41,563 matches
-
fi doar Întâmplătoare cu caricatură cunoscută a dr. Sutu hamletizând pe un craniu uman (vezi caricatură În cartea noastră, „A doua viața a lui Eminescu”). Gr. Manolescu era și colaborator la Fântână Blandusiei, unde Eminescu era redactor. Poetul se Înconjura de actori pentru că era foarte apropiat de artă lor și de spectacole În general; În această perioadă lui trebuia să i se joace piesă de teatru „Lais” la Teatrul Național câștigând, astfel, niște bani. Sunt chiar știri de presă: „Piesă În versuri
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
din piesă, iar rolul Laisei se va Încredință unei debutante” (Universul, 2 februarie 1889). Directorul Teatrului Național era, Încă, I. L. Caragiale, care va pleca În curând din țară, În călătorie de nuntă, si apoi Își va da demisia la presiunea actorilor; Grigore Manolescu nu este În grațiile lui Caragiale În aceste momente și va fi de partea celor care-l dezavuează pe dramaturg ca director. Tot la Începutul lui februarie se anunță și internarea lui Eminescu În spitalul de alienați iar
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
mărturisea într-un interviu că literatura l-a ajutat mult în înțelegerea și practicarea sociologiei, că „simțul observației dezvoltat prin scrierea prozei îți dă o acuitate benefică în sesizarea elementelor pertinente ale contextului social”, așa cum și „modul de a privi actorul social și de a reconstrui complexitatea lumii sociale oferă sugestii prețioase prozatorului.” Construcția identității într-o societate totalitară este, așa cum o și subintitulează autorul, o cercetare sociologică asupra scriitorilor. După câte știm, dintr-o astfel de perspectivă scriitorii noștri n-
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
merită citit în paralel cu eseul Literatura română în comunism al lui Eugen Negrici, eseu care se ocupă cam de aceleași lucruri. Doar instrumentarul teoretic diferă. Strategiile identitare ale puterii susținute de sistemul de manipulare al cenzurii, dar și reacțiile actorilor sociali din câmpul literar, rezistența la politic, statutul social și libertatea/exilul interior al scriitorilor, toate acestea fac subiectul unor minuțioase analize sociologice. Noțiuni și concepte precum „condiția scriitorului”, „rezistența prin cultură” sau „scriitori de partid” sunt abordate și interpretate
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
parlamentari, membri ai comisiei) ce se derulează nu pe scenă, ci în culise. Timp de 90 de minute pătrundem în culisele Puterii, vedem cum se construiesc strategiile și jocurile de influențe, devenim martorii manevrelor și manipulărilor de care uzează fiecare actor în parte: atât partizanii experimentelor riscante, cât și adversarii acestei tehnologii revoluționare. Cine va câștiga, ce înseamnă acest câștig, care e prețul lui?! Sunt întrebările acestui film plin de suspans, un adevărat thriller politic, care se urmărește realmente cu sufletul
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
autoarea, Ruxandra Zenide (născută la București în 1975, școlită la Institut Universitaire des Hautes études Internationales din Geneva, licențiată a New York University și cu stagiu de cinema la FAMU din Praga) recurge la clișee și abuzează de momente melodramatice, iar actorii (printre care românii Maria Dinulescu, Valentin Popescu, Julieta Strîmbeanu), neglijent și/sau prost îndrumați, joacă fals și stângaci. În mod surprinzător, filmul a fost nominalizat la categoria “cel mai bun scurt-metraj” (poate datorită subiectului - copiii orfani din România - subiect ce
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
Frederic al II-lea) - a fost neinspirat tratat, rezultând o poveste lipsită de orice interes pentru un spectator contemporan (măcar, să fi fost mai multă muzică de Bach!). Dar, își motivează juriul alegerea: “Filmul convinge mai ales prin stilul său (actori, decor, montaj) și juriul a avut realmente impresia că vede un film de cinema”. De gustibus... Oricum, indiferent cum sunt filmele de la Festivalul de la Solothurn, frumos e în ianuarie în Elveția!
