36,225 matches
-
fiind de folos inteligenței, în vreme ce judecata ar fi mai puțin utilă sensibilității. Schopenhauer afirmă: "Comparațiile au o mare valoare, întrucît aduc un raport necunoscut la altul cunoscut... Orice formație de idee are la bază niște comparații, în măsura în care se înfăptuiește prin acceptarea analogicului și respingerea deosebirilor în lucruri.(...) ...și deoarece comparațiile sînt un atît de puternic izvor al cunoștinței, întrebuințarea acelora care surprind și izbesc mărturisește o inteligență profundă". în concordanță, de altminteri, cu bătrînul Aristot ce recomanda: "...în filosofie, de asemenea
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
suferinței, câștigarea încrederii, explicarea faptului că el nu are nici un fel de vină și că în viață se întâmplă și astfel de lucruri vor contribui la detensionarea situației. Dacă problemele nu se rezolvă trebuie apelat la un specialist în consiliere. Acceptarea și reluarea vieții cotidiene se face treptat. Pentru unele cupluri procesul de vindecare durează între unul și doi ani. Tristețea revine în anumite momente. Tot ce se poate face este să comemoreze și să meargă mai departe. Se recomandă în
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
degrabă decât să o ocolească, să o amâne, să nu se gândească la ea sau să pretindă că pruncul nici nu a existat. Durerea nu se vindecă imediat și poate niciodată în totalitate, dar cu siguranță se diminuează în timp. Acceptarea suferinței și a doliului o va face să aibă mai puține regrete. Cercetarea clinică afirmă că rezolvarea satisfăcătoare a suferinței este proporțională cu găsirea căilor celor mai potrivite pentru exprimarea sentimentelor trăite. Și dacă întrebările vor mai reveni, mama trebuie
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
acum într-o dispoziție ce nu putea fi decât aceea de bărbat îndrăgostit. Era totuși o dragoste destul de ciudată care nu se putea manifesta decât prin supunerea în fața dorinței Antoniei de a păstra intact acel fir care ne lega. Însăși acceptarea acestei situații era o tortură în sine iar legătura, deși blândă, era pentru mine ca lațul pentru un condamnat. Eram blestemat să fiu incapabil de violență. Și totuși, undeva în adâncuri, se zbătea în mine violența ascunsă în spatele durerii. Lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ultima vreme. Nu se isteriza, nu o lua razna. Rezolva orice problemă fără tam-tam. Nu analiza mai mult decât era cazul, o calitate greu de găsit la bărbații americani. Eu dau vina pe James Spader 1. Mereu am crezut că acceptarea socială a auto-martirizării masculine vine din filmul Sex, Lies and Videotape 2. Hunter făcea chestii fără să bată toba, În secret chiar, și nu-i plăcea prea mult să fie scos În față pentru a fi felicitat. Cred că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să te ții tare, să nu renunți la scris, că, zău, cînd ne-am cunoscut, văzînd cum sugi vodca, m-am cam... Rămîn tot la Camus și-ți reamintesc: " Creația este cea mai eficace școală a răbdării și a lucidității". Acceptarea de către tine a acestui spectacol anulează răbdarea, iar vodca..., fă cum vrei, treaba ta!, mă tem c-ar scădea din luciditate. Nu crede că-s pus pe taclale acum; sînt doar trist, i-am spus-o și președintelui; sîntem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe care cei mai mulți o puneau pe seama spiritului de gașcă, mai ales că-și pierduse postul de la Get Out!. Numai că adevărul, după cum știm, era mai ciudat. După propria părere, Bull atinsese un nou nivel de echilibru, un nou nivel de acceptare a sinelui. De cum ajunsese acasă înțelesese de ce urlase Ramona la vederea vaginului său. Înțelesese și care erau cauzele stării de tensiune fără nume și anxietății care îl cuprinseseră în ziua aceea. Era la ciclu. Nici nu e de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sunt precizate cantitatea și conținutul cadourilor pentru nuntă, după care părțile își dau acceptul pentru mariaj. În fine, scrisoarea de nuntă se referă la documentul ce va fi pregătit și prezentat familiei miresei în ziua nunții pentru a fi confirmată acceptarea oficială a miresei de către familia mirelui. Cele Șase Ceremoniale includ: Cererea în căsătorie: Dacă părinții unui băiat aleg o fată pe care o doresc drept noră, ei vor