827 matches
-
e pur și simplu zgârcită toată de-atâta venerație. De vină o fi groaza. Cum de reușesc să fie atât de superbe, de sănătoase, de blonde? Disprețul meu pentru obiectul credinței lor este mai mult decât neutralizat de sentimentul de adorație pentru înfățișarea lor, pentru felul cum se mișcă și râd și vorbesc - pentru viața pe care pesemne că o duc în spatele acelor perdele goișe! Poate că-i vorba mai degrabă de mândria șikselor - sau să fie, oare, mândria skoțimilor? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ale președinților comisiilor mai importante ale Congresului), acest băiat a intrat la Liceul Weequahic la vârsta de doisprezece ani, cu un coeficient de inteligență de 158, o sî-u-tă cin-ci-ze-ci și op-tî, zice el asistenței radioase și înmărmurite de admirație. Simt adorația mulțimii cum suie și mă învăluie acolo, pe altar - ei bine, nu m-ar mira prea tare ca, după ce-și termină Rabbi poliloghia, oamenii să mă ridice pe umeri și să mă poarte în jurul sinagogii ca pe însăși Tora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la rându-i, din ochi de nevastă-sa. Ea asculta stând în picioare, rezemată de ușorul ușii, în timp ce câinele încerca zadarnic să-i atragă atenția, schelălăind la cratiță. Nimic n-ar fi distras-o din momentul acela de răgaz, rezervat adorației senine. Bătăile, schingiuirile, arestările, crimele, abuzurile de tot felul, disimulate în măsuri pentru apărarea instituțiilor statului de drept democratic... Bravo, Milică-tată, și asta-mi place: tânăra noastră democrație originală a pășit cu dreptul în Europa... Excelent! Halal de nevastă-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Apoi nu se mai aude decât cântecul, discret îngânat de cei care cunosc versurile. Cu un gest melancolic, fata ridică spre buze vârful degetelor unde depune o sărutare pe care apoi o aruncă cu un gest larg sălii căzută în adorație. Într-un ropot nebun de aplauze, luminile se aprind și un buchet mare de flori poposește laudativ în brațele dizeuzei. Cu un aer căutat dramatic, vedeta se retrage spre culise. Regretul unanim al celor de față este palpabil. Lângă masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
provocare. Mai aveau și o pasiune comună: calculatorul. De mică fetița prefera să stea lângă el sau la el în brațe, când lucra la calculator, cerând explicații, decât să se joace cu păpușile, urmărindu-l cu o seriozitate și o adorație care îl înduioșau. Era și mândru, și bucuros de fetele lui. De aceea fusese foarte prezent la toate micile lor evenimente. Când era plecat își suna fetele în fiecare zi, îi făcea plăcere să o asculte atât pe Crăița, care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nenorocită, oricât de ideal s-ar purta el, căci ea nu-și luase un amant pentru ca să aibă doi soți. Când o femeie vinovată are conștiința sensibilă, nu-i ajung niciodată prosternările amantului ei, pentru că dovezile lui de supunere și de adorație sunt necontenite scuze și justificări ale greșelii ei. Puțini oameni ar prefera ca femeia pe care ei o iubesc pasionat să iubească pe altul decât să moară. Prietenia, rară și între bărbați, este cu mult mai rară între femei, pentru că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a ființei ei, oficiile vieții organice, care n-au altă justificare decât aceea că sunt suportul vieții spirituale, unde se fabrică forța care, în salon, strălucește în ghirlănzi de lumini. 29. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb. Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Pănă atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Aparițiile ei la geamuri și în cele două balcoane de pe două străzi. Infinita interpretare a figurii și a privirilor ei ("S-a înroșit?" " Mi s-a părut?" ,,S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea și al ei (așadar, și ideile ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții, căldura vieții, spontaneitatea vieții; și palpitarea asta intensă și necontenită a existenței ei o împiedică de a stărui în ipostasul de ființă pur gânditoare... ...Adorația egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rochia cafenie cu platcă de catifea de aceeași culoare mai