145,175 matches
-
-l ademeniseră, nici pomeneală, ci consimțise pur și simplu să-i urmeze. Era poate și curiozitate? Dar cheful acela, care părea să nu se mai termine, nu l-a prins. Și-a dat seama îndată că nu era de dînsul acolo. Avea cu totul altceva de făcut. Îl așteptau atelierul, valiza cu lut, proiectele lui nenumărate. Știa că reușita în orice artă presupune o muncă fără preget, iar sculptura cerea pe deasupra și condiție fizică ca să izbutești să-ți realizezi gîndurile, să
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul; ea devine o tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut vechituri? Foștii aristocrați ruși care așteaptă, zdrențăroși și înfrânți, ca noii stăpîni să catadicsească să cumpere ultimele
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
o inițiativă pentru că poate că face o gafă, iar Moscova îl va pedepsi... Moscova, mereu Moscova!... Pentru tot, pentru nimic, se telegrafiază la Moscova, se face referire la Moscova, se cer instrucțiuni de la Moscova... Ce formidabilă mașină trebuie să existe acolo ca să răspundă la aceste întrebări care sosesc în fiecare minut din toate punctele imensei Rusii? " E una din puținele ieșiri ale lui Simenon pe parcursul reportajului său sovietic. Pentru epoca în care scrie, paragrafe ca acesta sunt incendiare. Indicarea unei mașini
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
va putea spune în Franța după ce ajunsese să înteleagă adevărul despre URSS, așa cum se framântă, luni întregi, Panait Istrati sau André Gide. Nici un "contract moral" nu se interpune între imaginea pe care o avea despre Uniunea Sovietică înainte de a ajunge acolo și cea dobândită la întoarcere. Nici un compromis nu-și are rostul. Peuples qui ont faim devine, deci, mărturia limpede a unui cetățean al lumii care nu știa, înainte, nimic despre "miracolul sovietic". Și care nu știe nimic în plus față de
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
timpul să moară a nimerit, pe drumul cel mai scurt, în iad. Dar, ca toată lumea, avea și ea un apărător în viață și în moarte și acesta era îngerul ei păzitor, care nu voia cu nici un chip s-o lase acolo unde s-ar fi zis că îi e locul. Îngerul ei s-a dus așadar la Dumnezeu și s-a rugat pentru sufletul pe care-l cunoștea mai bine ca alții. A făcut vreun bine în toată viața ei? a
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
vină, poetul dă glas credinței sale: a început zodia nouă a unei lumi «acum totale». Peregrin diplomatic pe căile mari ale globului, spirit deschis perspectivelor celor mai diverse, proaspăt convertit la o credință universalistă, catolică, el exclamă în acele zile, acolo la «extremitatea lumii»: «O, crez întreg al lucrurilor vizibile și invizibile, te accept...»". Poet modern, Claudel nu e scutit de acea ambivalență, de acea dublă postulare spre Dumnezeu și Satana pe care Baudelaire o consideră ca existînd simultan în orice
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
joacă cu o mînă moartă. Mi s-a părut că o singură ipostază le diferențiază. Și anume, aceea de femeie însărcinată, brusc matură, care și-a asumat un destin ratat, departe de zgomotul artiștilor năbădăioși și de obsesia tatălui vitreg. Acolo, Ana Ularu marchează o modificare importantă a discursului, a relației cu Humbert, cu trecutul ei, cu trecutul lor. Decorul realizat de graficianul Devis Grebu mi se pare că afectează în cea mai mare măsură spectacolul, sufocîndu-l și limitîndu-l ca propunere
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
îți dă această indicație de altitudine a corupției, schimbă subiectul. Ce înțeleg eu de aici e că omul de afaceri, străin sau local, vrea să-și scoată pagubă pentru spăgile și atențiile pe care le oferă. El are uși deschise acolo unde trebuie și nu e nebun să se strice cu cei pe care i-a cumpărat. Legea tăcerii de azi s-a așezat la noi pe ruinele voioase ale regimului comunist în care numai securiștii și inițiații de partid știau
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
Mihaela Cristea numise "o aleasă prietenie". O confesiune a Henriettei Y. Stahl, făcută cu puțin înaintea morții, avea să apară abia în 1996 (Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, Minerva, București, 1996). Autoarea Voicăi povestește acolo amănunte despre împrejurările în care l-a cunoscut pe Panait Istrati: "Întîlnirea mea cu Panait Istrati a fost dramatică. După o lipsă de ani de zile (...) de cum a venit în țară, Panait Istrati a întîmpinat greutăți «administrative». Între altele, dificultăți
