6,618 matches
-
lateral, 2001 col. Mănăstirea Putna LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 80 78 Mircea cel Bătrân gips patinat LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 81 79 Adolescență gips LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 82 80 Copil negru gips patinat LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 83 81 Familia Dr. Maria și Vladimir
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
fapt firesc, de altfel, ținând cont de cuprinderea trăirilor artistice într-un timp consacrat îndoielilor de tot felul și al întrebărilor care-și caută răspuns. Este și cazul volumului de față, „”, scris de Svetlana Iurcu - o tânără abia ieșită din adolescență, locuitoare a străvechiului sat Bravicea din Moldova istorică de peste Prut. Într-un discurs artistic, lipsit de inutile podoabe stilistice, Svetlana Iurcu exersează valoarea maximei sincerități, dând expresie unei confesiuni care, nu în puține cazuri, conține elemente dramatice. Marcată profund încă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
atât de specială, este unică prin felul său de a fi. Cât de nevinovată este, îți este frică s-o atingi, este un univers nedescoperit, plin de sentimente. Îmi provoacă mereu zâmbetul pe față, când o văd. Reprezintă copilăria și adolescența mea. Păpădia a rămas acea floare specială, care-ți face viața puțin mai deosebită... Privind-o, în acele clipe, nu te gândești nimic, înafară de lumea în care ești doar tu și această creație. La fel este și lumea cărților
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu ochii (acum Profesorului i s-au părut negri), în care i se aprindeau scurt mici luminițe. I-a mângâiat părul, gândindu-se din nou la tabloul alegoric Păcatul de Franz Stuck, descoperit cândva dintr-o revistă ilustrată. Încă din adolescență, Domnul R., actualul profesor și ziarist de ocazie, avea obiceiul să caute prin poduri de case (ale rudelor apropiate) colecții de ziare și reviste vechi, din care decupa cu foarfeca, pe lângă articole interesante, și reproduceri de artă, fotografii mai deosebite
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dar nu i-a îndepărtat cu totul stările anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă care îi „umple sufletul”; departe de ea, este cuprins de „elanuri lirice” încât, iată, i-a dedicat și versuri, ceea ce n-a mai făcut din vremea adolescenței visătoare. I s-a părut că le acceptă bucuroasă, ca pe un fel de „declarații de dragoste”. În același timp, femeia pare a se fi prins „în joc” cu oarecare prudență, i-aș spune eu, instinctivă. El îi ghicește, dincolo de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de strania viziune a unui „război al sexelor”, împreunarea reprezentând un „act” belicos, o victorie împotriva „sexului opus”. În mintea copilului de atunci acuplarea căpătase proporții ireale, ca rezultat al unei lupte, un fel de agresiune, aproape un delict. Abia adolescența i-a prilejuit unele corective, după ce a beneficiat de prietenia unor colege de școală, fetele acelea în care înmugureau, sub ochii lui uimiți, toate calitățile pe care avea să le descopere mai târziu la femeia împlinită: prietenie, generozitate, afecțiune aproape
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în publicații anterioare, meditând, la anii adolescenței, asupra libertății metafizice radicale am ajuns la conceptul pe care l-am văzut ca fiind suprema deschidere: transposibilul. Foarte succint spus, eliberarea în transposibil însemnează depășirea cercurilor de condiționări care îngrădesc libertatea spirituală nelimitată: mai întâi transcenderea eului empiric, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aici ! mereu în altă parte ! Poetul însuși se confundă, devine zborul eliberării radicale, dincolo de dincolo, zbor care nu se mai oprește și care nu mai știe de sine. * Revelația transposibilului a fost experiența fundamentală a vieții mele spirituale. Viziunea din adolescență a constituit ghidul care m-au modelat ulterior în tot ce am trăit și creat, "steaua de care mi-am legat viața și de la care nu mi-am luat niciodată privirea", așa cum cerea Leonardo da Vinci. Încă din copilărie, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu mi-am luat niciodată privirea", așa cum cerea Leonardo da Vinci. Încă din copilărie, simțindu-mă un însingurat, străin de lumea din jur, o puternică voință mă determina să-mi identific sinele cine sunt eu ? Astfel, după ce prin Eminescu, în adolescență, luasem contact cu gândirea indiană, budismul în primul rând (mai ales din cartea Bouddha et le bouddhisme a indianologului Hermann Oldenberg) și pe fondul unei puternice independențe de gândire preocuparea mea a fost de a afla care este libertatea metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu în Archaeus. Viziunea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
