1,572 matches
-
scârțâie-o vioară În grâul copt ce trebuie cosit. Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară În adâncimea verde-a codrului, Că te doresc, la fel ca prima oară, Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului... E ora când ademenește noaptea Fantasmele ce-n mine trec râzând, De după colț, atent, pândește moartea Indiferent îi spun să stea la rând, Mai am încă în mine-un dor ascuns, Ce gându-mi chinuie la ora când Chemări așteaptă doar să-mi răspuns
ORA CÂND... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379587_a_380916]
-
nr. 2188 din 27 decembrie 2016. POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Citește mai mult POARTA COSMICĂÎn
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
2089 din 19 septembrie 2016. Am să-încerc să număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamna mă ademenește și mi-i coace-n spuză, pe jăratic viu, și mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin pana, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
vrut să stăpânești, să ai puteri Și să nu fii, al nimănui, supus, Iar ce-ai promis, prin legăminte, ieri, Azi te doboară-n forță...Ești răpus. Când zări oculte sufletul ți-l vor, Te-atrag și-ncet, încet te-ademenesc, Apoi te strâng în chingi și ești al lor, De jurăminte-ncalci, te nimicesc. Azi ai putere și te crezi stăpân Pe foc și apă, și-uneori pe cer (Spre care-arunci priviri c-un ochi păgân) Și pe pământ. Dar
SUFLET VÂNDUT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381129_a_382458]
-
-ntâia oară. Te-ai înălțat cu valurile-albastre Să-mi oglindesc în ele nemurirea, Dar prea departe-s undele de astre Și nici nu pot să-mi părăsesc menirea. Doar șoaptele-ți răstălmăcite-n floare Pe ramurile clocotind de verde M-ademeneau în tainica-ți vâltoare, În care-un înger, veșnicia-și pierde. Și mi-am simțit lumina cum se-aprinde, Cum definește-n ceruri traiectorii, Distanțele măsoară și cuprinde, În joc fierbinte, astrele și norii. Eu, desprinzându-mă de veșnicie, Și
AMANDAR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381151_a_382480]
-
un singur țel și- un inepuizabil gând... Va trebui să nu oprești, așează- le pe toate... Și când un fulger decis va fi să te găsească, Tu să- i zâmbești, cum o făceai demult, În noua ta copilărie să te- ademenească, Iar eu voi merge, rătăcind prin ploi, Că mama sunt... COPILĂRIE Copilăria iar se duce, A nu știu câta oară, Îmi va fi viața la răscruce, Știind că nu va mai fi iară. Copilăria iar m-atinge De inimă și
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață, de-ar ține
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea ca alteori. Nu. Își săltă și el trupșorul împuținat de răbdare și drum trăgând pe nas aerul. Ceva-ceva îl ademenea. Luă seama la mama ursoaică. O văzu lăsându-se pe toate labele mormăind. Saltul făcut de-aceasta îl încredință că totul e bine. Și o urmă. Alergă și o prinse din urmă. Îi lipsea grozav umbra-frate. Și-l căuta din
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
vintrele, își luă avânt și... Un trosnet de oase...o hârșâială de colți sfâșiind carnea... o țâșnire prelungă de sânge... spintecarea trupului îngreunată oarecum de rezistența pieilor ce alcătuiau veșmântul... fură singure semne ce tulburară pentru o vreme liniștea călduță. Ademenit de freamătul mamei, ursulețul își părăsi tovarășul, năvălind la ospăț. Dură ceva mai mult până-și aminti de camaradul găsit. Se-ndreptă către Uki ducând între fălci o ciozvârtă de carne zmulsă, caldă încă și-o lepăda îmbietor lângă băiat
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
acel loc nu-i mai fusese dat să vadă niciodată grădinarului nostru. Harnic cum era, porni a curăța de mizerii copacii și a smulge buruienile, după care presără prin iarbă semințe de clopoței. Zâmbind așa cum doar el știa să facă, ademeni un nor deasupra pădurii. Acesta udă semințele care încolțiră de îndată. La zâmbetul său, apăru și soarele printre ramurile curățate, iar clopoțeii înfloriră cu clinchete vesele, schimbând pe loc înfățișarea pădurii. Ca prin minune, în fața grădinarului apăru un iepuraș drăgălaș
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
s-a recomandat un CD cu prezentarea peșterii, dar formațiunile calcaroase în sine, lipsite de legende, de ipoteze sau realități, de povestea identificării și denumirii lor, nu mai au același farmec. Totuși, Peștera Polovragi, legată de numele lui Zamolxe, te ademenește să-i cauți legendele și să încerci să-i înțelegi misterele. Mihaela Rașcu Referință Bibliografică: JURNAL DE VACANȚĂ - PEȘTERA POLOVRAGI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am să-încerc să număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamnă mă ademenește și mi-i coace-n spuza, pe jăratic viu, si mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin până, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc
