79,378 matches
-
în pâine părăsindu-mă-n verbul meu treaz eu sunt adversarul rostirii pluta ce mite fluviul stufos așez în geana cerului mirii și mă scufund în toiagul meu ros (14 iunie 2008) Ritual (hrisov) hai la somn inimă beată de aer hai să dormim în tranșee și vaier să ne spălăm sângele puternic și prunc în apa morților pe care eu n-o mai arunc vino hrisov și mărturisește câte slove ne sunt încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
casei, cu o admirabilă prezență de spirit. Culmea e că pe moment m-am simțit foarte jignit: cum adică?, îți vine un musafir, îl primești în casă și-apoi zbieri la el ca la ultima otreapă? Oripilată, zodia mea de aer absentă, detașată, plutitoare, depășită, era mai aeriană ca oricând. Noroc cu redactorul meu care a înșfăcat pentru noi câteva haine groase din cuier, practic ne-a înșfăcat și pe noi și ne-a gonit pe scările blocului în jos, ocazie
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
vămi Care n-au dispărut Cineva toarce Din vechiul caier Rămas de mai an Și trage cu ochiul Pentru ca nu cumva Trecerea asta a mea, Neîngrădită de nimeni Și de nimic Dintr-o lume în alta Să arunce totul în aer. La Rhodos Era luna lui Brumar, dar soarele parcă bătea Din toate părțile cînd am ajuns în vechea cetate Luată de valul de oameni veniți de peste tot Și am coborît către mare, pe strada Socrate. Nu știam cum se cheamă
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
Un poligon chimic ivit din nimic. La ore fixe trageri fără prefixe La ore banale scarpini parale Pe noi rețete suplimentare și nu te mai vaiți de nimic. Cine mă vede mă vede frumos nu mă crede Puțină paloare un aer mult mai interesant Ca ieri săptămâna nu m-a căutat nimeni Nici soarele nici luna: n-aude n-a vede Ar fi neiertat poate eu să insist Cât timp nu știu dacă sunt mort sau viu Dacă nu am uitat
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
pe neștiute, Zmeii solzoși mai zăbovesc în zeamă De zmeură, cu mințile pierdute În larma alintărilor ce-i cheamă, Și dinspre zîne, și dinspre izvoare Unde-i un șarpe care mușc-o floare; Și fluturii fac semne de-ntrebare În aerul ce-ncet-încet îi doare De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri Și sufletul li-l umplu iar cu frunze Și fructe cu miez cald le storc pe buze Pînă ce fierbe-n ei îndemnul dulce De-a
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
de fulgerul pornit. Împotriva cui a grăit sângele și fumul jertfei? împotriva celui hirsut, în zdrențe roșcate, sau împotriva celui exilat în fundătura mileniului nostru? Eu am văzut pe fiecare urcat pe umerii celuilalt, pe sub pietre, după o gură de aer, rupându-și din carne, carnea-nroșită; să vină cel de deasupra și să-mi reteze mâinile - din ele va crește muzica înaltelor sfere: strig până când îmi voi pune capăt! să vină cel de deasupra și să-mi bea sângele - din el
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
ziduri cu spărturi la vedere știi la capătul zilei povestea ta sângerează Lecția de dans Cobor din Floreasca o iau pe Hatmanul Arbore prin fostă Mierlei apoi Dorobanți mă întorc din plimbarea nocturnă pe aceleași dale plesnite pe margini înșelătoare aerul e bun și el să mă amăgească uscat obosit pe fosta Mierlei câțiva tineri ascultă manele până coboară noaptea în ei se îndoapă cu zgomote mă pierd printre umbre nicio licărire de clopot nicio tresărire de altar trec printre umbre
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
mult de visat O pereche de ziduri Și norii și apele reci dedesubt cum te-ai putea confunda cu femeia pusă la zid mirosurile vor veni cu o pace egală pe o fărâmă de stâncă îți încerci tăișul cuvântului absorbi aerul spre binele lacrimei fără scăpare cercul se strânge de jur împrejur nu poți să mai ieși afară din tine Arcade Mă temeam de după-amiezile lungi trăisem prea mult în albastru pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă la alta timpul
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
