71,179 matches
-
minus infinit, dar se numără spre noi, pornind de la un ipotetic minus infinit. Și chiar anul 1 e nesigur, adică valoarea absolută a semnificației sale. S-a nascut oare Iisus chiar în anul 1 sau poate ceva mai devreme? Să admitem, prin convenție, ca-n anul 1. Dar să nu uităm că și aici există precursori sau înainte-mergători. Platon și Aristotel, pe-o filiera, profeții din Vechiul Testament pe alta... Lumea e în cruce, si asta se știe. Axa verticală duce-n
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
în plină actualitate, așa cum face, de pildă, atunci când reacționează la mărturisirea Gabrielei Adamesteanu - urmată de una similară a lui Eugen Negrici - că Jurnalul lui Mihail Sebastian i-a schimbat complet imaginea despre "perioada dintre cele două războaie mondiale". Costache Olăreanu admite că lumea românească de atunci nu era una ideală, dar demonstrează că acea lume avea o ținută, distrusă ulterior de regimul comunist. Și cum anume demonstrează? Bineînțeles, cu o ironie subțire, povestindu-le dezamăgiților o întâmplare pe care ar întelege-o
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
în Dumnezeu. Soarele îi surâde după colțul tuturor dramelor. Lăudat că scrie, ba precum Lermontov, ba ca Esenin ori Maiakovski - Petia devine portdrapelul prozatorului Bednarski. În finalul romanului, îi apare și numele. Dacă nu cumva a fost invers (truc literar admis). În asemenea situații, romanul poate fi socotit personagial,o modalitate de acumulare a multor fapte credibile în jurul unui actant, de la care se emană ceva sau se ajunge la el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
fanariotească// Plecînd de la constatarea terna/ că pe malurile Bahluiului/ nu există reptile,/ Regulamentul Școlii ieșene de înot/ interzice cu desăvîrșire/ mușcăturile infantile// Spiritul de echipă se manifestă/ numai în apă/ (alte nenumărate și docte detalii/ îmi scăpa...)// Aviz amatorilor:/ sînt admise la întreceri/ doar firile emotive..." (Școală ieșeana de înot). Că și aceasta satiră, care sfîrșește, semnificativ, într-un psalm: Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi rostit aceste cuvinte/ la o epuizanta emisiune televizată,/ în care a fost
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Cărtărescu pariază pe un estetism fără frontiere, ca o caracteristică a unei percepții ce nu mai poate distinge artă de realitate, valoarea de contrafacere, obiectul artistic de acela de consum, gustul de kitsch. Axioma mea ar reintroduce frontierele. Dacă am admite, prin absurd, ca postmodernismul împinge relativitatea, "democrația", pluralismul pînă la confiscarea de către "popular" a artei ca produs de elită, atunci însăși sintagma de artă postmodernă și-ar pierde sensul. Mai exact nu am mai putea-o consideră artă. În fine
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
acceptabilă. Este cinstit așa. Nu pretind că judecățile mele ar fi infailibile. Deosebirea dintre mine și unul din colaboratorii numărului din Jurnal, al cărui nume m-am jurat a nu-l mai așterne pe hîrtie, constă în aceea că eu admit a greși și retractez în vreme ce colaboratorul cu pricina se socotește pururea infailibil. Problema importantă, care se desprinde din paginile Jurnalului, este însă altă: nu atît a adevărului despre Caraion, ci a oportunității publicării lui. Și dl Florescu, si d-na
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
89 eram mereu în căutare de români. Nu știu cît de reprezentativi au fost sau sînt cei pe care i-am întîlnit, dar încă de-atunci am avut șocuri față de limbajul "omului nou". Pentru că, oricît ne-ar durea, trebuie să admitem că "omul nou" a fost, din păcate, creat: egoist, interesat "să se orienteze", în goana după căpătuiala, indiferent cum o realizează. Ajunsesem la un profund dezgust. Mă refer în special la tineri. Deodată însă, au apărut unul, doi, trei, de-
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
să-și burdușească ambasadele cu securiști, iar spoiala de deschidere mimata la nivel politic e puternic subminată în practică activității diplomatice curente de o filozofie confrontatională? Principalii perdanți ai prevederilor de acest tip sunt diplomații înșiși. În felul acesta, se admite oficial că diplomația românească e lăsată pe mâna serviciilor secrete și a spionilor de toate spetele. O jignire grosolană, pentru că destui diplomați români nu sunt securiști! Prin această prevedere, parlamentarii cu musca pe căciulă dau o puternică (și, pe termen
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
