1,384 matches
-
început, nu se înregistrează o patologie mentală (deportați, persoane confruntate cu apropierea morții proprii sau a cuiva din anturaj), o regăsim și ca simptom al schizofreniei, al depresiei și al demenței subcorticale. În schizofrenie, izolarea socială și retragerea în sine, afectul erodat sau impropriu, lipsa de inițiativă, de interese, de energie, toate acestea figurează printre sindroamele prodromice sau reziduale ale maladiei, enumerate în DSM III-R (1987/1989). Descrierea experienței depresive dată de Widlöcher (1983) este și ea foarte apropiată de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
focului, măcelarul rămâne fascinat de sânge, avocatul se ocupă de cei învrăjbiți, iar polițistul, de criminali etc.”. Definiția pe care o propune DSM-IV (1994/1996) pentru sublimare este apropiată de ideea de socializare, întrucât evocă o canalizare a pulsiunilor sau afectelor prost adaptate înspre comportamente acceptabile. Exemplul oferit în această lucrare se referă la derivarea pulsiunilor agresive înspre sporturile de luptă. Dar de ce să ne limităm la sfera profesională? De ce să nu includem în discuție și activitățile nevalorizate, precum un hobby
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-i în considerare doar aspectele cognitive, cu detașare și obiectivitate, ca și cum ar fi vorba despre o problemă de ordin general. Astfel, individul fuge de o conștientizare intolerabilă a ceea ce reprezintă, pentru el însuși, problema în cauză: „Intelectul este calmat în detrimentul afectului” (Ruszniewski, 1995). Spre deosebire de ceea ce intră în joc în sublimare, intelectualizarea nu comportă nici cea mai mică activitate de creație. Cât despre comparația dintre refulare și sublimare, ea ne rezervă surprize! Teoretic vorbind, sublimarea exclude refularea. Ultimul mecanism citat poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reliefate aspectele ei plăcute, ironice, insolite. Numai în acest caz (umor aplicat sieși) umorul poate fi considerat un mecanism de apărare. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Aspectul defensiv al umorului se poate explica astfel: el cruță persoana aflată în dificultate de afectele dureroase pe care situația sa ar trebui să le antreneze și-i permite, grație glumei, să evite chiar și exprimarea acestor afecte, adică a anumitor plângeri care ar fi justificate. În opinia lui Freud (1905/1988), umorul „evită consumul de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
definițieitc "Discutarea definiției" Aspectul defensiv al umorului se poate explica astfel: el cruță persoana aflată în dificultate de afectele dureroase pe care situația sa ar trebui să le antreneze și-i permite, grație glumei, să evite chiar și exprimarea acestor afecte, adică a anumitor plângeri care ar fi justificate. În opinia lui Freud (1905/1988), umorul „evită consumul de sentimente”, „surâde printre lacrimi” și „se naște din înăbușirea unei emoții”. Pe scurt, reușind să se amuze pe seama circumstanțelor defavorabile, subiectul evită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trebuie făcută între umor și ironie. Ele ar putea fi confundate, însă „ironia înseamnă rea-voință” (Zazzo, 1983), o batjocură dirijată împotriva celuilalt, pe când umorul-apărare se aplică propriei persoane. Bergeret (1973) face aceeași remarcă: „Sarcasmul, care nu operează o protejare împotriva afectului, nu poate fi confundat cu umorul”. Capabil de umor, Freud se putea dovedi și de o ironie caustică, Jones dându-ne două asemenea exemple: Când Stekel, gândind că a mers mai departe decât Freud cu anumite descoperiri, se scuza pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o mare plăcere agresiunii (un alt fel de apărare, întrucât este dirijată împotriva celuilalt), dar în acest caz nu mai vorbim despre umorul-apărare. Ne putem întreba, de asemenea, dacă umorul nu este cumva legat de izolare, de vreme ce blochează apariția unor afecte dureroase. În realitate, cele două apărări sunt diferite una de alta: în cazul umorului, persoana sesizează perfect neplăcutul situației, dar se distanțează în mod voluntar de el; în izolare însă, afectul nu ajunge în conștiința subiectului, dar rămâne activ, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este cumva legat de izolare, de vreme ce blochează apariția unor afecte dureroase. În realitate, cele două apărări sunt diferite una de alta: în cazul umorului, persoana sesizează perfect neplăcutul situației, dar se distanțează în mod voluntar de el; în izolare însă, afectul nu ajunge în conștiința