căuta o pețitoare. Cererea în căsătorie este făcută de regulă de către pețitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lor. Eram, cel mult, descoperitorul (dar și asta e greșit, pentru că, de fapt, ei s-au lăsat descoperiți), eram, ce să mai, pur și simplu prietenul lor om. Vi se pare puțin? Să fim serioși; nu vă cer invidia sau acceptarea, dar n-am auzit pe mulți să se laude cu o prietenie de felul ăsta. Și trebuie să vă mai spun că erau flegmatici și bonomi, familiști într-un anume sens, plicticoși cu bun gust, pentru că, între noi fie vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru un chip feminin frumos) mă făcuse să bănuiesc că întreaga ei identitate era o șaradă. Încercasem să-mi imaginez copilăria care crease o femeie tânără atât de frumoasă, copia falsă și perfectă a unui tablou de Ingres. Pasivitatea ei, acceptarea totală a oricărei situații, era ceea ce mă atrăsese la ea. În timpul primelor noastre acte sexuale, în dormitoarele anonime ale hotelurilor aeroportului, obișnuiam să inspectez orice orificiu puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aceleași mișcări pe care le făcuseră infirmierii ca s-o ridice pe femeie din mașină. În vreme ce rolele bubuiau deasupra noastră, într-un moment de luciditate deplină, Catherine se uită în ochii mei. Expresia ei arăta deopotrivă ironie și afecțiune, o acceptare a unei logici sexuale pe care o recunoșteam amândoi și pentru care ne pregătiserăm. Am stat tăcut pe scaunul din față în timp ce săpunul se prelingea pe acoperiș și pe portiere ca varul lichid. În spatele meu, sperma lui Vaughan sclipea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ore ale după-amiezii, ori țintuite pe tablourile de bord, eu și Vaughan încercam o senzație de detașare profesională, în care se manifestau primele simptome ale unei autentice implicări. Oroarea și dezgustul meu la vederea acelor răni îngrozitoare făcuseră loc unei acceptări lucide a faptului că transformarea rănilor în termenii fanteziilor și ai comportamentelor noastre sexuale era singurul mijloc de revigorare a victimelor rănite și muribunde. La primele ore ale serii din ziua când am văzut o șoferiță grav rănită la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca pentru a-și scoate la vedere rănile. Mă privi cum bâjbâi după cheia din contact, pe buze cu un surâs vag care mă lua peste picior pentru toată râvna de care dădusem dovadă căutându-l, dar care exprima și acceptarea propriului eșec și autoritatea mea asupra lui. Când am pornit motorul, își așeză palma bandajată peste coapsa mea. Surprins de acest contact fizic dintre noi, am crezut la început că Vaughan încerca să mă liniștească. Îmi duse apoi mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de situație este de preferat unei iubiri coercitive, pentru că aceasta nu poate sfârși decât într-o societate de deținuți și gardieni». În comunism și nazism, cruzimea este o virtute: „Mortificarea imaginației, ungerea lui Stalin ca princeps scholasticorum (prinț al filosofiilor), acceptarea universală a climatului lugubru de supunere oarbă, de docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără milă față de dușmanii poporului!», sloganul scandat cu ardoare în timpul proceselor mascaradă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
i-a dat un vot de blam, ceea ce a determinat demisia colegilor săi de partid din guvernul Petru Groza în noiembrie 1947. Ultima etapă a instaurării regimului socialist totalitar în România o reprezintă abdicarea regelui Mihai I. Greșeala sa majoră - acceptarea guvernului dr. Petru Groza, controlat de comuniști, poate fi pusă pe seama tinereții sale dar nu-i exclude vinovăția. Conform unui principiu (orice revoluție își devorează eroii), toți cei care au înfăptuit actul istoric de la 23 august 1944 au fost înlăturați
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de abhorat de populație în 1989, s-a născut din convergența a trei factori: modelul stalinist al socialismului, voința liderului și, oricât ar părea de surprinzător, concursul activ sau pasiv al populației; activ prin pătura de nomenclaturiști și pasiv prin acceptarea obedientă, resemnată a formelor și dispozițiilor cele mai aberante ale regimului. Când o putere nu întâlnește nici o stavilă, nici o rezistență, ea are tendința de a invada și alte sectoare decât cele controlate în chip obișnuit de către stat și de a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