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
se situează în mod firesc în condițiile cele mai favorabile pentru a stabili principiile teoretice de cea mai autentică substanță și de netăgăduită valoare. Exilatului român, cu doctorat în Italia, Universitatea din Montevideo i-a deschis porțile în 1950 și acolo, prin cursuri și publicații în spaniolă, a început rodnica și originala sa prelungire a structuralismului saussurian, pe care a dilatat-o și a nuanțat-o ca nimeni altul. Lumea hispanică s-a integrat, prin el, în gândirea lingvistică. Recunoscător țării
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
noi sunt victime fictive. Locuiesc într-un mic bloc. Partea de jos a casei liftului este accesibilă prin subsol. În timp ce eu eram în centru, pregătind o lucrare despre lemingi, ea s-a strecurat în casa liftului și s-a așezat acolo, ținându-și strâns genunchii cu mâinile (sau cel puțin așa a dedus poliția din mizeria făcută). Eu mă întorceam acasă în fiecare seară la unsprezece fără douăzeci, punctual precum Kant. Iar ea avea să-mi dea o lecție, bătrâna mea
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
veritabil document existențial, dar și o probă de talent scriitoricesc: "Viața noastră adevărată, cea care a trecut, n-a fost numai marcată de război, hitlerism, comunism și irespirabile atmosfere intoxicate de ele, adevărata noastră viață, deși scursă pe alături, atunci, acolo (s.a.) a avut loc. Acum supraviețuim. Viețuim într-o epocă în care sîntem străini, poate chiar mai străini în cea de atunci... Sigur, sigur, eram perfect în afara evenimentelor, dar ele se petreceau în lumea pe care o știam, lumea primei
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
atît de prejudecăți, cît și de obligații administrative!): și-a amplasat lucrările, deocamdată din ultimile două ediții, pe proprietatea sa de șapte hectare de poieni și pădure, într-un cadru natural absolut copleșitor, cam la treizeci de kilometri de oraș, acolo unde se va construi și sediul muzeului, și un complex culturalo-turistic de nivel european. Scoase și din spațiul restrîns al punctului de lucru de la fabrica de marmură de la Cărbunari, dar și din orizontul proprietății publice, din acela al privirilor mărunte
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
imn complicat de fervori trase în luxurianța asociațiilor: "L-am recunoscut după petele mari de pe gît/ din Zerolandia vine, ce are hotarele dincolo/ de frumos și urît.// Graurul ascuns în Casa scărilor, în Colivia Liftului/ astă iarnă, de frig, dintr-acolo sosește,/ din Țara Nimănui" (Graurul). Nu sînt neglijate nici obiectele, în raza aceleiași incantații ambigue ce înfrățește vitalitatea antică, virgiliană, cu caritatea creștinismului panteist, într-o febricitare a materiilor ce își revarsă nesațiul inocent al existenței contopindu-se prodigios într-
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
am ratat, scrie intervievatul, "o posibilă carieră de sportiv de performanță, apoi o onorabilă carieră de profesor de provincie"), adăugînd o critică acerbă la adresa "veritabilului genocid" cultural (și nu doar) ai cărui martori neputincioși sîntem. Ioan Holban ne semnalează, tot acolo, Eseul despre Dante al lui Osip Mandelstam, tradus de Livia Cotorcea și apărut în Editura Universității "Al.I. Cuza" din Iași în 2001. Dat fiind felul în care se distribuie cartea astăzi la noi, nu e de mirare că habar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
asemenea, în fața complexului Bibi, există un cort pe care scrie Humanitas și în care se văd teancuri de cărți, dar nu am reușit să aflu ce e cu acel cort și nici nu l-am văzut deschis cît am fost acolo. Un băiat pe prosop în fața mea citește o carte franțuzească. Dar o ține în așa fel încît nici eu, nici Costi nu reușim să ne dăm seama ce carte e. Cît despre mine, în fiecare an la mare am un
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
E o întrebare atât de grea! Pusă mie, ea ar trebui să mă împingă pe un teritoriu pe care, datorită firii mele, l-am ținut mereu ocultat. Mă simt de-a dreptul panicat când sunt iscodit asupra dedesupturilor ființei mele. Acolo sunt interioarele acelea nebune pe care nu le-am dezvăluit decât în poeme și, și în poeme, cu nu știu ce precauție, cu convertiri, cu sublimări, cu anamorfozări care prezervă încărcătura iradiantă, toxică, demonică aș zice. Sunt �cazuri" și �întâmplări" atât de
