668 matches
-
exemplu în portugheză: "No caso de (tu) estares doente, năo vou à festa" „În caz că te îmbolnăvești, nu merg la petrecere”. În domeniul pronumelor, în afară de pronumele personal, persoana mai este exprimată, în funcție de limbă, și de pronumele posesiv și de corespondentul său adjectival. Unele limbi, precum maghiara, au pronume posesive, dar nu și adjective posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixele personale posesive adăugate la substantivul care denumește obiectul posedat. Exemple: Pronume posesive: În maghiară, categoria persoanei poate fi purtată și de unele
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
numai "Le loup mange l’agneau" are acest sens, nu și "L’agneau mange le loup" „Mielul mănâncă lupul”. Gradul de libertate al topicii este legat și de prezența sau absența acordului. De exemplu în limba maghiară, în care atributul adjectival nu se acordă cu substantivul determinat, acesta urmează totdeauna atributul, dar în latină, limbă în care între cele două entități există acord în gen, număr și caz, ordinea lor este liberă. Topica joacă un rol în tipologia lingvistică sintactică a
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
procedeul schimbării topicii asociată cu accentuarea mai puternică a secvenței respective. De multe ori, aceasta este în același timp rema. Alteori, vorbitorul își exprimă afectivitatea prin schimbarea topicii. Un exemplu pentru aceasta este în unele limbi plasarea tipurilor de atribut adjectival care în sintagma neutră se plasează după substantivul determinat, înaintea acestuia. Exemple: În limba română topica este relativ liberă, adică nu este fixă, ca în limbile în care predicatul sau atributul adjectival nu pot sta decât într-un anumit loc.
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
este în unele limbi plasarea tipurilor de atribut adjectival care în sintagma neutră se plasează după substantivul determinat, înaintea acestuia. Exemple: În limba română topica este relativ liberă, adică nu este fixă, ca în limbile în care predicatul sau atributul adjectival nu pot sta decât într-un anumit loc. Totodată, ea nu este nici absolut liberă, adică în general există preferință pentru o anumită topică, uneori aceasta fiind chiar fixă, de exemplu în cazul unor pronume personale neaccentuate (Îl văd", "Am
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
rădăcinii unor verbe cu "v": "jön" „a veni” → "jövő" „care vine”, "iszik" „a bea” → "ivó" „care bea”. Valorile participiului prezent: Forma acestui timp al participiului este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a treia singular, și are valoare adjectivală: "a múlt században épített templom" „biserica construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivală și exprimă o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
participiului este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a treia singular, și are valoare adjectivală: "a múlt században épített templom" „biserica construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivală și exprimă o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: "alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, "követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutura înainte de întrebuințare”. De
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
locul adjectivului este totdeauna înaintea substantivului determinat și nu se acordă în număr și caz cu acesta: "gyönyörű táj" „peisaj minunat”, "gyönyörű tájak" „peisaje minunate”, "Gyönyörű tájakat láttam" „Am văzut peisaje minunate”. Adjectivul poate avea la rândul său un atribut adjectival: "szürkés kék kabát" „palton albastru cenușiu”. Unele adjective derivate de la substantive, anume cele cu sufixul "(j)ú/(j)ű" nu pot fi folosite fără atribut: "kellemes kinézetű hölgy" „o doamnă cu aspect plăcut”. Adjectivul poate fi substantivat: "Kérd föl táncolni
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă de pronume, tratând clasificarea, formarea și utilizarea lor pronominală și adjectivală, precum și morfemele care exprimă categoriile gramaticale ce le caracterizează: persoana, numărul și cazul. Majoritatea gramaticilor limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
persoana, numărul și cazul. Majoritatea gramaticilor limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Pronume substantivale sunt pronumele personale, pronumele reflexive, pronumele de reciprocitate, pronumele posesive, o parte din pronumele demonstrative, două pronume interogative, pronumele relative, pronumele nehotărâte și pronumele generale. Categoria pronumelor adjectivale cuprinde o parte din pronumele demonstrative și o
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Pronume substantivale sunt pronumele personale, pronumele reflexive, pronumele de reciprocitate, pronumele posesive, o parte din pronumele demonstrative, două pronume interogative, pronumele relative, pronumele nehotărâte și pronumele generale. Categoria pronumelor adjectivale cuprinde o parte din pronumele demonstrative și o parte din pronumele interogative. Printre pronumele numerale se află unele pronume demonstrative și unele pronume interogative. Gramaticile limbii maghiare consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Și în maghiară
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
clădirea”, az alacsony házak" „casele scunde”, a magas épületek" „clădirile înalte”. Există articol nehotărât numai pentru singular, "egy" „un/o”, a cărui folosire este deseori evitată: "egy ház" „o casă”, "egy épület" „o clădire”. Pentru a scoate în evidență atributul adjectival al unui substantiv cu articol nehotărât, acesta se intercalează între atribut și substantiv: "Csúnya egy história!" „Urâtă treabă!” Articolul nehotărât se omite: Articolul hotărât nu se folosește înaintea numelor de țări dintr-un singur cuvânt ("Románia" „România”, "Magyarország" „Ungaria”), ci
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
cvasidispariției formelor și a construcțiilor verbale cu infinitivul lung, numeroase gramatici consideră că formele cu terminația "-re" constituie derivate substantivale, "-re" fiind un sufix substantival (o situație paralelă este interpretarea morfemelelor din construcția participiului ("-at", "-ut", "-it"/"-ât") ca sufixe adjectivale). În contra acestei afirmații se află infinitivele lungi ale unor verbe de dată recentă, formate concomitent cu infinitivul scurt al acelorași verbe: "disponibilizare", "edictare", "nominalizare" vs. "a disponibiliza", "a edicta", "a nominaliza".
