1,156 matches
-
Neantul emotiv și incapacitatea de atașament afectiv duc la solitudinea să metafizica. Pariziana de la sfârșitul secolului este mai îndrăzneață în pasiunea să: ea schimba și inversează rolurile în geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de amor, de adulter și divorț. Toate acestea vorbesc atât despre o continuă liberalizare a societății și individului, cât și despre elasticitatea unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul sau subiecții timpului. Prin această se explică, în mare măsură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al banilor, abuzul funcționarilor, coruptibilitatea ziariștilor, motive politice sau militare), dar mai ales private. Eroii romantici se preschimba în cavaleri ai industriei, în ticăloși și în femei adultere. Acest "teatru util" abordează conflictele și problemele societății imperiale în plină mutație: adulterul (Fanny, 1858 de Feydeau), divorțul (Divorçons!, 1880 de Victorien Sardou), căsătoria și mezalianța (Un beau mariage, 1859 de Augier, Denise 1955 și Une visite de noces 1871 de Dumas-fiul), condiția feminină (L'Ami des femmes, 1864 și La Femme de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în lume și în afaceri (L'Argent, 1894 de Fabre). Reprezentarea cariilor sociale nu este legată la acesti dramaturgi de descoperirea cauzelor (că la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din secolul al XVIII-lea este într-un anume fel un actor care pretinde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deschide tradiția reprezentării unei iubiri tragice, bazată pe dilemă între două soluții nefericite: separarea sau viața comună în marginea societății. Mitul lui Tristan și Isolda este unul subversiv și inaugurează, cum bine arată Denis de Rougemont, o lungă tradiție de adulter, o nouă tema romanesca cu o carieră promițătoare. Emma Bovary și Anna Karenina, pește secole, se vor afla în fața aceleiași dileme. 218 "Îl courait une légende très compliquée sur le ménage Balbi, le mari et la femme ayant passé par
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să licence de paroles. Le père, la belle-mère, le beau-fils agissaient, pariaient, se mettaient à l'aise, comme și chacun d'eux se fût trouvé seul, vivant en garçon." [Zola, La Сurée, p.169]. 227 Niciodată nu se scrie despre adulter atât de mult ca în secolul al XIX-lea: discurs literar, dar și medical, economic, juridic, politic, fiecare având un cuvânt de spus despre această "aventură a secolului". "Comme la prise du pouvoir passe de pluș en plus par leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
généralisé" [Butor, p.93]. 228 Chiar dacă alegerea amantului este limitată de circumstanțe, relația cu amantul este "o dimensiune de libertate, a se căsători este pentru femeie o obligație, a-și lua un amant este un lux" [Beauvoir ÎI, p.296]. Adulterul lui Sidonie Chèbe este sugerat deja în scenă căsătoriei: "A présent, de la robe de soie toute blanche et unie, montait un joli visage d'un blanc plus maț et plus doux, et la couronne de cheveux au-dessous de l'autre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin teamă de copilul ilegitim, acest intrus care pune temelia descendentei Macquart în celebra familie descrisă de Zola, teama de bolile sexuale, teama de consecințele asemănării și ruinarea familiei. Conform Codului civil al lui Napoleon și ulterior Codului penal (1810), adulterul comis de soție este aspru pedepsit (de la trei luni la doi ani de închisoare) și poate fi constatat în orice loc. Cât privește adulterul masculin, el este judecat cu mult mai puțină strictețe, achitându-se o amendă și recunoscându-se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
consecințele asemănării și ruinarea familiei. Conform Codului civil al lui Napoleon și ulterior Codului penal (1810), adulterul comis de soție este aspru pedepsit (de la trei luni la doi ani de închisoare) și poate fi constatat în orice loc. Cât privește adulterul masculin, el este judecat cu mult mai puțină strictețe, achitându-se o amendă și recunoscându-se doar atunci când soțul este prins în flagrant delict în domiciliul comun. 231 "Mme Samoris est le type de ces aventurières, élégante, mûre et belle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu Delmar: "Prenez-le! emmenez-le! faites qu'il leș surprenne!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.193]. 234 "Un Divorce de P.Bourget, Leș Deux Vies de P. și V.Margueritte. Feydeau devine cunoscut datorită temei primei sale piese (Fanny) 1858, tragismul adulterului, care devine la el problemă de importanță socială și se leagă de necesitatea divorțului; piesă se bucură la contemporani de un succes imens, iar Sainte-Beuve o numește "biblie a timpurilor noastre". 235 "Madeleine avait retrouvé son sang-froid, et voyant tout