închisă, se mișca ușor, puțin aplecată înainte, căutând parcă mereu ceva prin odaie, întreba naiv, povestea ceva și mai naiv, cu glasul ei de violină, prietenoasă, mică, cu priviri de adorație reținută pentru doamna Timotin. Doamna Matilda Ioan se grăbea să plece. Era neliniștită. Băiatul ei rămăsese numai cu servitoarea. "Doamna Matilda Ioan" avea și un băiat, de opt ani, cum am aflat mai pe urmă! Doamna Matilda Ioan ne dădu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neterminat? Nu cumva însemna: "Și ar fi putut urma și alte zile frumoase?") Vibrează în ea ceva pentru mine în adevăr? Dar pentru ce glumește mereu? Iubirea nu glumește, e gravă. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb! Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Până atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de trădare, iar ochii lui, pentru asta depun mărturie, s-ar fi umplut de furie și de lacrimi, iar ăsta era ultimul lucru pe care-l doream. Dincolo de gusturile lui fine în materie de basme și discuri cu povești, de adorația mistică pentru Rahan, de referințele savante privind studiul și aprofundarea civilizației apașe, Radu era capabil de o sinceritate fraternă și pătimașă care te topea. Pe mine, cel puțin. Știu că pare greu de crezut, dar erau zile în care uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi învățat că poate vorbi frumos despre iubire doar acela care a trecut-o deja în amintire sau acela în care iubirea a eșuat în senzualitate pură și că trebuie să rămână mut omul a cărui inimă e plină de adorație. 5 Au trecut două săptămâni în care senzația de fericire îmi aducea, cu fiecare zi, un spor de înfrigurare și de neliniște. Eram într-o stare de alarmă sfâșietoare, stare specifică oricărei fericiri care se concentrează pe un spațiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
interveneau tot mai des. Așa s-a întâmplat că sărutările au preluat funcția cuvintelor de a ne apropia și că, întocmai ca ele, pe măsură ce ne cunoșteam, sărutările deveneau tot mai sincere. Sărutând-o pe Sonia, mă încerca un sentiment de adorație, eram prea mișcat sufletește pentru a mai simți și dorința. Eram incapabil să lovesc cu cruzimea de fiară a dorinței tandrețea, tristețea și omenescul sentimentelor mele, dar fără voie făceam comparație între relațiile mele anterioare cu femeile de stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac ceva bun, salvator. Nu se mai sfârșește parcă furișatul meu spre dulapul cu oglindă pentru lenjerie, pe care, ca să nu scârțâie, îl deschid nu încet, nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a unui sentiment. Dacă Ioana este studiul psihologic al geloziei, iar O moarte care nu dovedește nimic o monografie concentrată a iubirii latente, nemărturisite și relevate de absența sau senzația pierderii ființei dragi, Jocurile Daniei vorbesc de pasiune și de adorație rămase fără finalitate, de sentimente debordante cultivate dar neîmpartășite, de o adevărată “tragedie sentimentală.”<footnote Mihai Zamfir, op. cit., p. 117 footnote> Cel mai analitic roman al curentului își îndreaptă atenția spre fervoarea insatisfacției ca o boală exemplară a începutului de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
comic involuntar, rezultat din alăturarea celor doi scriitori de valori deloc apropiate, este de remarcat fondul gidian al scriiturii lui Anton Holban. Al. Călinescu dă o explicație parțială acestei fragmentări. Sandu oscilează în ceea ce o privește pe Ioana între o adorație totală și o atitudine meschină și diprețuitoare. De aici rezultă o admirație totală și o Ioana construită din frânturi, din contraste, din schițe succesive, din tușe suprapuse, iar adevărata Ioana rezultă în urma intervenției cititorilor. Cu toate că Sandu dă tot timpul asigurări
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
1976, p. 6 footnote> Romanul este epica unei psihologii masculine, de o extremă sensibilitate, alimentată mereu de prezența eternului feminin, în ipostaze succesive ale patimii, indiferenței, posesiunii, ipocriziei, simulării politicoase sau freneziei. Sandu este personajul- narator, omul matur, capabil de adorație, dornic de stabilitate și aflat într-un permanent provizorat al trăirilor interioare, datorită îndoielii, umilințelor, dorințelor și temerilor pe care le încearcă. Dania este tânăra de 19 ani, “jeune fille”, bogată, instruită, cu propensiuni spre mondenitate, care se joacă de-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