simțit-o redevenind mama mea. Silueta fragilă pe care mă puteam sprijini fără probleme. Omul mare. Adultul. În mod ciudat, n-a fost recon fortant. M-am trezit teribil de însingurat, în statutul meu de părinte de abia trecut de adolescență, care nu mai avea de cine să aibă grijă. Ea îmi intuia dezamăgirea cu fiecare nouă reancorare într-un timp propriu ei, cu fiecare strat de autoritate aproape magică în care se remodela ființa ei, de-acum liberă de toanele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iubea mai mult, ci copilul care-i semăna. Tu nu păreai să ai prea multă nevoie de mine. Eu, da. Nu m-ai iertat niciodată pentru că te-am ales pe tine. Știu. Tu credeai că sufăr și-mi trăiesc o adolescență întârziată din cauza remușcărilor legate de David. Sufeream, într-adevăr, pentru că simțeam că nu am nimic de oferit, nu am ce să te învăț, nu am cum să te fac să mă iubești din nou, nu am cum să câștig tot
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cititorului interesat, îmi dau sentimentul datoriei împlinite și satisfacția lucrului dus până la capăt. DIXI! S-a născut în zilele noastre, mai exact, în ziua lui, sub o anume conjunctură a astrelor, ce trebuie săi fi marcat în vreun fel copilăria, adolescența, prima tinerețe. Sigur este că le-a trăit ca toți ceilalți, fiind un om cu totul obișnuit. Nici în fizionomie nu prezintă ceva deosebit, de aceea nu-l mai descriu, așa cum ar face un autor care se respectă. Prin urmare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ea lăsase tristețea să-și facă de cap, de parcă ar fi fost la ea acasă. Cearcăne întunecate îi umbreau ochii mari accentuând paloarea obrajilor și tristețea din privirea din care lipsea parcă cu desăvârșire viața. Traumele copilăriei, obișnuitele probleme ale adolescenței, apoi dezamăgirile repetate de mai târziu în iubire și-au pus amprenta pe caracterul și psihicul ei. Și totuși, chiar era imposibil să depășească toate aceste sechele, să se bucure de viață și de ceea ce avea? Uneori așa părea, căci
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nerăbdătoare un semn din partea lui? Cum reușea să o bulverseze atât prezența cât și absența lui? Urcă scările spre apartament reamintindu-și momentele vesele, intense de care avusese parte la spectacol. Intră în casă fredonând o melodie, retrăind parcă perioada adolescenței. Adormi cu o întrebare nerostită, în gând. Deschise ochii. O veselie inexplicabilă o ridică destul de repede din așternutul cald cu miros de primăvară, ea care mai moțăia încă vreo jumătate de oră în fiecare dimineață înainte de a se ridica din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pădure. Era singurul ceai pe care îl bea cu plăcere. Își răsfăță nările cu aroma îmbietoare, cuibărindu-se în fotoliu. Mâinile reci se încălzeau treptat la atingerea căniței fierbinți. La radio se auzea discret o melodie tristă, veche, de pe vremea adolescenței. Parcă trecuse o veșnicie de atunci. Era aceeași melodie pe care dansase cu băiatul pe care îi plăcuse încă de când îl văzuse. Timid, nu se apropia niciodată mai mult de o privire intensă, care o intimida, dar îi rezista oricât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
recomandă a sta cât mai rar! Când valoarea-i în căptușeală și nu în stofă la vedere, de vină nu e neapărat croitorul! Lacomul de ce are, de ce-ar vrea să aibă mai mult, uitând că lăcomia strică omenia. În adolescență te îmbeți cu gândul libertății; mai la bătrânețe aducându-ți zâmbitor aminte de inocența acelor ani te îmbeți înțelept cu libertatea gândului („libertate” însă destul de relativă!) Nu răspunde la provocările unora și altora; gândește-te la locul pe care-l
