12,537 matches
-
impresionismului". Nu dl Marino e de regulă atacat, ci d-sa e cel care atacă. "Obstrucția" e a d-sale. Nu știm să-l fi contestat pînă acum cineva la modul generalizator, fără drept de apel, în care-și contestă "adversarii" (de facto confrații, într-o atmosferă democratică a diversității tiparelor, care nu sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce de profet ultragiat, hermeneutul se
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
care rezistă un minut mai mult, Securitatea mai putea aștepta. Totuși, în 1964, ea a fost aceea care a capitulat! Dând curs acelei reguli de șah, conform căreia jucătorul bun trebuie să aibă în gând câteva mișcări în plus față de adversar, evitând a-i furniza acestuia cel mai mic indiciu, eroul a condus jocul - cu sacrificiul acceptat al celor mai frumoși ani ai vieții, situație care ar fi putut lua, în roman, aspecte de cel mai declarat dramatism. Însă, la cea
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
revistă în diverse cărți ale mele și care îmi permit să fiu oarecum distanțat de acest impresionism critic facil, pe care profesorii îl practicau cu dezinvoltură și cu un anumit brio. Care însă uneori dădea și efecte caricaturale" etc. Marele adversar al autorului Dicționarului de idei literare rămîne, după cum vedem, critica "alienată" prin "literatură". Este, putem spune, "ideea literară" majoră ce-l orientează... E instructiv să spicuim cîteva opinii ale lui Adrian Marino asupra criticilor și gînditorilor români, ca o aplicație
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
cum a fost înainte de el. Raționalismul lui Lovinescu n-a fost legat doar de felul cum concepea el istoria civilizației române, ci și de întreg modul lui de a se raporta la lume. Obscurantismele și extremismele interbelice au avut puțini adversari mai tenace decît el. Deși profund pesimist, Lovinescu s-a crezut dator să polemizeze cu toate ideologiile care amenințau progresul și chiar ființa națională (uneori chiar în numele ei!). I-a combătut deopotrivă pe tradiționaliștii ca Nicolae Iorga, Pamfil Șeicaru, pe
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
scrie comentariul său în anii de postcomunism, să facă din avertismentul scriitorului italian o premisă pentru analiza - strălucită - pe care o consacră felului în care comunismul s-a prăbușit instituțional în clipa în care a încetat vraja ideologiei lui. Nu adversarii din afară, nu democrațiile europene, nu vreo invazie militară, nu carențele economice sau represiunile sociale au condus regimurile sovietice la groapă, ci "bătălia ideilor" și, mai exact, eroarea fruntașilor imperiului ideocratic de a-și supraaprecia "puterea lor de a schimba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
se narcotizează cu iluzia că i-au tras lui Vadim, la scara avionului, o inubliabilă palmă morală. Nu i-au tras nimic. I-au oferit doar prilejul să spună că eventualele acte de justiție viitoare sunt înscenări politică, răzbunări ale adversarilor. Dar tocmai aici se află problema: de prea multă vreme acest supraviețuitor al jegului comunist (ca și dubletul său întru nerușinare, Păunescu) se joacă cu nervii noștri! Modelul de vulgaritate, nesimțire și cinism tinde să devină formula existențială predilectă a
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
din funcția de președinte al respectivei comisii. Titlul cărții, Cronica unei mari dezamăgiri, se referă tocmai la acest trist deznodământ. Laboriosul montaj de texte îl aduce în prim-plan pe George Pruteanu ca polemist. El duelează simultan cu mai mulți adversari, având o remarcabilă atenție distributivă (în genul lui Adrian Păunescu) și dovedindu-se rapid în reacții. În plus, știe să folosească prompt orice intervenție în favoarea sa, citând-o în mod repetat și creând impresia că o întreagă armată de susținători
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
