867 matches
-
autorului profetul Elefterie, poetul Constantin, bătrânul Olah, Femeia aceea îmbrăcată în negru sau Laiceon ilustrează în primul rând tocmai necesitatea acestuia de a corporaliza, în materie lirică, trăirea de factură mistică. Rezultatul seamănă, adesea, cu un scenariu inițiatic, pe care actantul, deși se arată pătimaș în credință ca un neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
operării cu functori lirici imediat recognoscibili, preferând să rămână fidel modelului modernist, recunoscut de altfel în elementele de paratext (a se vedea, spre exemplu, motto-ul extins al cărții, selectat dintr-un cunoscut poem al lui T. S. Eliot). Epigonic, actantul liric își poartă "frunzele de aur ale durerii", până se transformă în cuvinte "care există și luminează întunericul", se entuziasmează de sângele devenit "cerneală de scris" (Sângele mă părăsi mă striga) și de Mâna scriitoare, un fel de alteritate stranie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
urmare tributar mai degrabă nostalgiei stenice decât amărăciunii de a trăi (la modul... feminin!) într-un prezent nemulțumitor. O nostalgie a purității originare, mai exact: foarte multe texte se articulează pe tentativa de recuperare a unui timp adamic de către un actant feminin care își stimulează abilitatea de a retrăi, la nesfârșit, cu o memorie senzorială cât se poate de trează, povestea edenică. Apelul la o memorie mitologică fără greș, care permite asociații și justificări îndrăznețe, este, de altfel, cât se poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar, rupt, sacadat este că însuși timpul circumscris apare ca unul al suspendării, al ruperii de o realitate goală de sens; nu de puține ori, asistăm chiar la o suspendare a actantului liric, între timpi ai continuei lupte, ai continuei dureri de a exista, de a se situa "gol/ singur// persuasiv ca textul/ filosofului de cucută", într-o amărăciune a existentului. De aici, metafora centrală a crucificării, ce apare în diferite secvențe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un destin christic ale cărui dureroase "noduri" trebuie citite ca trepte ce pregătesc actantul poetic "pentru vremile ce vor să vină/ pentru clipa înghețată/ când Temnicerul va veni" (Clipa înghețată). Reiterând tiparul cunoscut, al suspendării lui Iisus între cer și pământ, între viață și moarte, poetul se dăruiește unui abis resimțit, întocmai ca pharmakon-ul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
expresivi/ ca o sonată beethoveniană/ cu sâni și șolduri de statuie/ pare o statuie chtoniană/ ea se exprimă liber și carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe cu funcția de alter ego, în care actantul aventurilor lirice grandioase se poate reflecta în decursul meditației subsecvente, de regulă temporale: efigie a feminității înseși, partenera-obiect al transfigurării poetice apare întotdeauna și ca pretext al racordării definitive la atemporal, la mitologie și istorie. Pe oglinda vizitată de stele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse direct din bestiarul autohton ori greco-latin și din bogata floră taumaturgică (Vasiliscul cel bun, cârtița devenită solul preferat al actantului, melcul Adeodatul, miliardele de pureci care "puiesc" în praful de stele, pelicanii apți a vedea înăuntrul lazaretului, cei Trei frați pătați, plecați ca să moară "Pe luna cea nouă/ (...)/ Vremea cositului, roua bocitului", sălciile de care este legat trupul unui mort
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
toate aceste volume, cifra trei apare, în fapt, cu o frecvență neconcurată decât de aceea a cifrei șapte ("Un întreit mister", "juvaer/ Cu sensuri trei și totuși unul singur" este invocat în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este greu să ne dăm seama dacă într-adevăr co-participăm la ritualul fabricării aurului poetic sau dacă nu cumva toată seria meșteșugită de trimiteri, reveniri și nuanțări ale acestui proces nu fac altceva decât să mascheze etapele devenirii spirituale ale actantului său, respectiv ale devenirii sale artistice, stricto sensu. În această devenire, un rol esențial îl joacă dualitatea. În acord cu una dintre certitudinile pe care, cum se va vedea, teoreticianul își configurează eseurile despre poezie (Poezia perennis, Rațiunea poeziei, Forța
