720 matches
-
fi fost deranjate, iar Marie descoperi obiectul poftei lor, despre care știa deja că nu era un delfin. Deși deprinsă cu vederea cadavrelor, n-avea să uite niciodată oribila imagine a ochiului care atîrna, pe jumătate ieșit din orbită, nici adînciturile sangvinolente cu carnea smulsă de ciocul ascuțit al pescărușilor. Reflexul portocaliu provenea de la eșarfa pe care bărbatul, căzut pe spate, o purtase și În seara din ajun. Gildas. Marie se lăsă să cadă În genunchi alături de el, copleșită de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de treizeci și cinci de ani, fără să bănuiesc măcar o clipă că exista undeva un bun de mii de ori mai prețios În ochii mei. Copilul lui Mary. Copilul nostru. M-am Îndreptat spre sit... *** Lumina soarelui Înainta spre perna În adîncitura căreia Marie dormea adînc. CÎnd raza aurie ajunse pe chipul ei, pleoapele Îi tremurară și ieși agale din somn. MÎna ei rătăci după trupul lui Lucas, iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nivelul capului. Eliberează blocajele de energie de la nivelul capului. Oferă o ameliorare rapidă pentru anumite tipuri de dureri de cap cauzate de tensiunea nervoasă. b) Apăsați puternic cu încheietura arătătorului de la o mână pe punctul vital care se găsește în adâncitura din centrul buzei superioare, chiar sub nas. Apăsați puternic, mențineți apăsarea puțin, dați drumul presiunii și repetați de trei-patru ori. Acesta este capătul Canalului de Control (figura 4.17). Beneficii: presiunea exercitată în acest punct stimulează Canalul de Control să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
corp este localizat la baza „V”-ului format pe dosul palmei de oasele degetelui mare și arătătorului, la mai puțin de patru centimetri în sus, pe țesutul care le unește. Puteți găsi punctul apăsând puternic cu degetul mare în această adâncitură moale, până când ajunge în punctul care este extrem de sensibil la presiune. Acest punct se numește „Valea Armoniei”. Apăsați-l puternic de aproximativ douăsprezece ori pe fiecare mână. Beneficii: presiunea exercitată în punctele Valea Armoniei deplasează energia cu viteză în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai frământ. După-amiază, când ne-am întâlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Chanakya a fost cel care a spus-o. S-a petrecut cu atât de mult timp în urmă, mă-nțelegi, nu? Dar, de dragul discuției, hai să zicem că acesta e citatul original. Ochii îi scânteiară un moment la vederea unei adâncituri în vâlceaua din apropiere, apoi se îndepărtară iarăși de locul acela. — Hai să-și zic altfel, spuse Virgil. Când te uiți la mine, vezi că sunt solid. Pe de altă parte, când te uiți la puțul fântânii, vezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
diminutivele. — Un nume e un nume, spunea ea. Cum avea fața delicată și statura unui elf, nici nu s-ar fi putut găsi un alt nume pentru doamna Gribb. Pielea-i delicat de rozalie se întindea perfect peste protuberanțele și adânciturile fine ale cărnii. Gura îi era mică și ușor țuguiată, iar ochii ca apa scânteietoare. Hainele-i erau din dantelă veche, șalul brodat cu flori de crin și pălăria cu boruri la fel de largi ca și ochii ei mari și verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult de două sau trei luni; un puf prevestind părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la fel când e foarte obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În zece pași: Înainte, tăticu’? E bine? Iubitor, Victor Olaru găsi, nici el nu știa de unde, puterea să glumească: Bravo, bravo! Ține-o tot așa! Văd că nu ai uitat drumul! Au coborât pe o cărare Îngustă, prevăzută cu niște adâncituri săpate, cu rol de trepte Într-o râpă adâncă și de-a dreptul Înspăimântătoare pentru Va care a solicitat să fie luat de mânuță, iar atunci când a trebuit să traverseze râpa pe o idee de punte Îngustă, șubredă, cu scânduri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
înalte care se prăbușeau. Țiganii fură orbiți o clipă și întoarseră spatele viscolului. Primul vai trecuse. Când priviră în urmă, văzură o trâmbă care se îngroșa. Alerga ca o nălucă peste întinderea goală și se învîrtea, săltând la câte o adâncitură nevăzută. - Trecu sufletu mă-ti, a moartă, Anghele! glumi Neacșu. - Ducă-se... Îi răspunse celălalt cu gura înghețată, întunericul căzu deodată. Abia mai apucară să zărească șanțul fortului și grăbiră într-acolo, părăsind drumul ca să scurteze. Vântul se întețise. Ace
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și să rămâi foarte jos. Trebuie să faci asta în secunda în care mașina ajunge acolo. Nu aștepta să se oprească de tot. Apoi aleargă pur și simplu peste margine. E o porțiune mai joasă acolo, o bucată ca o adâncitură. OK? Da, dar... —Nu-ți face griji în privința mea. Voi fi în spatele tău imediat ce ieși. Foarte jos, ai priceput? Am priceput. —OK. Uite-l. Uri începu să apese frâna. Maggie își scoase centura, ceea ce declanșă imediat un piuit puternic. Aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl strânsese în brațe și care palpita de viață cu doar câteva ore în urmă. Îl strânsese în brațe și acum îl pierduse. Cu toate astea, nu se mișcă. Instinctul ei de supraviețuire îi comanda să rămână aici, în această adâncitură invizibilă dinspre drum. Îi era teamă de o capcană: dacă urca din nou și era prinsă în ambuscada celor care l-au împușcat pe Uri? Poate că doar își imaginase sunetul unei mașini care se îndepărta; era atât de obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