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cât pentru a-i face plăcere, are loc în bucătărie, între o farfurie cu ridichi și un român de George Sand, André, după ce ea este obosită de lectură. Astfel, autorul stabilește un raport între cauza (lectură românului sentimental) și efect (adulterul), un aspect sordid al actului sexual comis fără dragoste (lăudată în românul sandian) și fără plăcere, într-un cadru banal. 288 "Comme ces romanș mentaient! Elle avait bien raison de ne jamais en lire. C'était des fables bonnes pour
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
chiar cu Francis Acton), este întemnițat și își pierde averile în schimbul eliberării (amenințînd statutul social al sorei sale, Susan, o virtuoasă nobilă engleză). În paralel, Anne, soția lui Frankford, începe o relație adulteră cu Wendoll, prieten apropiat al soțului ei (adulterul pare destul de neverosimil, derivînd din inconsistența comportamentală a doamnei Frankford care mai întîi îl respinge pe Wendoll, cu dispreț pentru avansurile lui nedemne, pentru ca mai apoi, în aceeași scenă, să-l accepte, cedînd, aparent, la iscusința discursivă a anglofonului Don
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
eliberării femeilor (le sprijină pe sufragete, pentru a căror cauză scrie chiar un roman tezist: Ann-Veronica/Ann-Veronica) și marea revoluție a emancipării, însă, la moartea soției, e oripilat de gîndul că ar putea găsi între lucrurile ei intime dovada vreunui adulter. La fel, amenințat de Rebecca West că îi va plăti cu aceeași monedă infidelitățile, prozatorul cade în depresie subită, lamen tîndu-se, în gama unei masculinități mai degrabă mediocre, pe tema "ușurinței" femeii de a rămîne loială în raport cu "dificultatea" bărbatului de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deseneze un sclipitor, ironic, gurmand, dar banal roman adulterin. Ar însemna să nu ținem cont de geniul inventiv al lui Orsenna, al cărui orgoliu elitist nu e satisfăcut decît de legendă. Într-adevăr, după spusele lui Elisabeth, "doar timpul înnobilează adulterul. Acumularea anilor echivalează cu legitimitatea. O mare poveste de dragoste este mai întîi o poveste durabilă." Trebuie deci construită legenda, trebuie să te instalezi în durată. E drept că e greu să ți le imaginezi pe Isolda sau pe Julieta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
existenței lor") va accepta nu doar tornadele și mareele totodată înviorătoare și chinuitoare, dar se va institui progresiv într-un gardian al legendei. Vigilent, el o va preveni uneori, cu inima cît un purice: "Elisabeth, ne cufundăm treptat într-un adulter obișnuit. Ea era de acord. Trebuie să găsim ceva." Și au găsit pînă la capăt, pînă la acei ultimi cinci ani petrecuți împreună la umbra Orașului interzis, la Pekin, după ce au săvîrșit 'uciderea' rituală a lui Elisabeth în ochii lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
producerea unor acte de violență (521 pentru rănire și 50 pentru lovire), pentru furt (130 furt simplu și 23 prin efracție), pentru vagabondaj (313), pentru insultă (70) și pentru prostituție (41). Au mai fost operate arestări și pentru cazurile de adulter (4), abuz de încredere (4), escrocherii (12), evadare (21), dezertare (6) și falsificarede monede (2) sau în acte publice (9). Conform datelor extrase din evidența arestului preventiv, cele mai multe infracțiuni comise pe raza orașului erau cele de furt, vagabondaj și tulburarea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
desprinde din felul de-a reacționa al eroilor din comedii și Momente la împrejurări; viața n-are nici o taină, totul se petrece afară, sub privirea oamenilor și a societății... Trivială e, în acest context, afișarea cu onestitate a relațiilor de adulter oficializate, acceptate și prezentate ca atare: "Directorul a plecat de la șapte de acasă... Nevasta lui a rămas să se gătească și să vie mai tîrziu la gară cu copiii și cu amicul. Amicul este un profesor foarte tînăr, care locuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în ceea ce George Sand numea, la rîndul ei, "legătura proastă pe care societatea însăși a stabilit-o între cele două sexe", sînt două lucruri caracteristice pentru moravurile secolului: dezvoltarea prostituției, pe de o parte, invitația tacită la practica generală a adulterului, pe de altă parte. Bineînțeles, această constatare contrazice viziunea de legendă asupra epocii, viziune ce continuă să fie marcată, prin literatură, de amintirea cîntecelor și de elanul pasiunii romantice. Istoricii faptelor sociale nu evită însă, mai mult sau mai puțin
