un muzeu, ci un laborator în care se elaborează idei și opere; el vede în cultură un efort
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală) și Pomponescu (obsesia carierei politice falimentare, încheiate tragic) se întîlnesc în structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană e remarcabilă chiar și în cea mai pretențioasă accepție a realismului contemporan. Scriitorul compune fizionomii înzestrate cu date semnificative și poate că una dintre cele mai izbutite siluete e Bonifaciu Hagienuș, trăind prin hiperbolă realistă avatarurile existenței sale versatile, instabile. Nu e defel nejustificat să trimitem la notele lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să ne simțim demiurgi atunci cănd învingem bolile, cănd explorăm spațiul sau inventăm tot soiul de elemente menite a ne ușura viața. Însă, acest tip de cunoaștere nu este nici pe departe cel care poate alunga solitudinea ființelor umane. În accepția lui Emil Cioran „a cunoaște cu adevărat înseamnă a cunoaște esențialul, a te angaja în el, a pătrunde în el cu privirea și nu cu analiza sau cuvăntul”. Dar cum am putea cunoaște esențialul cănd acesta este reprezentat de însuși
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
Andreea Doman Fericirea e un ideal al imaginației iar nu al rațiunii. Într-un mod mai general, înțelesul pe care îl acordăm fericirii umane depinde de accepția dată esenței și existenței umane, ca și libertății și sensului existenței umane. Fericirea survine ca stare subiectivă, ca plăcere, în cazul în care omul se simte împlinit ca ființă biopsiho socială, în situația în care este liber și, de asemenea
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
definim prin suflet, iar nu prin trup, rezultă că desfătările sufletești sunt superioare celor trupești. Într-adevăr, ele sunt, de exemplu, mult mai durabile, iar ecoul lor în conștiință mult mai profund. O altă problemă care s-a pus privind accepția fericirii este aceea dacă fericirea constă în plăcerea generată de mișcare, de activitate, sau de repaus, de absența activității. În această privință, Aristotel argumenta că fericirea este mai curănd plăcere de mișcare, pentru că omul este o ființă activă, iar repausul
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
fidelă a modelelor fondatoare ale disciplinei: a decide să "se stabilească" la uzină ar fi ca și când ar pleca să împărtășească viața unui sat african sau a unui trib amazonian. Recrutarea și angajarea sunt interpretate atunci ca moduri de imersiune, în accepția clasică a termenului, iar acest salt într-un alt univers social este însoțit de reprezentări de identificare puternică cu mediul atins, grație efortului pe care îl implică. Este vorba de altfel de imaginea pe care și-o fac întreprinderile despre
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
unele repere după care să ne putem ulterior ghida, cu referire la terminologie, precum și la cadrul general al literaturii fantastice. Una din cauzele spectaculoaselor controverse iscate în jurul conceptului de fantastic este reprezentată chiar de complexitatea termenului, devenit ambiguu prin diversitatea accepțiilor sale. În timp ce în Dicționarul limbii române este definit ca reprezentând ceva ,,creat, plăsmuit de imaginație, ireal’’, Tzvetan Todorov afirmă: „Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una din cele două soluții posibile: ori este vorba de o înșelăciune a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu mici variații fonetice, această ultimă rădăcină (fr. fantastique, ital. fantastico, germ. phantastich, engl. fantastic, rus fantastika), fiecare dezvoltând nuanțe proprii. O perspectivă diacronică evidențiază faptul că de a lungul timpului și până azi, termenul a cunoscut o serie de accepții cu conotații pozitive sau peiorative, precum: „posedat” (Evul Mediu), „produs al spiritului alienat” (Renaștere), „neverosimil”, „bizar”, „extravagant”, „în afara realității”, „imaginar” (secolul al XVII-lea). Prima atestare a termenului, în limba română, îi aparține lui Miron Costin, în Letopisețul țării Moldovei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
zile și prefața la Scrisoarea despre "umanism" trenează. Tot scenariul Scrisorii se învîrte în jurul a trei termeni: Sein, Seiendes, Dasein. Sarcina oribilă de a-i face inteligibili pentru oricine. Noica îmi propune să explic ființa, Sein-ul, pornind de la dubla accepție pe care ea o are în istoria filozofiei, și pe care Heidegger o menționează, aceea de "esență" și "existență", arătând că Heidegger a preluat "esența", deci latura pe care filozofia tradițională a părăsit-o în favoarea "existenței". În fond, la Heidegger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stea mai mult și mai temeinic în atenția celor preocupați de asemenea chestiuni este legat de faptul că nu se face cuvenita distincție între sfera de cuprindere și conținutul noțiunilor stăpân - stăpânire și proprietar - proprietate. E cazul să admitem că accepția primordială a termenilor stăpân - stăpânire semnifica conceptul de protector - protecție, apărător al unor interese izvorâte din nevoia generală de a se asigura buna rânduială în comunitate, prielnică ambelor părți, stăpânit și stăpân. Practic relația se concretiza prin înțelegeri încheiate sub
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
proprietatea nu era nimic altceva decât ceea ce individul obținea prin efort propriu (muncă și cheltuială), fără nici un fel de intermediar (autoritate, stat). Cu trecerea timpului și prin dezvoltarea social-economică, conținutul noțiunii stăpân a evoluat și chiar a degenerat în contrariul accepției inițiale, stăpânul ajungând, din protector, asupritor, privilegiat, acceptând și apoi pretinzând avantaje nemeritate. În același timp, stăpânitul, din proteguit ce era, devine supus persecutat, având mai mult, dacă nu chiar exclusiv, obligații decât drepturi. Că așa au evoluat lucrurile ne
