955 matches
-
sigură pe ea în pasajele dificile, fiind foarte muzicală. A surmontat cu ușurință tabloul Catedralei și apoteoza finală. Credem că va trebui să se aplece mai mult asupra personajului și a nuanțelor psihologice ale acestuia, asigurându-i, astfel, o participare actoricească mult mai adâncă. Mefisto a fost basul Horia Sandu, o prezență artistică în plină evoluție pe scena Operei. A cântat cu participare, cu un acut convingător, a creat un personaj complex, construindu-și foarte bine fiecare arie pentru a releva
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
transmite prin scris nu coincide cu cea din lumea actorilor. Acolo nu poți emoționa decît dacă tu însuți ești emoționat. E vorba de acea emoție pe care o capeți prin autosugestie și pe care apoi o transmiți direct, prin joc actoricesc, spectatorilor. Cu alte cuvinte, te încarci cu o emoție pe care după aceea o descarci asupra spectatorilor. Totul se petrece din aproape în aproape, prin propagare afectivă. În scris, procedeul acesta dă greș, și asta pentru că naște un ton radical
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
cu actrița lui Anne Tismer, cea care joacă rolul titular din Nora lui Ibsen. Ostermeier a gîndit spectacolul ca pe o continuare la Nora, și anume, ce se întîmplă cu această femeie cînd pleacă, cînd își părăsește familia. O performanță actoricească excepțională, unică, un spectacol nonverbal care are în spate un scenariu complex, al vieții cu rutina, cu fizica și metafizica vieții în gesturile uzuale, mici, aproape nesemnificative. Un spectacol răvășitor și pentru simplitatea lui dezarmantă, dacă vreți. În 9 grade
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
care nu cuprindea decît o cameră ce semăna cu chilia unui monah. Despre actorul de teatru în al cărui joc contrastau extremele unei interpretări geniale și care adesea renunța la machiaj și perucă pentru a-și face mai originală creația actoricească. Despre frumusețea lui fizică, despre luminile ochilor săi albaștri peste care se zbăteau, ca aripile de corb, genele negre. Amintirile mele legate de Emil Botta vin din ultimii săi doi ani de viață. Ani chinuiți de o boală cardiacă severă
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
momente nuanțate și, evident, reușite (jocul cu butoiul și beția, nunta, finalul). De multe ori pare că Oana Pellea să-și fi rezolvat singură situațiile (lucru pe care îl face și Râlea pe ici, pe colo) din instinct și talent actoricesc, iar asta să o fi ajutat mai mult decît indicațiile regizorale. Prezența lui Marian Moraru în Grumio, servitorul lui Petruchio este un cîștig pentru spectacol prin rigoare, farmec, prin trucurile folosite inteligent și eficient în economia montării. Din păcate, restul
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
punct încolo, aduce sau lasă în urmă cel puțin o crimă, o mutilare. Există un ritm, un crescendo pe care Darie l-a calculat cu minuție. Ce mi se pare că nu i-a izbutit de data asta, este performanța actoricească, un atu recunoscut al modului de lucru al regizorului. Nu găsesc că există un rol pe de-a întregul rotund, incitant. Din păcate, deși s-a repetat ceva vreme, actorii trupei nu pot să se ridice integral la valoarea căutărilor
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
românești, a împlinit sâmbătă 76 de ani. Actorul de etnie greacă, după tată, care și-a petrecut copilăria ”într-o lume modestă”, unde era plin de țigani, ”cu care puteai fi prieten”, prin rolurile interpretate de-a lungul carierei sale actoricești și cinematografice, și-a câștigat locul în rândul actorilor de aur din România. Cunoscut și admirat pentru rolul plutonierului Căpșună din seria "Brigada Diverse" în care a jucat alături de Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Toma Caragiu, Jean Constantin, precum și pentru rolurile
Sebastian Papaiani aniversează 76 de ani () [Corola-journal/Journalistic/81332_a_82657]
-
aș spune cu adevărat teatrală. S-a mai lucrat ceva asupra textului, de altfel generos ca problematică, cu trimiteri clare și amendări la societatea noastră de astăzi - actualizat, cu alte cuvinte. Un text extrem de ofertant pentru actori, cu două partituri actoricești încărcate de motivații și deschizătoare de posibilități, de intuibile salturi dintr-un registru în altul, dintr-un ton în altul, dintr-o nuanță în alta. Regizorul Vlad Stănescu are stil și multă experiență. De aceea, nu este tentat să supraîncarce
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
și întotdeauna imprevizibilă de instrumente care se ordonează supus în jurul pianului, un fel de axis-mundi al compozițiilor sale. Este o muzică obsedantă, pe care o murmuri plecînd de la spectacol, încercînd să o păstrezi, ca și pe Robinson-ul din tine. Evoluțiile actoricești ale lui Alexandru Georgescu (Robinson) și Ovidiu Moldovan (Vineri) sînt, într-un fel, surprinzătoare. După mai bine de zece ani, lui Ovidiu Moldovan i s-a încredințat un rol de primă linie. A simțit vibrațiile acestui personaj și a rezonat
