1,910 matches
-
întuneric, i se păru că întrevede lucirile unor flăcări prin crăpăturile dintre trunchiurile îngrăditurii. Instinctiv, întoarse privirea către ușă și spre deschizătura strâmtă de deasupra ei, prin care se vedea cerul luminat de o strălucire roșiatică. în aer simți mirosul acru al fumului. Sări în picioare, în vreme ce o mulțime de glasuri strigau toate deodată: „Foc! Foc!“ într-o clipă, toți se ridicară; izbindu-se și îngrămădindu-se spasmodic, se năpustiră spre ușă, cu o ploaie de lovituri. Sebastianus căuta în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se aprovizionau din munții dimprejur, erau înnegrite de foc, dar, cu toate acestea, majoritatea încă în picioare; însă acoperișurile de ardezie se prăbușiseră înăuntru împreună cu bârnele în flăcări, care ici și colo încă mai trosneau. Aerul era îmbibat de mirosul acru al fumului și de acela al cărnii arse. Romanul se găsi curând în centrul zonei, nu prea mari, care până atunci fusese punctul unde se aduna comunitatea minusculă: fără îndoială, un clan de coloni care, din cine știe ce motive, aleseseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și ginandru?"). Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final ă...î s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un joc savant
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
într-o casă, ar închiria o odaie unui militar, faptul ar produce scandal, și nenorocita ar fi ostracizată. La mănăstiri, același fapt trece drept foarte natural. Măicuța își exercită un drept: "Are musafiri în gazdă". Considerațiilor mele etico-sociologice, puțin cam acre, Adela le-a pus o concluzie de o indulgentă ironie: "Sărăcuțele!" Eram așteptați cu prânzul. Am fost serviți aparte, dar maica arhondară ne ceru învoirea să mai aducă, "dacă nu ne supără", încă un "musafir", un "prieten vechi" al ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
muri, voi păstra numai coroana arbustului. Voi iubi în Adela forma ei ideală și sufletul, parfumul vieții ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic. Hm! Amor platonic?... Trubaduresc? Comuniune între suflete? ("Androgin și ginandru"?) Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final (prea mizerabil asociat de domnișoara Niculina P... et comp.) s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o valijoară neagră, care părea extrem de grea. Mașa se aștepta să-l vadă mahmur, după ce dăduse pe gât atâta horilcă. Ba chiar se gândise să-i scoată din beci un castron de moare de varză, amestecată cu cea de mere acre. Rețeta aceasta o știa de la babulea și, de fiecare dată când Onisei bolea după o noapte de beție, Îi punea la căpătâi o Întreagă oală. Moarea Însă trebuia și ea stinsă cu ceva. Un păhărel de agheasmă Îl punea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur“, gândi femeia, privindu-l cu atenție, mustrându-se că nu a adus și zeamă acră. „După două păhărele Își va reveni, conchise ea. Numai să nu bea prea mult, că pe urmă chiar că nu mai scap de el...“ - Nu te teme, o liniști oaspetele. Timpul meu deja a expirat, așa că nu mă mai Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
momente, răsuci butonul radioului potrivindu-și perna În așa fel ca să poată cerceta Încăperea dintr’un unghi cât mai favorabil și, realizând cine se află În camera ei, se mai răsuci În așternut, Însfârșit, privindu-l cu o mutră destul de acră. Desigur, Tony Pavone observând acest amănunt rămase În expectativă. Nu a trebuit să aștepte prea mult și ochii somnoroși ai prietenei sale, Îl cercetară cu atenție. „La ce oră ai venit aseară...??” Tony Pavone se stăpâni cu greu să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pare rău Atena, principalul vinovat sunt eu...! Am neglijat a mă informa de condițiile atmosferice din acest oraș, iar acum trebue să suportăm consecințele. Dar, nu-i nimic. Dacă reușim să abordăm un