dacă comite o gafă sau dacă editorialiștii afirmă că l-au prins gafând. Majoritatea cotidianelor îl taxează pe președintele Constantinescu, dar nu se îndură să scoată pe prima pagină și ceea ce face parte din palmaresul pozitiv al acestuia. Ziarul care admite, din când în când, că actualul președinte are și un palmares pozitiv e ROMÂNIA LIBERĂ, dar și acest cotidian nu pare deloc convins că ziarul s-ar putea vinde grație unor articole de acestă factură. *Marile procese ale revoluției, precum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
aibă un tîlc creator, că pînă și o ciornă a sa se încadrează în operă: "Nu va exista nimic în afară de el (artistul-zeu)... Dacă face un gest, el va crea, el va proiecta în infinit o sumedenie de milioane de lumi". Admițînd, cu mai multă modestie, că un artist autentic creează o singură lume, lumea sa proprie, "concurînd-o" la modul idealității estetice pe cea dată, să admitem implicit "divorțul" său de cea din urmă. Artistul va suferi din pricina ei, în temeiul unei
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
gest, el va crea, el va proiecta în infinit o sumedenie de milioane de lumi". Admițînd, cu mai multă modestie, că un artist autentic creează o singură lume, lumea sa proprie, "concurînd-o" la modul idealității estetice pe cea dată, să admitem implicit "divorțul" său de cea din urmă. Artistul va suferi din pricina ei, în temeiul unei sensibilități în așa fel făurite, încît să nu i se poată întru totul supune, încît să n-o poată integral accepta - inconformist nativ, purtînd în
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
de un "antisemitism fără evrei". "încolo, spune ironic d-na Vrancea, ar fi fost un curent absolut onorabil (sau "de très bon aloi", cum explica și dl Reichmann în L'Arche)." Onorabilul E. Barbu... Trebuie să fiu sincer și să admit că, în pofida aparențelor, dl Reichmann (ca și dl Shafir) este consecvent. L-am acuzat că și-a schimbat atitudinea față de Antonescu. Nu și-a schimbat-o și față de comunism. în 1998, și firește, tot în Le Monde, ziar cu o
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
iulie 1950 - UNESCO a dat publicității, la Paris, o "Declarație asupra rasei", în 15 puncte. Să cităm: "Savanții sînt de acord, în general, să recunoască faptul că umanitatea este una și că toți oamenii aparțin aceleiași specii, Homo sapiens. Se admite de asemenea, că toți oamenii au, după toate probabilitățile, aceeași origine... Pe scurt, asemănările între oameni sînt mult mai mari decît deosebirile dintre ei... Trebuie să se facă o distincție între "rasă" ca fapt biologic, și "mitul rasei". În realitate
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
se datorează acelui spirit germanic care a guvernat formația lor intelectuală. De altfel, îndreptarea junimiștilor, din 1871, spre politica partidului conservator în formare se explică tot prin impregnarea lor de spiritul germanic, care le-a tutelat procesul formației intelectuale. Să admitem că decizia de a studia în Germania nu a fost a lui Iacob Negruzzi, ci a tatălui său. Dar de nu ar fi fost această realitate e probabil că nu s-ar fi putut apropia de T. Maiorescu, acceptîndu-i opiniile
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
autori pertinența observațiilor, rigoarea cu care descoperă improprietatea unor termeni, critica lor mi se pare, în ultimă instanță, irelevantă. Atîta timp cît nu stabilim limitele de funcționare ale unui termen/concept, cît nu decidem felul în care o sferă semantică admite variațiuni disciplinare, ori, mai grav, cît nu înțelegem exact importanța unui anumit cuvînt în contextul în care apare, vînătoarea de expresii improprii la care s-au angajat Sokal și Bricmont rămîne complet fără miză intelectuală. Un Lacan "periat" de lexicul
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
și bunului-simț. De zece ani încoace, nu s-a întâmplat niciodată să-i citesc cu indiferență articolele ori să-i urmăresc nepăsător afirmarea pozițiilor publice. Chiar când - nu arareori - mi s-a întâmplat să văd altfel lucrurile, a trebuit să admit că discursul, solid fundamentat, al lui Gabriel Andreescu era greu de trecut cu vederea. Provenind dintr-o credință nesmintită în valorile democrației și libertății, chiar exagerările sale conțineau o puternică încărcătură simbolică. Legat, cel puțin pentru mine, indestructibil de revista
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
încotro, adică nevoiți fiind a înjgheba o tradiție "pur moldovenească", ideologii de serviciu în domeniul cultural îi socoteau pe Eminescu, Alecsandri, Creangă drept "clasici moldoveni", în timp ce Titu Maiorescu era taxat drept "estetician român burghez". E adevărat că autorul Luceafărului era admis, cu scrîșnire, în Parnasul "progresist", fiind totodată numit, pentru publicistica sa de ordin politic, "calul troian al naționalismului românesc". Veronica Micle nu se bucura de nici o cetățenie etnică. Amuzantă e împrejurarea că linia despărțitoare se întîmpla a trece și prin