pedagogiei - care explica prietenos și cu umor contemporanilor cum să folosească limba română (și uneori, implicit, cum să-și trăiască viața). În ultima vreme, însă, el tinde să se transforme într-un avocat insistent și agasant, obsedat să răspundă tuturor adversarilor și tuturor argumentelor lor. Ar fi păcat ca George Pruteanu să-și piardă seninătatea de intelectual umanist care făcea - și încă face în mare măsură - farmecul scrisului său. P.S. În volumul Cronica unei dezamăgiri este reprodus și un articol al
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
de a cere de la clasele noastre culte atîta conștiință cîtă trebuie să o aibă și atîta știință cîtă o poate avea". Europenizantul Maiorescu a avut în autohtoniștii de atunci și de mai tîrziu, pînă în interbelic și după aceea, un adversar înverșunat. Să adaug că în 1867 marele îndrumător cultural s-a ridicat și împotriva antisemitismului. În studiul împotriva școalei Barnuțiu scria: "Însă preoții români ar face mai bine să se gîndească mai de aproape la acea consecință a cărții lui
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Express, mai demult... Ce este interesant e că preferință ideologului se îndreaptă spre Gide, un reacționar, si nu spre autorul Condiției umane, socializantul, cu vederi excesive sau extremiste, comuniste... André Gide, cunoscut și el, o perioadă, ca simpatizant, devenise un adversar al Uniunii Sovietice după ce culturnicii de la Moscova îl acuzaseră că ar fi fost cumpărat de burghezia occidentală să denigreze regimul, la care Gide răspunsese în faimosul RETUȘ la întoarcerea din URSS în care declara că s-ar fi ales cu
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
cu scandalul votării Constituției, Z. Ornea, calm, scria că și mult lăudata Constituție din 1924 s-a votat tot cu scandal și cu retragerea Opoziției de la vot. Și mai remarca el, Constituția votată astfel a fost acceptată tacit și de adversarii ei. A venit împroprietărirea cea nouă, cu petice de pămînt moștenite pînă la intrarea în CAP-uri. Nu mai țin minte dacă Z. Ornea a scris atunci despre soluțiile cooperatiste cu care economiștii interbelici - unii dintre ei țărăniști - visau la
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
descrie infantilismul, ca să nu spun prostia crasă, în care se leagănă stăpânii de azi ai României. Victime ale războiului psihologic dus de securiști în ultimii zece ani, ei își imaginează că se pot menține la putere adunând informații compromițătoare despre adversari. Greșeală de calcul: în România nu există noțiunea de compromitere! E suficiet să deschizi ziarele pentru a afla cele mai aiuritoare informații despre absolut oricine, însă de întâmplat nu se întâmplă nimic! Câte nu s-au scris despre Ion Iliescu
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
tulburi în totală impunitate. Semnele de slăbiciune ale PDSR-ului se arată mai devreme decât s-ar fi crezut. Într-un fel tragi-comic, ei repetă istoria de acum patru ani a "algoritmicilor": ca și atunci, guvernanții actuali nu au nici un adversar care să le ridice vreo problemă. Și tot ca atunci, au intrat într-un proces de auto-disoluție. Fără să-i forțeze nimeni, iau măsuri de pură provocare a răului ce te obligă să le pui sub semnul întrebării nu doar
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
personal nu sunt); dar să-ți conștientizezi, totodată, propria poziție. Toma Roman îmi pare un autor echilibrat și disponibil pentru o dezbatere lucidă (de amfiteatru în aer liber, prea puțin de talk-show în variantele băștinașe; el este de altfel un adversar nedeclarat al acelei fast thinking de televiziune atât de blamate de Bourdieu). E un partener de dialog care nu-și desființează nicidecum interlocutorii, cât îi înființează. Nu-i seduce, cât îi produce. Nu îi învinge, nu îi convinge cu orice
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
Bourdieu). E un partener de dialog care nu-și desființează nicidecum interlocutorii, cât îi înființează. Nu-i seduce, cât îi produce. Nu îi învinge, nu îi convinge cu orice preț (cel al inautenticului, în ultimă instanță), cât îi distinge ca adversari ori inspiratori. Toma Roman, Un deceniu văzut de aproape, Editura Universal Dalsi, 364 de pagini, preț nemenționat.