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
ca adjectiv pronominal, avem: Din punctul de vedere al flexiunii, pronumele și adjectivele nehotărâte pot fi: Pronumele nehotărâte pot exprima diverse părți de propoziție, aceleași pe care le poate exprima un substantiv: Adjectivele pronominale nehotărâte îndeplinesc totdeauna funcția de atribut adjectival: Fiecare lucru își are rostul său", "triunghi oarecare, "Asta e altă mâncare de pește". Majoritatea pronumelor nehotărâte nu pot introduce propoziții subordonate. Acest rol îl pot îndeplini numai cele compuse din "ori-" + pronume relativ, fiind numite nehotărâte relative. Exemple: Oricine
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
among others. Harry Hoijer grouped all of the above into a word-class which he called "particles" (i.e., Navajo would then have verbs, nouns, and particles). There is nothing that corresponds to what are called "adjectives" în English: verbs provide the adjectival functionality. The key element în Navajo is the verb. Verbs are composed of an abstract stem to which inflectional and/or derivațional prefixes are added. Every verb must have at least one prefix. The prefixes are affixed to the verb
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
În gramatică tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale. Numele său provine tocmai de la faptul că „participa” la cele două domenii. În unele gramatici este considerat mod, în altele formă nominală a verbului. În general este considerat nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
din limba latină: "cantatus, -a, -i, -æ" > "cântat, -ta, -ți, -te". Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul "-ț" (la majoritatea verbelor) sau "-s" (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în "-se-"): "zis, -să, -și, -se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost cel mai lovit". l are valoare verbală sau adjectivala în diferite grade
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
-se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost cel mai lovit". l are valoare verbală sau adjectivala în diferite grade, în funcție de rolul său: Din punctul de vedere al diatezelor, participiul folosit autonom poate avea: Valoarea temporală a participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
a participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură să verbală, cât și de cea adjectivala. Participiul poate avea următoarele compliniri: Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natură să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un participiu prezent și unul trecut. Participiul prezent provine din gerunziul latinesc
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură să verbală, cât și de cea adjectivala. Participiul poate avea următoarele compliniri: Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natură să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un participiu prezent și unul trecut. Participiul prezent provine din gerunziul latinesc, aceeași formă care este la originea formei numite gerunziu în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a III-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivala și exprima o acțiune care este necesar sau obligatoriu
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivala și exprima o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutură înainte de întrebuințare”. De
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
află în cea mai mare parte pe dreapta pârâului "Csiszár", între acesta și pârâul "Cserepes". Cele ale "Băilor Valató" și "Hammás" precum și "Izvoarele Bukki" sunt situate dincolo de șa, în bazinul superior al pârâului "Jombor". Denumirea locului se asociază unui substantiv adjectival, = "bulumac" (în interpretare liberă = loc plin de stâlpi, poate de trunchiuri). Muntele Puturos cu împrejurimile sale este amintit încă din 1344. Prima atestare documentară are loc în 1756, fiind vorba de un loc în pădure - „"stejarii lungi"”, aflat la hotarul
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
Melampodizilor, formată din urmașii săi, cărora le-a transmis ca moștenire darul divinației. Numele personajului este compus din cuvintele grecești μέλας, μέλανος ("melas, melanos" = negru, negricios, întunecat) și ποῦς, ποδός ("pous, podos" = picior), însemnând în sens propriu „picior negru”, iar adjectival „cel cu picioare negre”. Folosirea formei de singular reprezintă o sinecdocă și nu implică faptul că Melampus ar fi avut un singur picior sau că doar unul dintre ele ar fi fost negru (aceeași formă este prezentă și în compunerea
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]