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
poeme și, și în poeme, cu nu știu ce precauție, cu convertiri, cu sublimări, cu anamorfozări care prezervă încărcătura iradiantă, toxică, demonică aș zice. Sunt �cazuri" și �întâmplări" atât de puțin epice, atât de innarabile, atât de puțin obiectivabile și, totuși, sunt acolo, în subterană, ca niște noduli care generează energia scripturală. Ei generează și informează visele mele, oniria personală, singurul spațiu în care simt temporalitatea și în care aceasta are într-a-devăr un rol semnificativ. în viața cotidiană a insului care sunt, am
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
bine ți se par de nerecunoscut. Aflasem că ea, Irina Nicolau, e un fel de enciclopedie a Muzeului Țăranului, citeam ce se scria în reviste, minunîndu-mă că nu pică niciodată în lațul stilului doct. De-abia după ce am văzut-o acolo mi-am dat seama că trăia în două lumi la fel de vii pentru ea și pe care le observa cu aceeași curiozitate. Etnografii, mulți dintre ei, plîng după puritatea unor obiceiuri pierdute și se uită chiorîș la prezentul kitsch în care
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
ea, făceam des familiei Marcachis vizite interminabile, iar coana Ifigenia vorbea ceasuri întregi cu madam Marcachis, în timp ce eu jucam țurca afară cu băiatul lor, Costel, cu care mă împrietenisem. Mă și enervam de atâta sporovăială. Ce-or fi vorbit ele acolo în casa atât de bine îngrijită a grecului? Casă foarte curată, având, țin minte, o curte străbătută de o podișcă de lemn, cum nu mai văzusem la nimeni, să nu iei în picioare noroaiele Bărăganului, și din care pricină, nici
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
țin minte, o curte străbătută de o podișcă de lemn, cum nu mai văzusem la nimeni, să nu iei în picioare noroaiele Bărăganului, și din care pricină, nici nu puteai să joci ca lumea țurca; ...vreau să spun, ce discutau acolo femeile cu aprindere, nu aveam să știu niciodată. Câteodată, mama încerca să mă învețe și pe mine grecește. Refuzam însă cu încăpățânare. Nu cumva să râdă de mine băieții, că sunt altfel decât ei... Mai târziu, mult mai târziu, dacă
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
-i servească. Atunci am lăsat bicicleta și am intrat și eu. După ce și-a băut berea pe nerăsuflate, bărbatul a întrebat cum se poate ajunge la peșteră, și bunicul i-a spus că e târziu ca să se mai urce până acolo. Bărbatul a vrut să știe dacă au unde dormi și bunicul i-a spus că da. Fata se apropiase de ferestruica ce dădea spre curte. Pe urmă s-a întors și s-a oprit în pragul ușii. - Bună, mi-a
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
zece metri în partea mai alungită. Încă se mai vede urma. Străinul s-a uitat la desen. Soția lui a întins mâna, l-a luat, s-a uitat și ea la el și, pentru prima dată de când se strânsese lumea acolo, i s-a auzit glasul. - Parcă-i un colan, a spus. Desenul a trecut din mână în mână. Era o circumferință ușor ovală. Circumferința nu se închidea și, în partea mai lată, lăsa o deschizătură. De o parte și de
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
televizor, a adăugat femeia. Dar niciodată n-am văzut nimic. Apare de la o zi la alta. - O să vedem îndată, a spus străinul. Explicația poate fi mai simplă. S-ar putea să fie miceliul unei ciuperci. Clasicul cerc de ciuperci. - Păi acolo nu s-a pomenit niciodată să crească ciuperci, a răspuns femeia. Căutătorul de minuni vorbea pe un ton autoritar. A făcut-o să amuțească pe Vicenta, apoi și-a rotit privirea pe deasupra celorlalți. - Ați mai auzit de alte lucruri neobișnuite
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
femeie? Tușa Paula vorbea domol. De știrbă ce era, abia pronunța cuvintele. A început să spună că odată, pe când era copilă, îi venise rândul să meargă cu vacile la păscut și s-a dus la pășunea de lângă lac, aproape de peșteră. Acolo a dat peste un ou uriaș. Era înalt ca turnul de clopotniță și alb ca zăpada. Parcă de când lumea se afla acolo, la intrarea în peșteră. Din el se desprindea ceva ca un fum întunecos. - Ți se făcea frică, ne
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]