6,508 matches
-
Ține-te bine, strigă ea, fără să întoarcă ochii, și cuvintele trecură pe lângă mine repezi și scurte, într-o suflare de vânt. Am cuprins-o cu brațele, găsindu-i mijlocul subțire, dar ferm sub jacheta mare de camuflaj. M-am adăpostit după ea pentru a împiedica țigara să-mi arunce scântei portocalii în ochi. Geanta lui Nimeni țopăia incomod la îndoitura brațului meu. — Mai e acolo? M-am întors. La mai puțin de cincizeci de metri în spatele nostru și ținând pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să nu alerge la trenul de Lugoj. Poate cînd a văzut că, panicată, înnebunită de aglomerație, de strigăte, mă ținea cu capul în jos. S-au întors la hotel Opera, pe strada Cîmpineanu, în urlet de sirene și s-au adăpostit în subsol. Trenul de Lugoj a fost făcut pulbere. Intoarse-n sus de explozie, șinele alcătuiau un diapazon uriaș. Suprarealist. A doua zi chiar, din devoțiune pentru orchestră, ne-a lăsat pe mama și pe mine la tante Liselle, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Eu n-o mai aveam. Critică de întîmpinare nu poți scrie pentru sertar. Îți trebuie loc unde s-o tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să mă perfecționez în eșec(uri). Burnița măruntă s-a preschimbat în ploaie. Mă adăpostesc sub copertina largă din Tîrgu-Cucului, sperînd să se oprească. Detest meteorologia cloudy, de fine de noiembrie. Am obsesia limitelor, cum să n-o am? Lupt cu nivelul propriu al (in)competenței, dar știu și că Lerești avea interes să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ritmul ăsta, de fapt mai mult ea vorbește, este la curent cu noile apariții de carte și cu problemele mele curente de la serviciu. Prin urmare, memoria mea pare să fie intactă, cu excepția unei breșe mici și ascunse în care se adăpostea ea, cu chipul ei frumos, atât de drag și familiar. Și tocmai pentru că-mi era atât de apropiată, ar fi trebuit să-i vorbesc deschis despre această lacună abominabilă a memoriei mele, această nouă infirmitate a mea, ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e adeseori calificată. Krokowski opune iubirii castitatea, rușinea, puritatea, teama, decența, dezgustul. Ele nu pot ucide iubirea, dar o și pot converti în simptomele bolii. Nu întâmplător este aleasă metaforic tuberculoza, boala pieptului, ce te devorează pe dinăuntru, căci pieptul adăpostește deopotrivă și inima, centrul și organul iubirii. Tot el oferă și soluția vindecării prin explorarea subconștientului, eliberarea prin analiză. Analiza poate declanșa un proces invers, alchimic, de metamorfozare a bolii înapoi în recunoaștere, acceptare, eliberare, reactualizarea și demascarea sentimentului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o zonă în care spațiul se reorganizează: corpurile de bibliotecă se reașază pe o dimensiune verticală, rafturile foarte lungi se îngustează și urcă ca o viță-de-vie, culoarea lor de lemn natur devine subit neagră. Dintr-o dată, suple și lugubre, rafturile adăpostesc cărți de colecție, monocrome, îmbrăcate în piele, cu încrustații. Din loc în loc, au apărut scări metalice și mobile ce facilitau accesul la rafturile de sus, inaccesibile. Și librăria mi se înfățișă dintr-o dată mai degrabă ca un muzeu sau templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei!) la timp. După încercările zadarnice ale amicului meu de a ajunge cartea, privim amândoi îndelung și neputincioși la ea, ca și cum am ruga-o să se dea jos de pe raft. Între timp, tocmai observ că dintr-o dată rafturile superioare ce adăposteau cărțile cele mai valoroase erau acoperite cu geamuri fumurii, pesemne spre a proteja de praf și umezeală cărțile cu acces dificil. Biblioteca era în continuă transformare. Cum numai funcționarii librăriei aveau dreptul să manipuleze scările mobile pentru a extrage exemplarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uriașe cam de dimensiunea gnomului pe care tocmai l-am visat. E o lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile cresc continuu sub ochii mei. Alerg pe câmp în căutarea gnomului adăpostit de ploaie sub una dintre ciuperci. Dacă l-aș găsi acum pe gnom, poate că de data asta aș reuși să-l înțeleg mai bine. Trebuie neapărat să-l găsesc, dar este foarte greu, mă joc singură de-a v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ploua destul de viguros și, pentru că de obicei mai făceau câțiva pași după vizionarea filmului, ca să-și mai omoare o vreme timpul cu ea, au intrat în primul magazin, unde el a ales o umbrelă mare, bărbătească, ce avea să-i adăpostească pe amândoi de ploaie în timpul plimbării. Și ea s-a bucurat tare de prezența umbrelei ce i-a permis să-și înlănțuie mâna în jurul brațului lui puternic, în unghi drept, în prelungirea căruia se înălța și rezona ca un clopot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe care le adăpostea, Mama și Mioara Alimentară. Un vânt cosmic plie Universul paralel, astfel încât cele două lumi se suprapuseră atâta timp cât avea să dureze furia pornită de niciunde. Mama, prizoniera de Dincolo, se întâlni fără voie cu orgiastica Mamă de Aici, iar Mioara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Miresele morunilor își depuneau icrele pe vuietul melodios al curenților calzi izvorați din chitara lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba odată cu mine și liniștea adăpostită sub aripile păsărilor adormite îmi picura pe față. Pescari înecați își atârnau hainele ude pe umerii gândurilor care părăseau Planeta. Se furișau goi pe lângă ziduri și apoi dispăreau. Știam că am să-i întâlnesc cu alte nume și chipuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau calea, pe când eu eram deja la jumătatea celui de-al III-lea, adun acum cu lopata zdrențe de haine, rădăcini istorice de copaci, bucăți de cărămizi din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Râdeam și plângeam odată cu ei. Înduram în tăcere lumea lor ne-nțeleasă Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Visurile caselor vechi din casele noi S e deschidea ușa cu balamale scârțâind (mai este, oare, vântul?), priveam la soră-mea, casa care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două ființe strâns lipite mergeau acum încet pe malul Dunării către câmpiile de la marginea orașului. Adăpostiți de noapte, acoperiți de liniște, mânați de bucuria atingerii. Nemoartă, nevie, se lipea strâns de umărul meu. Frumoasă și nepământeană, Zeița mea îmi respira în brațe pe liniștea cuprinsă de întuneric. Atras de formele ei, iubeam carnea Pământului făcând dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor biochimice ale locului ce adăpostea sub umbrela succesului său deosebit la femele și nu pe seama soaței care de atâta ouat prin cuiburi străine se stafidise ca un bob de strugure din soiul Muscat Ottonel ce îmbelșuga câmpia pe sute de hectare, până la marginea județului Vrancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
limpede și calmă a lui Roja care le face imediat semn Curistului și Părințelului să se așeze la masă cu croitoresele. Fie-vă milă de noi, începe Părințelul să se smiorcăie, văzîndu-l pe Roja punînd gînd rău tocmai panoului care adăpostește o părticică din istoria Geniului, numai pe acela nu, altminteri o să intrăm toți la zdup mîine la prima oră, atît mai reușește să silabisească. Cît pe ce și zbura cu totul din balamale, zice Roja dînd să închidă ușa în urma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu fotbalul, uite că de data asta s-ar putea spune că m-ai prins cu mîța-n sac, spune. Să opresc chiar aici? întreabă Sena, nici dacă mi-ați fi lăsat o mie de variante să ghicesc unde o să o adăpostim pe doamna Mina pe timpul evenimentelor, n-aș fi avut nici o șansă, i se pare. Pentru chestia asta i-am promis că-l fac ministrul sporturilor îndată ce o să cîștig președinția, simte nevoia domnul Președinte să se scuze, făcîndu-i semn doamnei Mina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
probabil că întreaga Revoluție e o minciună sfruntată, chestie de interpretare. Chiar și morții, manifestanții, noi înșine, forțele de ordine, gloanțele, mașinile de război scoase pe străzi, dictatura care de duce de rîpă, noul sistem, bisericuța asta în care ne adăpostim, aerul ăsta rînced pe care-l respirăm există doar în mintea noastră, frămîntate din aluatul spurcat al imaginației. — Exagerezi prea tare, i se pare Părințelului, deși recunosc și eu că sînt de acord cu următorul lucru: nimic nu va mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
totul a decurs conform planului, că între noi n-au fost decît neînțelegeri minore care însă n-au influențat cu nimic mersul evenimentelor. Cu sau fără mine tot acolo ați fi ajuns. Picioruș sau domnul Președinte oricum v-ar fi adăpostit după fuste, și după aceea v-ar fi introdus fără nici o problemă în înalta societate curățită de activiști, securiști, slugoi, hiene, javre, scursori. E frumos că țara asta a ajuns în sfîrșit după zeci de ani să respire normal, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a zis să vă lăsăm în pace c-o să vă treacă în cîteva secunde și a avut dreptate. M-a apucat de mînă și mi-a făcut semn să-l urmez. Tîrnăcop și Dendé ne așteptau cîțiva pași mai încolo adăpostiți sub intrarea de lîngă Anticariatul numărul doi. Își frecau mîinile și dîrdîiau amîndoi de frig. Mult timp v-a mai trebuit să vă hotărîți, dom’ Roja, se auziră și cuvintele lui Tîrnăcop printre clănțănituri de dinți. Nu mai țin minte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i gîtui pe amîndoi la fața locului și să-mi iau tălpășița. Nu m-ar fi dibuit nimeni niciodată, dar ce-aș fi avut de cîștigat? Broscoiul avusese ideea să închidă hotelul ăsta cu o săptămînă mai înainte, ca să poată adăposti la nevoie o parte din trupele criminale ale Armatei. După ce au plecat soldații, Bulgarul și Croitorașul au fost însărcinați sub consemn cu paza clădirii. Pentru că erau căcați pe ei de frică să nu fie atacați de cineva, s au gîndit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plumbului prin care am deschis, inimitabil, capodopera unei uși.“ Cu mari eforturi, cititorul revine totuși, în cele din urmă, la suprafața textului. Dar cade iar, într-o altă capcană: „Am fost în fața norului purpuriu, în fața - sau, mai exact, m am adăpostit - zidului care, moloz-moloz, picură sub asfalt, sub căpriorul care bate asfaltul cu coarnele.“ Ce e cu toată această fandoseală stilistică din volumul publicat în 2001 (la Editura Ramuri din Craiova) de Ioan Lascu? Titlul nu ne spune nimic: Sublima persiflare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp ca acesta, adică de cîine, bețivii sfidează pneumonia și își văd de drum, uzi leoarcă, dar cu chef de vorbă. Vasile Portofel era unul dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cîrlan și care țineau loc de scaune. În centru ardea un foc fără fum care încălzea cu o intensitate invers proporțională cu distanța la pătrat. Într-un soi de anexă domnea un cort, acoperit cu folie din plastic și care adăpostea o masă de 12 persoane. Era o prevedere pentru cazul cînd ploaia s-ar amesteca în treburile pămîntenilor. În partea stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]