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
în acel cătun uitat parcă de lume, se instalează o poezie tulburătoare a luminii, a imaginilor, a anotimpurilor, a gesturilor personajelor, o poezie care vine și din convenția teatrală în care se joacă. Și care este respectată dumnezeiește. De fiecare actor în parte. Miza filmului! Ce se întîmplă te surprinde la fiecare pas - și de asta impactul este teribil - pentru că nimic nu anunță atîtea fapte cumplite. Nimic nu scoate ochii că acolo se petrec grozăvenii și crime. Dar tu, spectatorul, le
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
întîmplă lucruri șocante, tulburătoare, își ucide, finalmente, părinții. În spectacol, Felix Alexa îmi vinde, într-un fel, pontul de la început prin atmosfera pe care o creează muzica, luminile. Poate ar fi ținut și opțiunea asta. Cu o singură condiție: jocul actorilor. Acesta se cerea să fie altul, în altă cheie, să existe undeva un contrapunct în punerea în scenă. Se formează, de aceea, senzația unui pleonasm. Și este prima oară în ultimii ani cînd văd asta la Felix Alexa, pe care
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
parte, cu lumea românească de după ’89? -n.n.), imaginea despre sine, sau conștiința propriei demnități, cum o numește Dostoievski”. Expresia lui Victor Rebengiuc, cel de acum, din finalul lui Niki Ardelean, îți amintește, o frîntură de secundă, de imaginea aceluiași actor, la o altă masă, în finalul Pădurii spînzuraților... O stranie acoladă peste decenii, strîngînd în ea o filmografie de o densitate incredibilă (în contextul istoric al cinematografiei românești). În filmul lui Pintilie, Rebengiuc face un mare spectacol din starea de
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
spațiu angoasant, într-un fel de clinică populată maladiv de diavoli, de demoni și ispite. Mai simt că anvergura teatrală și culturală a acestor spectacole nu ar fi născut o asemenea dimensiune dacă nu ar fi avut aceste distribuții, cu actori de talie, cu rigoare absolută în interpretare, cu o sensibilitate tot mai greu de întîlnit pe scenă. Ideile lui Mihai Măniuțiu au nevoie de actori performanți ca să-și împlinească expresiv valoarea. Luîndu-mă cu imaginile memoriei și cu discuția mondenă din
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
nu ar fi născut o asemenea dimensiune dacă nu ar fi avut aceste distribuții, cu actori de talie, cu rigoare absolută în interpretare, cu o sensibilitate tot mai greu de întîlnit pe scenă. Ideile lui Mihai Măniuțiu au nevoie de actori performanți ca să-și împlinească expresiv valoarea. Luîndu-mă cu imaginile memoriei și cu discuția mondenă din mașină am ajuns la Tîrgoviște. Mi se pare din ce în ce mai aproape locul acesta... și la fel de cochet. Stupoare! Deși este dumnică seară, iar pe afiș stă un
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
Cred însă, că tinerețea și lipsa de experiență a trupei, aflată, aproape în întregime, la început de drum, nu a putut încărca emoțional, cu carne, cum se spune, demersul teoretic dificil și complex al regizorului. Vorbeam la început de forța actorilor de la Teatrul Maghiar din Cluj, de pildă. Fără anvergura lor și fără experiența lor, propunerea regizorului nu ajungea atît de departe. Sînt scene, complicate, care nu sînt acoperite de jocul actorilor, deși stradania lor este evidentă. Și atunci, se eșuează
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
și complex al regizorului. Vorbeam la început de forța actorilor de la Teatrul Maghiar din Cluj, de pildă. Fără anvergura lor și fără experiența lor, propunerea regizorului nu ajungea atît de departe. Sînt scene, complicate, care nu sînt acoperite de jocul actorilor, deși stradania lor este evidentă. Și atunci, se eșuează în stridențe. Limbajul teatral al lui Măniuțiu se dovedește de-a dreptul sofisticat pentru o trupă ce tatonează performanța, o miroase, dar, important, și-o dorește. Sînt convinsă că pentru ei
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
Maramureș, Teleorman sau din Moldova... Vrând-nevrând te bucurai sincer, sperând că, poate, noul an avea să schimbe ceva-ceva. Deșertăciune multă vreme - știm bine. Ora 12 din noapte era o dezlănțuire terifiantă de culori și lumină... Venea apoi rândul artiștilor și actorilor. Ay, mamă, ce paradoaxe (vorba lui Haralampy), apropo de sistemul politic de-atunci și de umor! Ce minunății de scheciuri cenzurate și ce umor de calitate, dar și ce interpretări! Ce artiști, ce actori! Ștefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Cosma Brașoveanu
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
lumină... Venea apoi rândul artiștilor și actorilor. Ay, mamă, ce paradoaxe (vorba lui Haralampy), apropo de sistemul politic de-atunci și de umor! Ce minunății de scheciuri cenzurate și ce umor de calitate, dar și ce interpretări! Ce artiști, ce actori! Ștefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Cosma Brașoveanu, Toma Caragiu, Horia Șerbănescu, Radu Zaharescu, Nicu Constantin, Coca Andronescu, Florin Piersic, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Rodica Popescu-Bitănescu, Draga Olteanu-Matei etc. etc. etc. Ay, Doamne, ce zei ai umorului! Și-acum... ? Lipsa de texte