obraji. În cele din urmă, făcu un pas înainte, încercând să evite orice zgomot. Apoi încă unul și încă unul până când reuși să vadă, chiar dacă nu în totalitate, drumul de deasupra. Nu zărea nimic. Mai făcu câțiva pași până la marginea adânciturii. Sub ea se afla piatra cafenie, colțuroasă a versantului. Dacă era cineva pe drum, putea cu siguranță să o vadă. Dar nu zărea nimic - până când trecu în viteză o mașină albă. Se ghemui și merse mai departe. Liniște. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
note. Iar acum se auzea puțin mai tare, își putea da seama că nu era o înregistrare, nu venea de la radioul unei mașini, ci erau glasuri de oameni care cântau, sunetul fiind purtat de adierea vântului. Se apropie de marginea adânciturii și văzu că nici acolo nu urma o râpă, ci o pantă. Trebuia să facă un salt inițial, de un metru, după care să coboare pur și simplu coasta dealului. Făcu lucrul ăsta, mulțumindu-i lui Orli pentru cizmele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În mediul nostru. Mi-e ușor să retrăiesc bucuria schimbării polușubok-ului cu căptușeală groasă, lung până la genunchi și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pui. Ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, ceea ce Îi Îngăduia să distingă contururile la cinci-șase metri distanță, și asta făcu pentru vreo jumătate de oră, pînă cînd găsi ce căuta: un grup de stînci care aveau În mijloc o mică adîncitură cu apă curată și proaspătă, cu un gust divin. Dormi acolo cîteva ceasuri, bău apă din nou, umplu dovleacul și Își continuă incursiunea fără să se Îndepărteze nici o clipă de coastă, pînă cînd dădu peste trunchiul unui cactus gros, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mașina în fața porții. Parcheaz-o în altă parte. Între timp poate găsesc ceva. Cârnul băgă arma în buzunar. Luă la întîmplare un trenci din cuier și ieși. Scarlat privi lung în urma lui cu inima strânsă. * Melania Lupu ținea pumnii ascunși în adânciturile fotoliului. Unghiile îi intrau în carne. Pe figura emailată, cu bucle argintii, se citea o atenție încordată. " Dumnezeule, ce ghinion! Ce neșansă oribilă! Alaltăieri tablourile erau încă acolo... Nu, nu, draga mea, te implor nu plînge! Adună-ți toate puterile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult cum stă chestia. Raul Ionescu râse. ― O cameră secretă trebuie să fie secretă pentru toată lumea, inclusiv inginerii. Dar dacă ai obosit... Ridică din umeri continuîndu-și lucrul. Brusc, simți sângele năvălindu-i în obraji. Degetele i se împiedicaseră într-o adâncitură cât o nucă, scobită în suprafața lustruită a lemnului. Apăsă din toate puterile și peretele de cărți începu să alunece. Cârnul fluieră subțire. Raul Ionescu, obosit, râdea nervos sprijinit de zid. Era o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai bine decât Își știe propriul pătuț și s-a Întâlnit la Soho House cu copiii lui Kate Winslet de cel puțin trei ori, la cursul de muzică pentru bebeluși. Printre semnele distinctive ale unui adevărat Bebeluș Monden sunt incluse adânciturile de un negru-vinețiu de sub ochi și tenta de verde obosit pe care o are pielea. Dacă nu recunoști vreunul la o petrecere, nu-i bai - Bebelușul Monden este atât de des și de mult fotografiat, Încât Întotdeauna poți identifica unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asfințit. Bătea un vînt de creastă care îmi făcea pielea de găină pe spina rea transpirată. Nimic nu se compară cu vîntul de creastă ! M-am întors cu fața în vînt să ascult muntele. Apoi m-am tras într-o adîncitură și l-am privit. Se vedea clar drumul pe unde venisem, simplu și drept ca și cum era de la sine înțeles că de acolo de jos, din vale, de unde drumul o cotea spre stînga, nu puteai face altceva decît să ajungi aici
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nu încăpea nici o îndoială: lângă mine era un cal care dăduse drumul unui jet teribil de puternic de urină, ca o coloană. În jurul coloanei se încolăceau aburi. Părea că nu se mai oprește, iar jos, în zăpadă, se făcuse o adâncitură rotundă. Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și doi bărbați... Unde se ascund? — Haide, domnule căpitan! exclamă, deschizând brațele. Dumneavoastră survolați în fiecare zi dunele astea. Sute, mii, poate milioane de dune. Vreți să mă convingeți că nu s-ar putea camufla acolo o întreagă armată? O adâncitură în teren, o pânză de culoare deschisă, un pic de nisip deasupra, și salutare... — De acord, recunoscu pilotul care vorbise primul. Perfect de acord... Dar ce vreți, atunci? Să ne întoarcem și să continuăm să pierdem timpul și să consumăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe culoar, bătându-și palmele una de alta. Dr. Czinner nu rămase mult În compartimentul său. Omul cu care Îl Împărțise coborâse la Viena. Curând va fi imposibil să vezi chiar și luminile În trecere pe lângă fereastră. Zăpada umplea orice adâncitură și pe sticlă se forma gheață. Când trecea cutia unui semnal sau lumina unei gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura moale a cefei lui. Miroase a miez de pîine proaspătă. Trăiește. Respiră. Mănîncă. Plînge. Urinează. Îi cunosc fiziologiile pe de rost. E viața. E realitatea cu zgomotele ei, cu mirosurile ei, cu secrețiile ei; mi se oferă simțurilor, e asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]