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană putea să asculte " Sub dafinii în floare și bolțile de vie,/ cântări crepusculare de liră și de flaut". Majoritatea actanților din cartea de debut trăiesc însă irepresibila seducție a călătoriei pe axele sus-jos, înalt-adânc. Tiparul fundamental al textelor privilegiază în fapt iluminarea, mediată de plonjarea în acvatic, ca spațiu ideal al "transmigrării". Doar la o primă, neatentă vedere, finalitatea acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe axele sus-jos, înalt-adânc. Tiparul fundamental al textelor privilegiază în fapt iluminarea, mediată de plonjarea în acvatic, ca spațiu ideal al "transmigrării". Doar la o primă, neatentă vedere, finalitatea acestui gen de revelații pare a fi prin urmare înecul, prăbușirea actantului ("M'am prăbușit în fântâna întunecat de adâncă/ de lângă poartă,/ cu apa ce clocotește/ la Miezul de foc al Pământului" Fântâna; v. și "Ci iată acum ochii noștri cristalice sfere/ vor putrezi în țărâna care'i aceeași/ în tot Universul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
așa e moartea" Moarte). Dar în special textele poetice grefate pe obsesia cuvântului, și nu neapărat ca marcă a creației, ci ca semn al ființei, ca memorie și înscriere în temporalitate. Dintre ele, aș cita un poem sugestiv în care actantul este chiar Cuvântul, entitate antropomorfizată, dezabuzată și totodată nostalgică după un fel de eden infantil, acum aproape pierdut prin trădare (recte uitare), în care erosul, prin extensie lumea sentimentelor, își avea o aură imperială: "Cuvântul și-a făcut casă unde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
verticala interiorității (profunde) totul îi apare, astfel, poetului ca un furnicar amețitor în care conviețuiesc, aici dizarmonic ori chiar haotic, oameni și câini, obiecte și păsări, sunete și culori; sub ochii de Argus ai păianjenilor, bizari judecători ai Morții neiertătoare, actantul central, un înger pe acoperiș(ul fierbinte?), își dezvăluie pornirile ucigașe, distrugând cu voluptate noua grădină a desfătărilor perverse, rod al unei puteri nu mai puțin malefice. Din acest punct de vedere, demersul poetic pare unul întregitor; poemele reunesc cioburile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru corectarea acțiunii. Reflexivitatea practicii comunitare se poate manifesta la nivelul tuturor actorilor implicați în desfășurarea acesteia - facilitatori, evaluatori, supervizori, manageri de agenție de implementare, finanțatori, participanți locali implicați în acțiune etc. Strict vorbind, reflexivitatea implică dublul rol în care actantul își asumă în afara rolului de agent și evaluarea eventual critică a propriei acțiuni. Această schemă de interpretare a reflexivității este pe deplin adecvată acțiunilor cu actor unic. În cazul acțiunilor cu actori multiplii, reflexivitatea are două fațete. Pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
cronologică se resoarbe într-o structură matricială atemporală" (1960: 29) și A.J. Greimas: "interpretarea paradigmatică și acronică a relațiilor dintre funcții (...) permite sesizarea structurii elementare a semnificației (1966: 204). Examinînd structura elementară a semnificației narative, Greimas consideră ca invarianți actanții, predicatele și circumstanțele. Modelul actanțial oferă o nouă viziune asupra personajului, care departe de a fi asimilat unei ființe psihologice sau metafizice aparține sistemului global al acțiunii prin forma actant (a structurii narative profunde) și actor (a structurii superficiale discursive
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Examinînd structura elementară a semnificației narative, Greimas consideră ca invarianți actanții, predicatele și circumstanțele. Modelul actanțial oferă o nouă viziune asupra personajului, care departe de a fi asimilat unei ființe psihologice sau metafizice aparține sistemului global al acțiunii prin forma actant (a structurii narative profunde) și actor (a structurii superficiale discursive). Actanții sînt clase de actori ce nu pot fi stabiliți decît pornind de la un corpus de texte: "o articulare de actori constituie un basm particular, o structură de actanți, un