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
o eroare judiciară: dacă Mihai de Hohenzollern și Mihai de România nu sunt una și aceeași persoană, iar castelul ar încăpea pe mâna unui neavenit? Bineînțeles, judecătorii, cu mentalitatea lor inamovibilă, au fost tulburați de acest argument și l-au admis. Aflăm de la unul dintre actanți că nu trebuie vorbit de un proces al lui Ceaușescu. Ce făceau acei oameni, avocat, procuror, judecător nu era decât să exprime sentimentele întregului popor. Întrebarea ar fi cum de s-au potrivit lucrurile în
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
simțit ca învechit în idealismul lui de sorginte clasică. O contestare de altă natură va fi aceea din perioada interbelică, legată de voga autenticului în literatură și formulată cel mai bine de Camil Petrescu. în 1936, autorul Tezelor și antitezelor admitea valoarea istorică a "efortului Junimii de a limpezi, de a organiza și de a înfrumuseța" o literatură grevată de "verbozitatea metisă"și de "mahalagism cultural". Dar îi reproșa "sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice". Tema camilpetresciană va fi energic
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
accidentul de la Baia Mare, previzibil teoretic pentru cei care veghează mediul din România, nimeni n-a atras atenția societății în discuție să se păzească. Iar dacă a făcut-o, n-a urmărit dacă Aurul din Baia Mare se și păzește. Dar să admitem că la Ministerul Mediului siguranța iazului în care societatea Aurul din Baia Mare își decanta cianurile a fost socotită perfectă. S-a dovedit, cu vîrf și îndesat, că nu e așa. Asta nu mai e însă doar problema acelei nefericite societăți
Catastrofe și gafe catastrofale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17311_a_18636]
-
stalinism, a fost arestat, ținut singur, într-o celulă, și eliberat după două săptămâni. Din acest moment activitatea lui Reich-Ranicki se reduce strict la critica literară. Germania îi servea acum exclusiv pentru cronicile despre autorii din R.D.G. - singurii scriitori germani admiși la acea dată în Polonia: Brecht, Anna Segers, Willi Bredeck, Peter Huchel. Excepție făcea și cehul de limbă germană Egon Ervin Kisch. Admirația pentru Brecht, acutizată și de relația personală cu el nu l-a împiedicat pe Marcel Reich (ca
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
politicienii tranziției actuale, personajele lui Caragiale erau ridicole, dar sănătoase la cap. A sosit plata facturii rapacității și diletantismului politic. Dar nu o achită cine trebuie. Va urma, se pare, excluderea din Uniunea Europeană, deoarece România a demonstrat că a fost admisă prea devreme pe ușa din dos, fără să fie pregătită suficient. În prezent, așa cum era de așteptat, a devenit un balastu, care trage înapoi dezvoltarea altor state civilizate, cu politicieni mai puțin corupți și care nu sunt rupți de realitate
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
Lauer, articol intitulat Candidatul haotic avînd ca subiect candidatura României la Uniunea Europeană, privită prin actualele performanțe economice și politice ale țării. Dincolo de reproșurile de exagerare pe care editorialistul României libere le face autoarei articolului apărut în cotidianul german, Bazil Ștefan admite, totuși, la un moment dat, exactitatea acestui diagnostic. Încercînd să ofere soluții după acest diagnostic, Bazil Ștefan scrie: "Avem doar cîțiva ani pentru a pune ordine în haos și a ne califica astfel pentru aderarea la Uniunea Europeană. Europa [...] ne-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
alături de soția mea. George Enescu. Tescani 14 iulie 1946" (Casa T.): așa a scris genialul martir, cu mâna evident măcinată de artroză. Ca și scrisul, despre care un grafolog i-a spus că este al unui jupuit de viu (caracterizare admisă de Enescu: (Gavoty, 182). Orice muritor, dacă "lasă" - cum se zice - cu "limbă de moarte " dorința lui, aceasta i se respectă; altfel - știe românul încă din străbuni, și dacă nu o mai știe, să i-o reamintim - este mare blestem
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
unici) ai democrației, sunt obligați s-o simuleze, s-o contrafacă permanent, - între o "Charta Libertatum" și Constituția stalinistă nefiind mari deosebiri! Iar dacă au a-i recunoaște un caracter dictatorial puterii lor discreționare, nu sunt dispuși să i-l admită și pe acela oligarhic, o dictatură proletară fiind, în pură teorie, una a celor foarte mulți. De unde și ipocrizia, această preschizofrenie, cu, corolar inevitabil, perpetua potemkinadă, farsa jucată pretutindeni în vastul continent sovietic: la Gorki, la Kirovograd, la Frunze, la
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]