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ne Întâlnim, devenind vecini de bloc. Nu a fost greu să găsim subiecte comune de discuție. El luase contact cu școala de bioenergetică a faimoasei Djuna Davitașvili, cu lucrările unor specialiști În materie din fosta URSS. Mai mult, la vârsta adolescenței și-a descoperit și capacitatea de a face hipnoză. Când ne am Întâlnit, cel care vi se adresează avea deja cunoștințe despre inforenergetică și parapsihologie aplicată. Discuțiile noastre pe astfel de teme durau ore În șir, fiecare dintre noi Învățând
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
o nouă Antigonă, o nouă Doamnă Bovary, un nou Napoleon, el recunoaște totuși că îi poate manevra pe aceștia (și că se simte tentat să-i manevreze), "slabele lui puteri", în acțiuni diverse, "după cum îi dictează ideile, nevoile și visele adolescenței". Aceste mărturisiri evidențiază și definesc, de fapt, însuși mecanismul actului creator. Tocmai de aceea voi reține un paragraf in extenso din prefață: "Istoria și mitologia sînt potrivite pentru stingerea în diferite fantezii a nemulțumirilor pe care istoria cea adevărată le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se simțea străin de cuvânt, abia ieșit din pubertate, , cum ar fi zis Léon Bloy. Nimic nu justifică eșecul primei iubiri, și nici con secințele pe care le trezește această Înfrângere. În fond, Îmi zic adesea, toți Își primesc În adolescență mica „revelație“, dacă nu vocația, cei mai mulți Însă o refuză - iar Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată, În care să exiști presupunea exact disprețul acestui refuz, nu Își chema la sân decât troglodiții apți să o construiască; și cu toții am fi construit-o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pături ca să le f..., iar tuciuriii Îl așteptau ca pe mântuitor, rupți de foame și gata să vândă păturile armatei române la piață, fără nici un complex. Așa că nici vorbă de „fobia podurilor“, fiindcă, În afară de sifilis, bietul de el venea din adolescență cu o malarie nemiloasă, cadou de la mizeria satului În care trăise și Își desăvârșise cultura. Iar ce l-a apucat pe el În armată, pe când traversau un pod, a fost febra, mai bine zis delirul datorat febrei, lucru care l-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
seama că numai așa te pot ajuta? a zis Într-un sfârșit Vasile, epuizat. Ionela Însă adormise. Vasile a zâmbit, a zâmbit la gândul că prietena lui adormise ea În locul lui, de oboseala confuziei, de mizeria zilei, de greul unei adolescențe obligate, constrânse la angajamentul disperat al viitorului. S-a ridicat Încet de lângă ea, atent să nu o trezească, și a vrut să o sărute ușor pe obraz Înainte să plece. Nu putea aștepta ca ea să se trezească, trebuia să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ziua... Ah, iarăși amărăciunea de nevindecat din vocea tatălui, dezamăgirea... — Ce ți-am făcut eu, tată? De ce ești mereu nemul țu mit de mine? Taică-său Îl privea din cadrul ușii cu reproș, Încruntat, de parcă nu ar fi știut ce e adolescența și cât de ingrată Își strecoară otrava În trupul care nu știe ce i se Întâmplă, de ce Își pierde seninătatea, În mintea fragedă care Începe să cunoască Înfrângerea, adversitatea, neputința. Și din ușa dormitorului Îi azvârli În piept un ziar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ireparabilul. Îți spun că nu știu. În general, nu sunt un om onest cu ceilalți, și asta din lașitate, o lașitate care m-a ajutat Întotdeauna să nu intru În conflict direct cu mitocanii, cu nemernicii. Îmi aduci aminte de adolescența mea dez orientată, când mă strigau cu toții Bazil și Îmi cereau să fiu ceea ce nu puteam fi. În loc să fac ceea ce ai Încercat tu să faci, am ținut mai degrabă să mă pun la adăpost În rândurile lor, am Învățat să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
răspuns prompt, umflându-mi pieptul Îcăci așa se face la primate, știu din lecturile de antropologie): — Da, băi, hambârlaie. — Bă, pulă, a răcnit iar, repetându-se dizgrațios - și mi-a trimis un pumn în figură cum nu mai primisem din adolescență, un pumn din ăla care te umflă de panică animalică, pentru că bun, bine, știi că vei avea o arcadă spartă și vei semăna o vreme cu Elephant Man, dar nu vrei nici să pierzi dinții din față. Am lovit la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]