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
predicatele și circumstanțele. Modelul actanțial oferă o nouă viziune asupra personajului, care departe de a fi asimilat unei ființe psihologice sau metafizice aparține sistemului global al acțiunii prin forma actant (a structurii narative profunde) și actor (a structurii superficiale discursive). Actanții sînt clase de actori ce nu pot fi stabiliți decît pornind de la un corpus de texte: "o articulare de actori constituie un basm particular, o structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
forma actant (a structurii narative profunde) și actor (a structurii superficiale discursive). Actanții sînt clase de actori ce nu pot fi stabiliți decît pornind de la un corpus de texte: "o articulare de actori constituie un basm particular, o structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175). Opoziția narativă actant/actor se suprapune celei morfologice, morfem/formant. Astfel actantul "moarte" poate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
structurii narative profunde) și actor (a structurii superficiale discursive). Actanții sînt clase de actori ce nu pot fi stabiliți decît pornind de la un corpus de texte: "o articulare de actori constituie un basm particular, o structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175). Opoziția narativă actant/actor se suprapune celei morfologice, morfem/formant. Astfel actantul "moarte" poate avea actualizarea sinucidere
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o articulare de actori constituie un basm particular, o structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175). Opoziția narativă actant/actor se suprapune celei morfologice, morfem/formant. Astfel actantul "moarte" poate avea actualizarea sinucidere, accident de mașină, crimă prin otrăvire, împușcare etc. Un actant A1 poate fi reprezentat de mai mulți actori (a1, a2, a3); astfel adjuvantul este reprezentat în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175). Opoziția narativă actant/actor se suprapune celei morfologice, morfem/formant. Astfel actantul "moarte" poate avea actualizarea sinucidere, accident de mașină, crimă prin otrăvire, împușcare etc. Un actant A1 poate fi reprezentat de mai mulți actori (a1, a2, a3); astfel adjuvantul este reprezentat în Harap-Alb de actori precum Păsărilă, Setilă, Gerilă etc. A1
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175). Opoziția narativă actant/actor se suprapune celei morfologice, morfem/formant. Astfel actantul "moarte" poate avea actualizarea sinucidere, accident de mașină, crimă prin otrăvire, împușcare etc. Un actant A1 poate fi reprezentat de mai mulți actori (a1, a2, a3); astfel adjuvantul este reprezentat în Harap-Alb de actori precum Păsărilă, Setilă, Gerilă etc. A1 a1 a2 a3 Un singur actor, a, poate sincretiza mai mulți actanți (A1, A2, A3
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
împușcare etc. Un actant A1 poate fi reprezentat de mai mulți actori (a1, a2, a3); astfel adjuvantul este reprezentat în Harap-Alb de actori precum Păsărilă, Setilă, Gerilă etc. A1 a1 a2 a3 Un singur actor, a, poate sincretiza mai mulți actanți (A1, A2, A3). Eroul unui basm poate fi și destinatorul programului narativ în cazul în care își propune singur misiunea și chiar destinatarul programului cînd căutarea este în beneficiul său. a1 A1 A2 A3 În diacronia constituirii acestui model trebuie
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în care își propune singur misiunea și chiar destinatarul programului cînd căutarea este în beneficiul său. a1 A1 A2 A3 În diacronia constituirii acestui model trebuie amintiți Lucien Tesnière care în Elemente de sintaxă structurală (1959) recurge la noțiunea de actant subiect și actant obiect pentru a descrie structura sintactică a propoziției, Vladimir Propp cu cele șapte sfere de acțiune și Étienne Souriau (Les 200.000 situations dramatiques). Souriau distinge în textul dramatic: • Leul sau forța tematică orientată (subiectul care inițiază
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]