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
Ionesco îl primea într-un mod remarcabil și profund în țara lui, în sfîrșit salvată dintr-o dictatură ce părea să nu mai aibă sfîrșit. Al doilea spectacol a fost în 1996. Scaunele, în regia lui Vlad Mugur, cu doi actori formidabili, de talie europeană, Magda Stief și Biro Jozsef. Am văzut fiecare dintre aceste două montări de cîteva ori, la intervale diferite de timp, în România sau aiurea. Și-acum, cînd scriu aceste rînduri, mă opresc puțin, închid ochii și
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
Biro Jozsef. Am văzut fiecare dintre aceste două montări de cîteva ori, la intervale diferite de timp, în România sau aiurea. Și-acum, cînd scriu aceste rînduri, mă opresc puțin, închid ochii și redescopăr scene, gesturi, zîmbete, concentrarea teribilă a actorilor... văd peretele imens, ca o cortină, plin cu rafturi cu jucării, un perete care se ridică după prolog și ne lasă să intrăm în lumea păpușilor mecanice imaginate de Gabor, în decorul lui Dobre-Kothay Judit, scenografa cu care Tompa a
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
partea de jos a costumelor, complicînd, într-un fel, chiar și precizarea sexelor, dincolo de numele ce le-ar diferenția... Doamna Smith purtînd imenșii pantaloni ai Domnului Smith, iar acesta, crinolina soției. Și n-am să-i uit NICIODAT| pe extraordinarii actori Spolarics Andrea și Boer Ferenc în Doamna și Domnul Smith, pe Panek Kati și pe Bacs Miklos în cuplul Martin, pe Biro Jozsef în Pompierul, pe Krisztina Pardanschi în servitoarea-detectiv... și nici ceasul care este dat înapoi, și nici cele
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
ca și accesoriile, decorul însuși se însuflețea, neliniștitor, așa cum își imagina teatrul Ionesco... Toate trei, căci al treilea este chiar premiera despre care vreau să vă povestesc, Jacques sau supunerea, aduc publicul pe scenă, îl așează pe gradene, foarte aproape de actori și de tensiunea de acolo. Spectacole mari, artiști mari. După ceva mai bine de zece ani, Tompa Gabor se apropie din nou de lumea lui Eugène Ionesco. În preajma Sărbătorilor din 2003, am ajuns la Cluj, în Teatrul Maghiar, a cărui
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
probabil o traducere mai veche și neizbutită.) Tompa se mișcă într-un univers pe care îl simte, pe care îl cunoaște și pe care încearcă să-l observe din alte perspective acum, utilizînd instrumente proaspete și o echipă extraordinară de actori. Cred că performanța la care ajung cuvîntul și fascinațiile pe care le creează Eugen Ionesco plecînd de la el - pentru că piesa “ Jacques” este formidabilă - au o nevoie fundamentală de un regizor năstrușnic, viu, deschis și inventiv, așa cum este Tompa Gabor, iar
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
la care ajung cuvîntul și fascinațiile pe care le creează Eugen Ionesco plecînd de la el - pentru că piesa “ Jacques” este formidabilă - au o nevoie fundamentală de un regizor năstrușnic, viu, deschis și inventiv, așa cum este Tompa Gabor, iar pe scenă, de actori grei, care să materializeze performanța și în jocul lor. Așa cum o fac toți cei aleși de el aici, de la Senkalsyky Endre, probabil cel mai în vîrstă actor de pe vreo scenă din România, la remarcabilul Csiky Andras, de la Boer Ferenc (Domnul
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
năstrușnic, viu, deschis și inventiv, așa cum este Tompa Gabor, iar pe scenă, de actori grei, care să materializeze performanța și în jocul lor. Așa cum o fac toți cei aleși de el aici, de la Senkalsyky Endre, probabil cel mai în vîrstă actor de pe vreo scenă din România, la remarcabilul Csiky Andras, de la Boer Ferenc (Domnul Smith din “Cîntăreața”) și Panek Kati (Doamna Martin din aceeași “ Cîntăreața”), la cei doi tineri și foarte buni Kezdi Imola - o actriță care are realmente toate datele
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
primare, oameni care se metamorfozează în animale, într-un spațiu parcă de după un bombardament atomic, nuclear, cenușiu, inert... Nimic din lectura solidă și coerentă a lui Tompa Gabor nu ar fi căpătat greutate, carnalitate, izbîndă fără performanța milimetrică a fiecărui actor din distribuție. Un singur lucru mă desparte de ei. Mie nu-mi plac cartofii cu slănină. Dar este doar problema mea..
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
în fiecare seară pentru ea”. Parafrazîndu-vă pe dumneavoastră, domnule Pintilie, cred că un om se poate ruga cînd hotărăște să se roage. Una peste alta, magicianul Pintilie își transformă bricabrac-ul într-o imagine “de sfîșiere pirandelliană între personaje și actori joc și ficțiune viață și formă”.
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]