taximetru, vom ajunge repede acasă...!” Fata zâmbi acru, arătând cu mâna spre stația de taximetre Înțesată de lume. „Dacă avem șansă? Puțin probabil...! Totuși, uite ce m’am gândit. Lăsăm geamantanele la casa de bagaje iar noi să mergem pe jos. Locuiești departe...?” „Apreciez propunerea dar, dacă o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de mortăciuni, culminînd cu produse de zahana umane furate de la morgă, punând În pericol viața consumatorilor, ceru să vadă cum se prezintă puiul de găină care urma să fie sacrificat, pentru a decide comanda ori a renunța. Afișând o mutră acră, ospătarul reveni cam după o jumătate de oră cu o tavă pe care se afla așezat un Înghețat curcan de dimensiuni incredibile. Îl arătă mesenilor, zâmbind câinește. „Dacă vă place cum arată, sunt la a Dv. dispoziție...!!” O parte din clienții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Într’o Încăpere unde maiorul Huzum avea alături un colonel În uniformă. La vederea uniformei militare,Tony Pavone se emoționă. Nu putea să-și imagineze de ce, dar la vederea uniformei militare, Îl treceau toate nădușelile de frică. Cu o mutră acră, colonelul scoase din gâtlejul lui plin de grăsime un horcăit amenințător. „Apropiete, borfașule...!” Tony Pavone se strădui să fie calm. Dar felul de exprimare al anchetatorului nu prevestea nimic bun, deci, Își injectă puțin curaj, ridicând tonul. „Pardon, tovarășe colonel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
face obiectul unor cercetări penale! Socotind relațiile de șantaj a lui Mingoti, terminate, păru destul de surprins În momentul când excrocul Își făcu din nou apariția În curtea șantierului. Ca de obicei, salută pe toată lumea, apoi cu o mutră suficient de acră, Îi Întinse mâna lui Tony Pavone. „Lupul de unde a Înhățat un miel, mai dă târcoale. Ce mai faci, prietene...?” „Muncesc din greu, nu ca altă lume...!” Îl privi sfidător, ironizându-l. „Cum se face mă Mingoti, ești fără muncă, vagabondezi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urcă, ducându-se ca un bun cetățean În spate, sperând că nu urma să fie Împins mai departe de ușa din dos, căci nu mergea decât cincisprezece cvartale, și Înghesuiala era mare. Mirosul obișnuit de dosuri Îndelung așezate, de pantofi acri, de zeamă de tabac, de țigări de foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își cunoaște meseria. Nu-mi place tipul. Nu mă las impresionată de farmecul lui de sudist. Se poartă de parcă ar conduce o academie militară din Sud. Dar eu nu sunt unul din băieții ăia. Instrucția la mine nu ține. E acru, rece și respingător. Unul din bărbații care arată bine, dar nu se prind că femeile nu Îi plac. Ia scaunul drept, unchiule. Astea Îți plac mai mult. Trebuie să discut ceva cu tine. Sammler trase scaunul sub el, Îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În loc de asta, eu mi-am etalat capacitățile mele superioare de disciplinare. M-am dus spre Sheba, care stătea în fața clasei. — Nu ezita să mă chemi dacă aceștia doi îți fac probleme în continuare, i-am spus. Mă așteptam să fie acră. Dar când m-am îndepărtat, a venit după mine, cu un zâmbet larg pe fața ei îngustă. La ușă, s-a aplecat spre mine și mi-a pus o mână pe umăr: — Îți mulțumesc atât de mult că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de întâlnirile obligatorii ale membrilor catedrelor și de o mulțime de hârțoage birocratice mâncătoare de timp pentru indiferent de acțiune. Cel puțin o dată pe semestru, Pabblem obligă tot personalul să asiste la niște conferințe ținute de niște tineri cu fața acră de pe la vreo comisie a educației. Și cum el este un fanfaron progresist, subiectele sunt mereu de tipul „Față în față cu provocarea diversității“ sau „A preda pentru abilități diferite“. La puțin timp după venirea Shebei în școală, a înființat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