sută cincizeci de șilingi. Mai apoi, cînd își putu permite răgazul să-și ia seama ce fel de instinct sinucigaș o îndreptase spre tipul ăla, descoperi că avea aceeași uitătură pervers-lenevoasă marcată de cearcănele premature ale tuturor viciilor și același aer dezabuzat ca Remus. La început nu-i trecuse prin cap asemănarea, bucurîndu-se poate, în naivitatea imbecilă care-i luase mințile, că făcuse o afacere bună: pe lîngă pat se alesese și cu protecția pe care i-ar fi oferit-o
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
odihnitoare secunde rugi ale apei atunci când vreun pește zvâcnește brusc instantaneu al ochilor mei când măturătorul norilor limpezește și suprafața lacului zone de împăcare pe băncile goale luminate de scurte umbre de păsări în zbor viață a mea povară de aer pe care-o susține întinderea de apă viață a mea care treci prin adâncul și pe suprafața lacului Bled 5 În lacul Bled inima mea ar vrea să moară cândva cu toți cei 10.000 de extratereștri ai ei să
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
elibereze din sclavie. Iarna Iarna-i așa de frig că-ngheață spermatozoidul în tine și ovulul în femeia iubită. Iar pe stradă, mereu trebuie să-l ocolești pe câte unul, rămas cum l-a prins gerul: cu un picior în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să ajungă acasă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
stau cu tine. Continuă să-mi zâmbească, dar zâmbetul i se risipește ca o ceață. închid ochii. Când redeschid ochii, a pierit. Mă uit la țesătura covorului care acoperă culoarul dintre scaune. Zburăm prin furtună, și avionul se zguduie în aer. Pale de vânt, mi le închipui, uriașe, reci, izbesc fuselajul, apoi parcă se preling de-a lungul lui. Ca să fiu mai puțin speriat de zgâlțâială, mă gândesc la fata în roz. La fiica faraonului. Zgâlțâie atât de rău, sunt invadat
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mă gândesc la fata în roz. La fiica faraonului. Zgâlțâie atât de rău, sunt invadat de o frică irațională, deși știu că: un-avion-înaintând-în-aer-e-în-siguranță-atâta-timp-cât-motorul-dă-tracțiune-aerodinamică-aparatului-și-aerul-trece-mai-repede-peste-aripi-decât-pe-sub-aripi-și-aerul-de-sub-aripi-împinge-avionul-în-sus -legea aerodinamică a lui Bernoulli. Chiar și pe vreme rea, un avion în zbor se sprijină pe aer ca roțile unei mașini pe o șosea, și aripile ii sunt calculate să reziste la un vânt de forța 9. Mi-aud valiza bufnind în compartimentul de bagaje, și când îl văd pe hindus venind către mine, fac o tocmeală
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ia uite ce beau ei, ia uite cum trăiesc ei!). Hindusul zâmbește de lipsa mea de sofisticare și se așază pe scaunul din fața mea. Și parcă trădarea mea nu mi se mai pare atât de evidentă, e ceva neclar în aer, ceva confuz... Beau din nou. Mi se prelinge în trup o dorință caldă. Alcoolul și altitudinea. Și n-am mâncat nimic de ieri seară. Incerc să ghicesc dacă e rom și în băutura Zoiei -nu cred că e, prea soarbe
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
tu faci parte din el - îi spun. Chiar dacă nu vrei să fii parte din zid, tot faci parte, fiindcă zidul e el -aici indic cu bărbia spre prova avionului, cu portretul înrămat purtat la douăsprezece mii de metri altitudine, prin aerul furtunos. Alarmele mele sună, sună, dar n-au efect. Ba chiar adaug: de trei ani, de când a vizitat Nixon România, așteptăm să se dea jos zidul. Dar nu se dă jos, ba chiar se înalță și mai mult... Ne tot
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
de când a vizitat Nixon România, așteptăm să se dea jos zidul. Dar nu se dă jos, ba chiar se înalță și mai mult... Ne tot excită că suntem tari, că suntem noi, că suntem liberi, și după ce ne excită... Tai aerul cu mâna în fața ochilor Zoiei, simulând o lovitură castratoare. Atunci, cum să scriu despre mine? Ce să scriu? Că am douăzeci și opt de ani, și trei ani din douăzeci și opt e un timp lung? Văd că a pus deoparte țigara și bricheta
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