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a bunurile ce fac obiectul actului, specificându-se dacă este cumpăratură, danie, schimb etc., așa cum am văzut că s-a procedat și în ispisoacele emise de Vasile Lupu. Din vechile hrisoave domnești se înțelege că termenul ocină, poate avea următoarele accepții: a - proprietate agricolă; b - proprietate imună; c - proprietate strămoșească, „pământ moștenit din generație în generație sau stăpânit din moși strămoși”. Acest ultim sens prezintă un interes aparte atunci când prin el ni se poate sugera sau indica cum o astfel de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
actele ce atestă existența și funcționarea morilor umbrăreștene. În prealabil e bine să ne lămurim asupra expresiei documentare des uzitată, „parte din vadul morii”, fie că este vorba de vânzare, danie ori pretenție la așa ceva. Credem că termenul are două accepții și anume: 1) loc prielnic construirii unei mori, în apropierea sursei de apă numită în mod obligatoriu în document, loc ce semnifică o valoare; 2) loc unde deja este în funcțiune o moară aducătoare de câștig, venit. Prin urmare, când
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
are după soția dumisale, fiica răposatului vornic Gavril Conachi”, moșie care a fost acum „stâlpită cu pietri de giur-împregiur și fără vreo amestecare cu dânșii”, adică cu răzeșii. Se vorbește adesea în lucrări de referință de sate răzeșești, restrângându-se accepția termenului doar la locuitorii respectivului sat, în cazul nostru Umbrărești, Condrea, Slobozia-Torcești. Corect credem că este mai bine să se spună, mai ales pentru ultima perioadă a existenței lor, moșii răzeșești, deoarece nu sunt puține situațiile în care locuitori din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care nu mai au încredere în instituții și devin reticente, părăsind spațiul public. Dar termenul de incivilitate, care, din punctul meu ne vedere, n-ar trebui să mai desemneze decât această retragere în sine și consecințele ei, primește o altă accepție, fiind încărcat cu un plural care a făcut furori: incivilitățile. După Roché (1993, p. 109, p. 142), incivilitățile sunt fapte care nu sunt numaidecât penalizabile, ci "dezordini în comun" care însă, chiar în formele cele mai anodine, sunt intolerabile prin
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
devin delincvenți și nu toți delincvenții au fost victime. Brutele din curtea școlii, oricât de dezagreabile ar fi, nu devin obligatoriu nelegiuiți. Pe de altă parte, termenul de bullying însuși, care a dat loc unor definiții aparent precise, variază în accepția sa reală. Un studiu realizat de cunoscuți specialiști în domeniu (Smith, Cowie, Olafsson și Liefooghe, 2002) a arătat cum, folosit în paisprezece țări diferite, termenul, după accepția sau traducerea sa, a afectat răspunsurile elevilor. Microviolențele Am insistat pe faptul că
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de bullying însuși, care a dat loc unor definiții aparent precise, variază în accepția sa reală. Un studiu realizat de cunoscuți specialiști în domeniu (Smith, Cowie, Olafsson și Liefooghe, 2002) a arătat cum, folosit în paisprezece țări diferite, termenul, după accepția sau traducerea sa, a afectat răspunsurile elevilor. Microviolențele Am insistat pe faptul că repetarea violențelor minore este deosebit de importantă. În acest sens, "incivilitatea" corespunde descrierii efectelor sociale ale unei mici delincvențe repetitive: retragerea în sine, de frică sau din dezamăgirea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de grup, adică resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare; datoriile grupului, adică pasivele externe care trebuie să se găsească la originea plăților; capitalurile proprii - ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de grup; rezultatul grupului și, într-o accepție mai largă, performanța sa economică, redate prin reflectarea evoluției capitalurilor proprii (activului net), evoluție din care sunt excluse efectele operațiilor efectuate direct cu proprietarii și fluxurile de trezorerie trecute care se pot constitui ca bază pentru determinarea fluxurilor de trezorerie
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
în afară de contabilitate și de microeconomia financiară, el a redevenit în cursul ultimelor decenii un concept de actualitate odată cu problema valorii informației ale cărei anticipare și deținere joacă un rol esențial în determinarea prețurilor. Așa cum arată analizele recente, aceasta a căpătat accepții multiple precum: valoare contabilă, valoare justă, valoare de utilitate, valoare reziduală, valoare actuală sau prezentă, valoare acționarială etc. Managementul prin valoare a societăților se bazează pe convingerea supe riorității logicii pieței asupra oricăror soluții de esență birocratică. Ea poate explica
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
avut în impunerea unei limbi literare, în desăvârșirea unor specii, în anticiparea mișcării înnoitoare a Renașterii. Cel de-al doilea capitol este destinat clarificării unor concepte operaționale, „angelic” și „demonic”, cu care ne propunem să operăm pe parcursul lucrării, insistând asupra accepțiilor noi pe care le-am acordat celor două tipologii umane, în care încercăm să încadrăm o diversitate uimitoare de personaje feminine din operele celor doi scriitori. Metoda comparativă, care stă la baza tezei noastre, a fost completată și de unele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
castelul mai târziu, sunt alese ca spații de refugiu deoarece prin închiderea lor oferă protecție, siguranță, devin lumi suficiente lor înseși, oaze de calm, de plăcere, de desfătare. Indiscutabil, tinerele ilustrează niște prototipuri ideale feminine, sunt niște donne angelicate, în accepția nouă pe care am conferit-o termenilor citați, adică având preocupări mai mundane, nelipsindu-le uneori nici unele slăbiciuni. Boccaccio, deși urmărește cu precădere plăcerea oferită auditoriului de multitudinea narațiunilor, se înscrie, conform uzanțelor medievale, și pe un făgaș moralizator, încercând să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]