subiectului, dar rămâne activ, deși este deconectat, iar nocivitatea lui nu este eliminată. În schimb, umorul poate favoriza suprimarea unor sentimente sau amintiri dureroase, întrucât presupune evitarea unei emoții impregnate de neplăcere. De altfel, Freud (1927a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pot deveni nocive. Umorul, în schimb, nu prezintă nici un risc, deoarece nu se sprijină pe refulare (1905/1988). El nu este numai eliberator, precum cuvântul de duh, dar și „grandios și exaltant” (1927a/1985), și permite obținerea unei plăceri în ciuda afectelor deranjante. Spre deosebire de glumă, umorul nu are deloc nevoie de un interlocutor pentru a se dezvolta: oricine poate beneficia de bucuria prilejuită de plăcerea umoristică fără a fi obligat să o comunice. Grație umorului ne putem detașa de iritare, dezgust, suferință
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei rezistențe atunci când pacientul nu renunță la atitudinea sa de bună dispoziție. Unul dintre subiecții lui Lagache a arătat chiar că nu se întindea pe canapea decât după un fel de „rânjet interior”. Este vorba despre o operație defensivă contra afectului ce constituie, după Lagache, un „ecran afectiv”, de multe ori greu de pătruns. O altă apropiere se poate face între umor și expresia verbală a pacienților maniaci, bogată în glume, calambururi și jocuri de cuvinte. Dar aici avem de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rele care supraveghează totul și nu împiedică nimic"3. Și se fac petiții contra unei teze proaste, contra hărțuirii sexuale de care s-a făcut vinovat unul sau altul. Iată moravuri tribale care nu vor să fie recunoscute ca atare! Afectul are aici partea sa, chiar dacă le împodobim cu dulcele nume de Rațiune. Încet, prietene! Ne calmăm! Câteva figuri tutelare încadrate cu grijă deasupra biroului meu mă cheamă la mai multă demnitate. De la "numirea" pârâului Durance de către Iulius Cezar la masacrul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu toată ambivalența ei, amestecând fericirea și nefericirea. Acest lucru este miza vitalității uimitoare a triburilor juvenile, intensitatea acțiunilor lor, violența pasiunilor lor, aspectul derutant și imprevizibil al învestirilor proprii lor. Estetica este cuvântul-cheie care ne permite să înțelegem jocul afectelor care rezumă toate acestea. Estetica împreună cu eticile pluraliste, bineînțeles, pe care le vedem la lucru în fanatismul muzical, în dependența față de rețelele informatice, în adeziunea pe cât de intensă, pe atât de provizorie la cauze umanitare sau la alte acțiuni binevoitoare
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fundamentul societal. Un soi de vertij al naturii în sânul culturii înseși traducându-se în toate efervescențele contemporane și operând astfel o dezidealizare a spațiului. Prin aceasta vreau să spun că aceste efervescențe, aceste ambianțe emoționale, această întoarcere violentă a afectului sunt mărturia saturării idealismului oficial și a primatului conștiinței de sine prin care se exprimă acesta. Vertij al naturii pe care îl dovedesc numeroasele efervescențe contemporane, am putea spune tot atât de bine vestigii sau, mai bine, adâncuri care stingheresc certitudinile raționale
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fac să [re]vină la zi) o nouă formă de viață pe baza unei etici într-un fel imorale. Excesul poate fi fondator. Anomicul este, întotdeauna, canonic, prin aceea că dă contururi neregulate, neliniștitoare, ciudate unei legături sociale în care afectele și emoțiile au partea lor: aceea a unei ordo amoris (M. Scheler). Ca să relativizăm neliniștile noastre față de aceste fenomene ciudate pe care le calificăm drept imorale și ca să le punem în perspectivă istorică, suntem îndreptățiți să ne amintim că în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
obsedant, în simplismul emisiunilor de "tele-realitate" este, din acest punct de vedere, foarte instructivă. "Clar", auzim la fiecare pas. Ce înseamnă asta, dacă nu o antifrază pentru a desemna, din contră, că totul este obscur în cadrul acestor relații umane unde afectul și emoția ocupă un loc privilegiat. Dar această "clar-obscu-ritate" este cea care se află la baza tuturor interacțiunilor societale. Care constituie semnificația lor. Profunzimea superficială a relațiilor stereotipe care constituie trama vieții curente și care traversează dintr-o parte în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înainte (Madonna), în același timp (Björk), cum vor fi după, nu este decât o cristalizare a spiritului timpului, un "geniu deasupra subiectului gânditor" care amintește că, în mod regulat, un nou "comerț" se instaurează. Vreau să spun prin asta că afectele și senzațiile circulă din nou și scurtcircuitează valorile stabilite. Amintind că dincolo de mântuirea lumii prin Bine (Dumnezeu, Progres, Istorie...) poate exista o alchimie misterioasă în care zeii și demonii multipli sunt solidari. Acest nou comerț pune accentul pe nebulozitatea vieții