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
a fi văzut, deși se pare, că teatrul nu se prea mîndrește cu el din moment ce nu i-a organizat măcar premiera ce o merita (oricum, programul de sală însoțește cu eleganță montarea și semnalează programul în care se include: "Inițiative actoricești".) Greșește. Sînt spectacole însă, față de care ar trebui să manifeste rezerve. Și nu puține. Și, totuși, teatrul nu o face. Teatrul Național "I.L. Caragiale" București: O zi din viața lui Robinson Crusoe de Dan Cojocaru. Versiunea scenică: Ovidiu Moldovan. Regia
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
stilistic, din sfera dansului contemporan, în care dansul și teatrul se împletesc strâns, nu este un fapt neașteptat, dar este admirabil modul cum s-a pliat deplin concepției coregrafice propuse de Mălina Andrei, rezonând simplu dar convingător și cu interpretarea actoricească a partenerului Filip Ristovski. De fapt, reușita spectacolului se datorează faptului că toți cei trei realizatori ai lui, coregrafa, actorul și dansatoarea, au format un miez bine plămădit, lucrând împreună ca o singură voință creatoare, pornită, desigur, de la impulsul dat
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
deveni solist al Operei din Hamburg. Este un bas de mare viitor, dacă va ști să-și păstreze prospețimea, ambitusul și caratele prețioase ale glasului, dacă va aduga mai multă profunzime stilistică, însușirea perfectă a partiturii și dezinvoltura unui joc actoricesc adecvat epocii și personajului. Așadar, o seară a tinereții și a vocilor frumoase, susținută de bagheta experimentatului dirijor italian David Crescenzi, stabilit de mulți ani la Timișoara, revenit după multă vreme ca oaspete la pupitrul Operei Naționale. De apreciat rămân
Opera ?Elixirul dragostei? la Opera Na?ional? din Bucure?ti: O sear? a vocilor frumoase! by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83122_a_84447]
-
regie care urmează sugestiile textului în toate nuanțele sale. Ele se regăsesc în relațiile personajelor lucrate cu precizie, cu o naturalețe care te poate face să uiți o clipă că acești actanți cântă. Tocmai în capacitatea de a reliefa vâna actoricească a cântăreților stă meritul principal al regiei, ea a clarificat relațiile, chiar și dintre rolurile secundare, a individualizat masa coriștilor obținând de la toți cântăreții o angajare scenică credibilă. Totul este viu, mobil, chiar cam încărcat: în dorința de a ocupa
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
Claudia Codreanu, cunoscută publicului mai ales ca interpretă de lied, căreia frecventarea asiduă a repertoriului de concert îi conferă rafinament; și chiar dacă aici țesătura mi s-a părut puțin prea joasă pentru vocea ei, a suplinit prin muzicalitate și talent actoricesc, într-un rol care obligă să fie permanent un reflex al tuturor nuanțelor și trăirilor eroinei. Tenorul Massimiliano Drapello, oaspete des întâlnit pe scenele noastre, spunea cineva cu ironie "are marea calitate de a fi un cântăreț italian, cu tot
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
fost de tânăr, așa este și astăzi. Nu-l văd deosebit de cum l-a văzut Vlad Mugur în 1956 într-un spectacol, Bunbury, considerat "bombă" în epocă: "...parcă își terminase studiile la Oxford. Respira în el insularul. Degaja un farmec actoricesc original ce a împins-o pe doamna Bulandra să-i facă pe loc o ofertă de angajament". Presupun că junele ce "parcă își terminase studiile la Oxford" a impus, încă de pe atunci, prin sobrietate și prestanță, prin știința de a
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
Craiova. O serie de absolvenți însă, oricât de strălucită ar fi, nu reprezintă singură o generație. În ciuda climatului politic și social ostil, la sfârșitul deceniului șase și începutul celui ce urmează, în teatrul românesc se produce o explozie de talente actoricești de proporții. Mă gândesc în special la Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Florin Piersic și, supralicitând puțin calendarul, la Ștefan Iordache, dar și la câteva doamne actrițe (Gina Patrichi, Leopoldina Bălănuță, Silvia Popovici, Sanda Toma, Valeria Seciu
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
de la felul cum e citit un text și cum i se captează tensiunile la creativitatea actorului și concepția scenografică. Dintr-o atare perspectivă, Victor Rebengiuc se dovedește a fi unul dintre promotorii de prim-plan ai înnoirii mijoacelor de exprimare actoricească. Dacă nu mă înșel, și sper că nu, primul rol în care l-am văzut a fost Stanley din Un tramvai numit dorință. Spectacolul l-am urmărit cu bucurie, cu o participare afectivă nedisimulată, copleșit emoțional de ceea ce se întâmpla