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
femeie fiind, le-a dezonorat în vreun fel numele. De regulă, femeia este pedepsită, prin ucidere, în situația în care a refuzat o căsătorie aranjată sau a fost victima unui viol, a intentat divorț sau a comis un act de adulter sau concubinaj. Asemenea crime sunt justificate de cei care le-au comis prin faptul că, numai astfel, prin uciderea persoanei care a greșit, se poate reinstaura onoarea familiei. Fondul ONU pentru Populație estimează că în fiecare an pe glob se
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
părăsi căminul, copilul și soțul. Acest fapt va avea repercusiuni grave asupra carierei preoțești a lui Creangă. Diaconul încearcă fără succes să aplaneze conflictul intrafamilial, zadarnice fiind și eforturile sale de mascare a problemelor, „gura târgului” vorbind pe la colțuri de adulterul preotesei și încercând să-i găsească acesteia scuze nefondate, care îl incriminau tot pe sărmanul Creangă. Militând pentru libertatea culturii și neavând idee cât îl va costa acest fapt, Ion Creangă merge să vizioneze o piesă de teatru. I se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
această cercetare a fost făcută de păstorii responsabili pentru cercul Păuliș, George Vărșăndan și Ioan Savu care au amânat această ordinare. Ilie Foșlea menționează că în data de 14 septembrie 1925 este exclus din biserica creștină baptistă din Cuvin pentru adulter cu Sida Stanci. Această excludere a fost făcută de reprezentanții Comunității de Curtici: Radu Tașcă, Negrău Ioan și Munteanu Gheorghe. După acest eveniment Gheorghe Bradin îmbrățișează învățătura penticostală în perioada cât a fost plecat în America. Întors în țară răspândește
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
maior și aceasta protagonista unor iubiri scandaloase. Se pare că Augustus, îndurerat deja de comportamentul fiicei (influențată fiind putea crede de versurile din Ars amatoria), ar fi fost mult mai crud cu poetul din Sulmona decât cu actorii propriu-ziși ai adulterului: Iulia II și Decimus Iunius Silanus, și ei surghiuniți tot în același an. Numeroși cercetători sunt mai mult sau mai puțin adepții unei asemenea "explicații". Printre aceștia se numără: Cartault 11, Th.J. De Jonge 12, E. Paratore 13, Guglielmo Ferrero
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a fost nemilos cu poetul nostru, în timp ce lui Silanus, protagonistul scandalului, i-a permis să se întoarcă la Roma, arătând astfel că nu acordă prea multă importanță delictului amoros al Iuliei minor. Deci, vina lui Ovidiu nu are legătură cu adulterul lui Silanus și al Iuliei minor. Ovidiu, în schimb, ar fi aparținut cercului celor care au încercat să-l recheme pe Agrippa Postumus din exil. Dar cum de a fost pedepsit numai Ovidiu?39 Tiberiu s-a arătat inflexibil față de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că se poate accepta cu ușurință teza complicității lui Ovidiu la iubirea adulteră dintre Iulia minor și Decimus Silanus: chiar dacă poetul ar fi numai complice, exilul sulmonezului la Tomis ar fi o pedeapsă mult mai gravă decât cea a autorilor adulterului, condamnați la alte locuri de exil mai puțin aspre. Ar fi fost cu totul lipsit de logică pe lângă faptul că ar fi fost și ilegal, să fie pedepsit mai dur un complice al inculpatului. În condamnarea dată de Augustus, trebuie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ducându-se la Colazia, a intrat în casa lui Tarquinius Collatinus și a constrâns-o pe virtuoasa și frumoasa soție Lucreția, pentru care făcuse o pasiune amoroasă violentă 251, să se supună dorințelor sale, amenințând-o că o acuză de adulter cu un sclav falsus adulterii testis adulter ero252 (v. 808) Lucreția cedează în fața forței și vicleniei acestuia, dar, nevrând să supraviețuiască acestei rușini, se străpunge cu un pumnal. În timp ce tatăl și soțul, sosiți în grabă la căpătâiul ei plâng, îi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sfat dat unei soții care trebuie să fi fost la curent cu adevărata cauză a exilării lui Ovidiu și care nu trebuia să se rușineze, chiar dacă, așa cum se presupune de obicei, eroarea consta în faptul că poetul a fost "mediatorul adulterului Iuliei Minor cu D. Silanus". A nu se uita că Fabia era una dintre însoțitoarele Marciei, soția lui Paulus Fabius Maximus. În cazul unei asemenea ipoteze, Fabia ar fi avut cu adevărat motive să se rușineze de soțul său și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]