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
i-a parcurs cu dificultoase consecințe pentru nervii și sănătatea sa. Era, probabil, încercat de sentimentul aproape al inutilității efortului său creator și îndrumător de aproape o jumătate de veac, de vreme ce continua să rămînă profesor secundar de limba latină, iar adversarii săi literari (nu numai!) de o viață, cu deosebire N. Iorga, izbutesc să-i bareze calea spre un fotoliu academic, unde, de fapt, îi era, mai de mult, locul. În plus, din 1936 pînă mai tîrziu, același N. Iorga și
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
reprezentată, în prezent, bazată pe aplicarea unor metode dinafară (de la sociologie și psihanaliză la structuralism și matematică), alta de natura intropatiei, prin lărgirea lui axiologică, în cele din urmă cu o semnificație existențială. N. Steinhardt s-a manifestat ca un adversar decis al structuraliștilor, atacînd "terminologia lor invariabilă, lexicul lor categoric îngrădit, tonul lor sentențios, repulsia lor acută pentru spontaneitate, îmbufnata lor minuție, distanța scorțoasă la care se mențin în raport cu cititorii, totala neputință de a se bucura și a-și descreți
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
psihanalitici, se poate vorbi de "absența inducției oedipiene paterne care să întreprindă o vectorizare a pulsiunilor eului"". Urmează analiza, tot psihanalitică, a personajelor și a situațiilor, știute, din celebrul roman. Vasile Baciu, tatăl Anei, se aseamănă, de fapt, cu Ion (adversari și complici) în setea lor posesivă față de pămînt. Iar singurul personaj creat pe măsura și tăria lui Ion e George Bulbuc ("mască totemică" a tatălui). Cînd se însoară cu Florica, "Ion se raportează acum la George nu ca la un
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
pînă la sosirea celor doi trimiși ai oficiului federal pentru apărarea constituției, care întîrzie din cauza înzăpezirii aeroportului... De-a lungul anchetei, Charlotte trece prin tot felul de peripeții și are ocazia de mai multe ori să-și pună la pămînt adversarii masculini, oricît de solizi și experimentați ar fi aceștia. Eroina romanului, scris la persoana întîi, își confirmă titlul de neîntrecută judokană. Agilă și inteligentă, cochetă, energică și deloc sentimentală, Charlotte face față celor mai complicate situații în care intră, frecventînd
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
îndeaproape de imaginea Germaniei în lume și trebuie să recunoaștem că și ea este grevată de serioase prejudecăți. Fiindcă vorbim totuși despre literatură și fiindcă la mare modă este ciclul romanelor despre Harry Potter, de ce să nu ne amintim că adversarul micului ucenic vrăjitor este un german... Această opțiune a autoarei britanice vorbește de la sine. (Autorul își exprimă asentimentul printr-un zîmbet). Dar acesta este un alt capitol. Să revenim la România și la romanul în paginile căruia tratați cu o
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
din el, - se află înecat în pata străveche de cerneală care făcu ilizibile literele. E ca un mister ocultat el însuși. Cine știe ce-și mai împărtășiră distinșii combatanți discutînd despre cea mai veche reacție umană, aceea de a desființa adversarul, fără nici o vorbă sau respectare a vreunei legi. Este biologia în stare pură. Este asaltul unui leu ori tigru înfometat asupra prăzii mult pândite și pe care viața, atotînțelegătoare, i-o oferă criminalului ca pe un drept, - nici măcar drept, - ca
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
toate șansele ca integrarea noastră în structurile europene să se reducă doar la retorică. Problema originii noastre istorice este astfel o temă de actualitate politică, așa cum în Roma imperială figura lui Alexandru Macedon a constituit subiectul a violente polemici, căci adversarii împăraților orientalizanți, asemenea lui Nero, vedeau în macedonean prototipul monarhului oriental, zeu în timpul vieții; atacându-l pe fiul lui Filip al II-lea, conservatorii romani reacționau împotriva mentalității care din răsărit începuse să pătrundă în capitala imperiului. Din nefericire fapte
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
a magazinelor pustii. Spre deceniul potopului de mărfuri ne îndreptam, e drept cu oarecare încetineală, cu numai o săptămână înainte ca echipa morții să fie trimisă la Târgoviște (de cine oare?) ca să curme activitățile în această direcție ale cuplului Ceaușescu. Adversari și ei ai proprietății, dar cu fatale inconsecvențe - un milion și mai bine de apartamente construite, date cu chirie și apoi oferite spre vânzare. A termina acele sute de blocuri ridicate la ordinul defuncților a părut guvernanților de după 1990 a
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
cu dictatorul încît se putea vorbi de o criză dinastică. Și iată ce reiese că i-a spus Mihai Antonescu la 6 martie 1943: "Germanii depun un mare efort să opună rezistență armatelor sovietice, care vin ca un torent. Dacă adversarii lor anglo-americani ar fi de acord, ei ar accepta să restaureze Occidentul cu condiția să aibe libertate de acțiune în Est" și îl ruga pe ambasador să încunoștiințeze la locurile cuvenite noua doleanță a guvernului României. Iar de Weck se
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
la un adevărat gen literar apologetic, care prin numărul și varietatea reprezentanților săi, prin diversitatea chestiunilor pe care le ridică, prin metodele folo l la care erau duse discuțiile au pus bazele teologiei ca știință 68. Deși s-au arătat adversari neîndurați al păgânismului, Părinții au încercat totuși unele apropieri între doctrina creștină și cea elenică - întâi pentru că analogiile erau uneori izbitoare, în al doilea rând pentru motive de tactică misionară. Din contactul celor două culturi, reieșea limpede viitorul creștinismului. Dacă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]