nu vine camionul cu lapte, a fost coadă la nimic? Se poate să se joace așa cu o întreagă generație, cu o țară?... Imi vine în minte gestul țeapăn cu care el răspunde la aclamații, îi văd mâna aceea tăind aerul ca și cum ar ciopârți un salam. Și apoi, mâna lui devine mâna ei, ținând crispat bricheta și țigara. Mă opresc. Mă întreb dacă a înțeles ce i-am spus. A înțeles perfect. Imi răspunde: Nu poți să mă faci pe mine
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
l-aș putea reține definitiv? Cum l-aș putea lăsa să plece fără să se mai întoarcă vreodată? Spațiul se umple ușor, plămînii mei se înalță, vibrează, sînt plini în sfîrșit, nu mai strigă, nu mai cheamă, ca altădată, cînd aerul simplu părea insuficient pentru ei. Un du-te-vino concentrat, instantaneu, primești și dai în același timp, te umpli și te golești simultan, ritmul ăsta te ține în viață ca o muzică pe care o lași continuu să-ți sune la maximum
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
mă iei în serios, aș putea să aflu, aș putea să te-ascult. Îmi plac oamenii puternici care știu să mă-învețe, iar eu învăț repede. Urechile mele așteaptă s-audă, mîinile mele să mîngîie, sînii mei demult înmuguriți înțeapă aerul de dimineață pînă seara și-apoi se înfierbîntă singuri o noapte întreagă în așternuturi apretate, părul meu aleargă o dată cu mine, m-aș putea îmbrăca numai cu el și tot m-ai recunoaște, corpul meu e pregătit aproape pe de-a-ntregul
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
de unde știți că sunteți vii la capătul străzii - din gurile de canal - croncăne de când Doamne ai ațipit în răcoarea grădinilor din cer aici castanul s-a surpat într-o singură noapte ca un candelabru și păsările nu mai pot tăia aerul de pâslă și cu furie își smulg penele de petrol aici corbul dostoievski țipă dând roată dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii de când Doamne ți-ai întors fața de la lume și ne-ai uitat limba și
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
Claudiu Komartin Fii pe pace, tătucă... Câtă suferință poți îndura înainte să te decizi? Cea mai frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
tot? Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Ipostaze ultime Sunt călătorul căruia i s-a retras drumul de sub picioare; sunt înotătorul căruia i-au secat apele de sub brațe; sunt pasărea căreia i-a dispărut aerul de sub aripi; sunt cuvântul căruia i s-a tăiat limba rostitoare; sunt poetul căruia i s-a spart vasul de zbaterea Daimonului. Ľipătul Sunt întemnițată pe viață între gratii ce se îndesesc în progresie geometrică: lanțuri de celule înmulțite halucinant
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
poarta bisericii Sf. Pantelimon, dar, la plecare, fiecare s-a oprit o clipă și lângă piatra de marmură, pe fața căreia literele întunecate păreau să se fi afundat, ca-ntr-un pat de zăpadă. Zilele Paștelui s-au scurs în aerul cald al lunii aprilie, iar, de la fereastra lui, Leonard a văzut fețe și spinări de oameni care își puseseră nădejdea în textul mov, scris cu markerul. Bineînțeles, toată lumea știa că era opera unei mâni oarecare. Primăria chiar amenințase că va
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Emil Brumaru Erau și curcubeiele prea lungi, Nu le dădeam de capăt niciodată! Ne-mpiedecam de fluturi de poiată, De rîmele clocind sub buturugi. Strigam cuvinte fără de-nțeles În aerul cald îngroșat de pulberi Din care încercau să-mi deie ghes Îngeri cîntînd sfîșietor din tuburi Despre plecarea lor și-a mea, tiptil, Împreunați, cu mîinile-n aripe, Și clătinînd, eu capul, dînșii nimbul, Printre miresme, raze și risipe De păpădii
Erau și curcubeiele prea lungi… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7616_a_8941]
-
tangou sau ce dans vrei; Nu-i greu să împletești un S Cum cozile de hipocampi, - Dar pe un dîmb, ițit din șes, Greu urcă pașii unijambi. Ci domnul Noica și Gabriel Nu sînt un monstru bicefal Ce urcă,-n aerul bleu ciel, Într-un văzduh filosofal, Pe numai două,-n loc de patru Picioare, - care, chit că șed În loc, într-un etern stop-cadru, Unul pe altul se succed. Pîn' la cabană nu e mult, Mai multă-i calea dindărăt... Se
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]