gândea la o salată, dar când m-a auzit pe mine cerând minestrone, a hotărât că vrea și ea la fel. Asta a înnebunit-o pe Sue, se vedea. Și când chelnerul s-a îndepărtat, mi-a aruncat un zâmbet acru, plin de reproș. — Ce spui, Barbara - să nu încercăm să le facem pe plac elevilor? Mă tem că trebuie să te opresc, pentru că nu sunt de acord. Nu e nimic rău în a-i face pe copii fericiți. Când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la Traviata pentru o mică gustare. Așa că am plecat toate trei. Am de făcut un anunț, a zis Sue, când ne-am așezat în restaurant. — Pleci de la St George, am zis eu. Nu, a spus Sue, aruncându-mi o privire acră. Hai, Sheba, ghicești? — Oh, Sue, nu mă pricep deloc la ghicit, a zis Sheba. Ce e? — Ei bine, trebuie să promiteți că nu mai spuneți la nimeni, pentru că, știți, o țin secret până... — Ești gravidă, am întrerupt-o eu. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Istru la Carpați; De la Bărăganul negru până-n tulburata mare, Suntem victime-ale unei tehnici de manipulare. Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare, Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare. Cum să mai clădim destinul, viitorul țării ntregi Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi, Ce răsar de prin maidane cu toți șchiopii și scrântiții, Toarnă bârfe în pahare și o fac pe erudiții?! Noi ne-am învățat să tragem la răspundere pe alții, Să dăm vina pe cei care vin din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
își plimba câinele era pe jos de râs. Își pusese mâinile pe genunchi de atâta râs. Când Greg a considerat că limba îmi fusese făcută franjuri îndeajuns de coaja aspră, a exclamat: — Acum gustă! Simte sarea din aluat și gustul acru al drojdiei. Îl simți? Am dat din cap, da, da, sărat, acru. Orice ca să terminăm mai repede cu asta. — Simți și un alt gust? a întrebat Greg. N-aș fi putut să spun că simțeam. —O dulceață? mi-a sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
i-a sugerat Helen, și, ascultătoare, Rachel și-a desfăcut clama din creștetul capului și a lăsat să i se reverse pe spate o coamă de păr negru și des. —Vai, domnișoară Walsh, frumoasă mai ești, i-a zis mama acru. Piaptănă-te! Piaptănă-te! Și zâmbește mult. Chestia era că Rachel deja radia. De obicei. Emana ceva, un fel de liniște care palpita, care părea să ascundă o umbră subtilă, tainică, de perversitate. Apoi mama a dat cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu mai vorbim despre tehnicile de asediu și despre mașinile de război. Grecii ne-au învățat totul. Catapulta nu e oare o invenție grecească? În plus, întemeietorul Imperiului elen, Alexandru cel Mare, a oferit Romei modelul Imperiului. — Da, răspunse Proculus acru. Și ați venit în ajutorul nostru, ca să ne eliberați de macedoneni și de alți invadatori care se îndreptau spre noi. Iar acum suntem una dintre provinciile voastre. Îi aruncă lui Antonius o privire plină de reproș. — Să ne întoarcem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
an de studenție nu mai însemna nimic. Nici măcar surpriza de a o revedea aici, de a o ști în dreapta mea. Continuam să o privesc. Știam că, oricât m-aș chinui să zâmbesc, nu mi-ar fi ieșit decât o grimasă acră, cel mult caraghioasă. Știam că ea putea vedea în ochii mei încordarea de care îmi vorbiseră și alte femei când, aflându-mă în fața lor, mă pomeneam dintr-odată privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Un an... Hai, să zic doi. Acu’ sunt Mia. Întinse mâna ca și cum ar fi trebuit să i-o sărut. M-am făcut că nu observ oferta. — Nu mai lucrez cu băieții, a oftat Conți, ridicând din umeri cu o grimasă acră. Nu era de mine. Mă strângea la caracter. Am vrut să mă trag la casa mea. Mă regula la disperare toată circa unu și câțiva colonei de la miliția Capitalei. Și pentru ce? Am prins a-i povesti de noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]