șir de variațiuni, una mai frumoasă ca cealaltă, pe această temă: Finalul nu este impetuos, zgomotos, cum adesea urmăresc compozitorii pentru a impresiona cât mai mult auditoriul cu ultima parte a lucrărilor lor. Este un imn adresat naturii; nu o adorație statică, ci una pătrunsă de spiritul mișcării, o redare a curgerii emoțiilor răscolitoare din sufletul omului. Cu alte cuvinte, Beethoven este cel ce-și destăinuiește toată simțirea în fața splendorii naturii: ,,mehr Ausdruck der Empfindung als Mahlerei” - mai multă expresie a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
țări surori nu-mi imaginam pentru acea vreme... Păi sângele apă nu se face, dragule! Și asta o simțeau și o știau și voievozii acelor vremuri... Unde ești tu, mărite Burebista și neprețuitule Decebal? Nu te vei lecui niciodată de adorația marilor înaintași... Cred că nu sunt singurul care poartă o dragoste necondiționată față de cei ce au pus sămânța acestei nații aici în răspântenea tuturor vânturilor! Hai totuși să amintim de ultima danie făcută către mănăstirea Trei Ierarhi! De m-aș
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tot ce era mai strâmb în comunism: înapoierea spiritului, ca victorie a activismului asupra spiritului. Odioasele urme ale „Cântării României“ în muzica și cultura de mase, devenită folclor printr-o schimbare de destinație, perversă mai ales sub forma ei de adorație colectivă, transmisă la TV, ca acompaniament și ambianță emotivă la mese de petreceri, nunți, botezuri și alte prilejuri colectiviste. Voioșia satisfăcută, festivă și purtată cu indiscreție zgomotoasă peste tot, asta este starea de spirit a omului folcloric, acest individ vital
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
într-un moment al subiectivității este decretată, printr-un act de supremă iubire, adevărul însuși. Pentru că s-a născut în viscerele mele, pentru că l-am plămădit în ființa mea, orice proiect sub care îmi așez viața devine un obiect al adorației mele. El este marca, pe care o port în mine, a faptei mele viitoare, și tot ce am pus pe lume în numele lui îmi aparține și îl iubesc ca pe copilul meu. Dar ce este "încremenirea în proiect"? Și de ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
închiderii și, în timp ce trec încă o dată în revistă în sens invers secolele și prin față îmi defilează prinți de Rimini, tinere prințese, cavaleri de Malta, condotieri, viceregine ale Neapolelui, Ioan Botezătorul, scene de luptă cu cavaleri în zale, îngeri în adorație, supliciați, ghicitoare, tineri gentilomi, am această revelație: coșmarul suprem ar fi să traversez, pustii, sălile acestea. Copil fiind, după prima vizită la Muzeul Antipa, mi-am imaginat înainte de a adormi că m-aș afla în clipa aceea, singur, în sălile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față în față cu epocile lumii. Din tablourile atârnate pe pereți s-ar fi desprins, venind către mine, grimasele infinite ale strămoșilor mei, metamorfozele speciei mele și ale propriului meu chip: supliciat, contorsionat, trufaș și crud, ucigând și implorând, în adorație sau supunere. Am ieșit auzind în urma mea gratiile care se închideau și mi-am imaginat cum sălile își dădeau jos masca frumuseții de peste zi și se pregăteau să se deschidă în înfricoșătorul lor. marți, 13 august Cu Monica la Salpetriere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Celso e un adevărat indigen... PÎnă cînd Îl fura somnul, așteptînd, poate, să audă pașii maică-sii pe scări și să se trezească, s-a Întors, urcă. Julius Îi asculta pașii pe scări și era cuprins de un sentiment de adorație, se apropie, e În dreptul ușii, trece mai departe, spre camera ei, În fundul coridorului, unde a murit tata, unde mîine dimineață o să mă duc s-o trezesc... Adormea imediat pentru a se putea duce cît mai repede s-o trezească, Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]