parte dintre aceste bijuterii arhitectonice valorând multe miliarde se datorează, fără nici o îndoială, așa-numitelor «comisioane de tranziție », corupției generalizate sub auspiciile căreia și-a făcut debutul pe scena europeană democrația românească. O parte dintre aceste vile sunt deci răsplata acceptării, în cadrul unei așa-zise licitații, nu a celui mai bun fabricant de pașapoarte la standarde europene, ci eventual al celui care a dat un comision mai gras. Desigur, pașapoartele nu sunt singurul exemplu al proverbialei «eficiențe» românești. Vă amintiți de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a fost prima oară deschisă străinilor cu aproximativ 20 de ani în urmă. În Ladakh-ul tradițional să legi fericirea de venituri sau posesiuni ar fi fost de neconceput. Un respect adânc înrădăcinat pentru nevoile umane fundamentale ale celuilalt și o acceptare a limitărilor naturale ale mediului înconjurător ferea poporul Ladakhi de a confunda valorile. Fericirea era pur și simplu trăită. Cu toate că nu duceau o viață ușoară potrivit standardelor occidentale, oamenii își satisfăceau necesitățile lor fundamentale, fizice, sociale, spirituale și creative în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
casă. Își luă copilul în brațe. Tare aș vrea să întâlnești un băiat ca Renar. Mărită-te cu un astfel de bărbat și pot muri liniștită. Peste noapte, disputele gălăgioase dintre Renar și Luana dispărură, competiția transformându-se într-o acceptare plină de admirație a posibilităților celuilalt. La jocul de memorie, Renar se declara impresionat de capacitatea de memorare a verișoarei sale. Trebuia să facă reale eforturi pentru a-l câștiga dar, ca prin minune, nu-și mai dorea asta. Spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încâlcit, întrebându-se continuu, fără putința de-a se opri: "Cum de l-am înșelat pe Ștefan?" Îi părea rău de tot ce făcuse, fusese preocupată doar de cerințele și așteptările ei, neștiind că viața în doi înseamnă concesii, răbdare, acceptare a năzuințelor și speranțelor celuilalt. O înnebunea singurătatea, una mult mai cruntă decât cea dintâi, dar nimic n-o împovăra mai tare ca regretele. Îi era dor de Ștefan. Un dor pustiitor și neostoit, care-o făcea să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era nelipsit de la masa de seară, mult mai sărăcăcioasă acum, cu mâncare de cartofi și ciorbă de zarzavat, mama din nou făcea economii severe, cine știe ce mai voia să-i cumpere Elenei, cine știe ce planuri ascunse își făcea, în muțenia ei, suportul acceptării acelui mod de existență instaurat la ei. După masa de seară se lăsa liniștea, fiecare se retrăgea în carapacea lui, mama visa să-i cumpere Elenei draperii din pluș vișiniu, Carmina visa la ziua când va putea trăi pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui vor fi inutile. Nu cred în violuri, într-un viol există și o parte de acceptare a femeii, tu nu o vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită, aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
moartea lui nu va mai fi necesar acel bocet al măicuței bătrâne. El știe sigur că, după moarte, își va continua meseria lui de cioban. Moartea dobândește sensul unei căsătorii cosmice, sugerând solidaritatea românului cu natura. Mulți cercetători au considerat acceptarea morții ca o formă de integrare a vieții în cosmos, o legătură a omului cu mediul în care trăiește. Alți cercetători au privit acest gest ca un semn de resemnare în fața morții, a destinului, de acceptare a acestuia cu seninătate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mulți cercetători au considerat acceptarea morții ca o formă de integrare a vieții în cosmos, o legătură a omului cu mediul în care trăiește. Alți cercetători au privit acest gest ca un semn de resemnare în fața morții, a destinului, de acceptare a acestuia cu seninătate, iar o a treia categorie de cercetători au considerat că în fața amenințării morții, ciobanul dorește să se jertfească cu demnitate și bărbăție. Acțiunea ciobanului nu poate fi nicidecum considerată dovadă de pasivitate și de resemnare, căci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]