N-AM CUM SĂ RENUNȚ de DORA PASCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380825_a_382154]
-
Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Nu- i dau voie să ne strice Ce- am clădit, să nu mai
IAR SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380841_a_382170]
-
suav la clipă Când voi da în floare, tu și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te-
PETALE DE HARTIE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380846_a_382175]
-
Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Citește mai mult Iar salcâmii...Secera vântul pustia,Sufletu- mi, melancolia,Secera toamne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Iar salcâmii înflorițiCiucuri albi, înzăpezițiIute cad pe caldarâmCalci pe ei, rămași pe drum.Amintiri, dureri trecutePagini de român durute,Mi le- aduc salcâmii verii,Chiar de- i vânt, pala- adieriiNu mă tulbură, nu piereSunt iluzii, chiar himere.Versul meu te- ademenește,Niciun vânt nu ne clintește.Suntem doi pe- un balansoarEu de vânt nu am habar.Poate secera, de vrea,Sus, în vârf, nu- i creangă mea.... XI. DE DOR..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
suav la clipă Când voi da în floare, tu și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
visând suav la clipaCând voi da în floare, tu și cu mine, singuri,Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa,Curgând prin mine, alchimie sfântă.Azi alte uși se dau în lături tumultos,Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinosIubirii și credinței neclintite într- un visCe- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt,Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais.Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ.Te- aștept, azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
între degete, se ridică de pe bancă și o presară la nici jumătate metru de colivie. Un porumbel a îndrăznit și s-a apropiat de pâine. La scurt timp l-a urmat și al doilea. Au început să ciugulească.) I-am ademenit. (Copilul închide ușor ușa coliviei.) Poate că vor dezlega taina libertății și se vor bucura de dulceața ei. (Un vânt ivit din senin a speriat porumbeii, iar aceștia au alergat spre colivie încercând să se agațe de ea.) Dumnezeule! Porumbeii
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
și mulți alții care au ridicat prestigiul țării în ochii tuturor străinilor. Desigur, astfel e cuvinte au însemnat - și pentru mine - un certificat de intrare într-o aleasă familie spirituală. Generozitatea pe care Maestrul nostru o împărțea cu toți cei ademeniți de daimonul socratic, a stârnit, nu odată, pizmă, invidie și chiar acuzații insultătoare, din partea ciracilor, pretinși deținători ai tainelor teoriei, care nu după multă vreme și-au dovedit slugărnicia politică și găunoșenia, împăunându-se cu decorații fade, fals sunătoare. Despre
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
-a înspre mine un sărut. Te-ai așternut ca boarea de lumină Și m-ai cuprins cu dulcele-ți fior. Eu mă rugam în taină ca să țină, La nesfârșit secunda de amor. Sub calda mângâiere se ridică Dorințe și poftiri ademenite De vălul așternut. Și îl despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
Ce-mi fredonează cântarea vietiiSi-a locurilor ce-am lasat.Ma cheamă părinții,S-ajung ... XIX. RĂTĂCESC ÎN TINE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015. Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Când rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare, Mă descompun în pulberi și mă rematerializez Când ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave mă cheamă gingasIn încăperi nedeschise de nimeni vreodata.As vrea să rătăcesc
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
încerca iarăși să fugă. Sera: Stai în colțul tău și lasă-mă să-mi văd de treabă! (Malu se reîntoarce pe canapea.) Malu: M-a trimis în colț ca pe el. Probabil ea e victima pe care trebuie s-o ademenesc și să croiesc în jurul ei lanțuri grele din fir de argint. Sera termină de adunat merele. Adună cu mătura și mărul sfărâmat de Malu și risipit pe podea.) Malu: Ce s-a risipit nu mai poate să fie adunat. Sera
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
nervozitatea în exces sfidător etalate de F. Tânărul dădea roată mesei, nepăsându-i c-obstrucționează traseul ultimelor săgeți luminoase ale amurgului. Arar ascendentul vârstei sale seniorale dădea roade inspirate, medită, acum se-ntâmplă. Găsi o cale, o punte ca să-l ademenească spre o discuție: -Știi, îți propun ceva. -Nici bine nu te-ai așezat și deja emiți pretenții! Asta-i culmea! se irită fiul. -Ce-ai zice de un joc în vreme ce vom povesti ? Și, eludând acceptul sau refuzul, extrase din borsetă cu
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]