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
acestea se produc fără aportul radical al machiajului sau al tehnicilor speciale de filmare. Pur și simplu, e vorba de alt om, de altă voce și de altă vibrație a întregii sale ființe. Cred că aici stă secretul marii arte actoricești a lui Victor Rebengiuc: în capacitatea de a-și "regla" emisiile de unde. Diferența între violența mocnită a lui Moromete și exploziile de energie din "Balanța" este atât de mare, încât te duce cu gândul la o veritabilă substituire de persoane
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
constă în încercarea de a-l păstra în actualitate. Ea, de altfel, nu privește sentimentul comun al românilor că satira caragialiană continuă a avea obiect, în pofida enormelor schimbări din societate. Actualizarea este, aș zice, omagiul pe care breasla literară și actoricească l-a adus lui Caragiale, voind a vedea în el un �contemporan al nostru", nu doar ca observator social și moral, dar și ca modalitate artistică de a trece în literatură observațiile. Un studiu al lui Al. Călinescu de acum
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
Constantinescu Încercasem săptămîna trecută o analiză, la temperaturi fierbinți, a stagiunii '98-'99, proaspăt încheiată. Spectacolul de teatru performant înseamnă întîlnirea între un regizor, un scenograf și actorii sau actorul. Să privim acum stagiunea din punctul de vedere al realizărilor actoricești, aplicînd în această alegere un vechi clișeu: actorii sînt cei recunoscuți, aplaudați sau admonestați cei dinții. Ei sînt la vedere, cu bunele și cu relele ce decurg din asta. De multe ori spectatorii dacă știu și pomenesc numele regizorului. Discuțiile
Tentatii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17733_a_19058]
-
primele locuri în topul preferințelor spectatorilor. Și nu mai auzi - "îl vezi pe X, a jucat în cutare spectacol", ci invers, la un spectacol se șoptește: "îl cunoști pe X, prezintă emisiunea Y..." Aș fi dorit să analizăm cîteva performanțe actoricești ale stagiunii încheiate. Citînd și răscitind propria lista a spectacolelor cuprinse în intervalul de care ne ocupăm, lista nefiind nicidecum exhaustiva, dar cuprinzînd, cu două sau trei excepții, montările importante, constatăm că nivelul clar al performanței nu este atins. Putem
Tentatii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17733_a_19058]
-
spectacol de o dinamică specială. În ultima vreme s-a născut un alt tip de spectacol: teatru-dans, poate cea mai adecvată acestui final de secol, o formă de expresie multidimensionala, extrem de solicitanta pentru artiștii care o îmbrățișează. Tipul de interpretare actoriceasca pune în prim plan, corpul și vocea lui. Să privim mișcarea cu același interes cu care privim cuvîntul, spune Florin Fieroiu, un tînăr și foarte special balerin și coregraf. Răzvan Mazilu, Florin Fieroiu, Cosmin Manolescu sînt coregrafii-balerini care au adus
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
durată se obțin mai ales prin ironizare și ridiculizare; umorul fixează în memorie o greșeală mai bine decât zece lecții docte. Din păcate, nu oricine poate aplica o formulă care se bazează pe asocierea rară de talent scriitoricesc, cultură, aptitudini actoricești, plăcere a jocului. Emisiunea sa era unică prin vivacitate, spectacol lingvistic, avalanșă de idei ingenioase și citate savuroase. Nu în ultimul rînd, prezentările sale aveau calitatea rară de a fi și exacte: George Pruteanu evita cu inteligență indignările improvizate și
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
nu mai știa cum să se scuze, jenat-amuzată de ideea că pe site-ul său stă scris sait). Pomenitul sait are meritul de a cuprinde o parte din textele emisiunii Doar o vorbă săț-i mai spun...; chiar în absența darului actoricesc al autorului, ele se citesc cu mare plăcere, pentru că sînt foarte bine scrise. În articolele sale, Pruteanu procedează adesea prin reducere la absurd, exagerare terapeutică, enervare caragialiană. Umorul e rezultatul unor acumulări de efecte imprevizibile, de supralicitare a unei greșeli
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
revoluție e mereu o evoluție". În cazul de față, "revoluția" schimbărilor manageriale din teatrul clujean s-a dovedit clar o evoluție. MEMO e o "fantezie" concepută de două artiste deja importante ale scenei noastre: regizorul Mona Chirilă și, alter-ego-ul ei actoricesc, Miriam Cuibus. Două femei egal talentate și cerebrale. În plus, de o seducătoare feminitate - ambele! (să nu existe prejudecăți asupra cerebralității "denaturante" la femei). Situație nu tocmai frecventă în teatrul românesc. Așadar, Mona Chirilă și Miriam Cuibus au creat scenariul
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]