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Așa cum o arată Heidegger, "începutul este încă. Nu zace în spatele nostru... ci se înalță în fața noastră"51. Acest lucru este în joc în moravurile în gestație. Nu mai este o morală de esență pur rațională, ci o etică în care afectul își are partea lui. Etos înrădăcinat care, disimulat, subteran, țese o legătură solidă între indivizi, pornind de la o participare comună la un ansamblu mai vast ale cărui elemente sunt importante, desigur, dar nu dominante. Lumea ca "intimare obiectivă" (G. Durand
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Lebenswelt, lume a vieții, înrădăcinată în valori proxemice este cea care favorizează intensitatea relațiilor. Și vedem, în mod regulat, în istoriile umane valorizarea comunității, emoțională, în detrimentul societății, mult mai rațională. Perioade care accentuează sentimentul de apartenență cu miturile, poveștile și afectele împărtășite ca tot atâția vectori ai comunității. Densificare a riturilor, a codurilor particulare, a modurilor de a fi specifice care intră în conflict cu normele stabilite. Ne-am întrebat, de exemplu, ce motive au suscitat "Heremul", excomunicarea violentă pronunțată împotriva
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a te mulțumi, pentru a descrie o astfel de stare de fapt, cu stigmatizarea așa-zisului "comunitarism" este o facilitate limitată, incapabilă să înțeleagă aspectul generos, creativ, eventual prospectiv, al modurilor de viață fondate pe un astfel de partaj al afectelor. Căci, relativizând paranoia modernității, care a prezentat valorile ei, elaborate într-un mic canton al lumii, ca fiind universale și intangibile, devenim capabili să percepem energia specifică ce animă creativitatea acestor mici "colegii" postmoderne. "Conventicule" sexuale, religioase, muzicale, sportive, culturale
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
având un iz ceva cam imoral. Eyes wide shut, așa cum îl filmează atât de bine S. Kubrick. Cu ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care nu le putem numi. Astfel de sărbători dionisiace postmoderne nu sunt apanajul unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice în producția cinematografică sau romanescă. De asemenea, este instructiv să revelăm exagerările coregrafice ale Istoriei lacrimilor
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
expresia a ceea ce Descartes numea "flexamină", ceea ce în muzică emoționează sufletul 69. Fiind bine înțeles că această "flexamină", această înduioșare a sufletului nu mai este, pur și simplu, individuală, ci privește sufletul colectiv, corpul social în însăși totalitatea lui. Importanța afectelor, rolul pe care îl joacă emoția, recrudescența sentimentului de apartenență, isteriile despre care a fost vorba, toate acestea amintesc că, așa cum corpul individual nu există decât într-o perpetuă interacțiune, corpul social se sprijină de asemenea pe conjugarea dintre rațiune
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
târgurilor de vechituri și altor ocazii festive. Toate arătând importanța locurilor de schimb, de comunicare, de "comerț". Iată deci deontologia în acțiune. Ea rezultă din ceea ce am putea numi "sărbători copulative", în cursul cărora circulația bunurilor, a cuvintelor și a afectelor eliberează sufletul de angoasa morții. Ar trebui să facem o topografie a moravurilor și a locurilor, topografie a fizicului și a spiritualului, care să dea seama de această intimă și secretă relație ce există între pluralitatea locurilor și aceea a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
expresie în sensul ei cel mai puternic, radicalitatea trimite la aceste rădăcini care țâșnesc în figuri tipice, și chiar arhetipice. Aceste figuri incisive ne pot uimi, șoca, dar nu sunt, zilnic, mai puțin populate de fantasme, temeri, dorințe sau alte afecte venind de foarte de departe. În această privință, este interesant de notat că "figurile" tele-realității, ca și cele, într-un mod mai general, ale foiletoanelor de televiziune, cele ale diverselor reuniuni festive (parade, carnavaluri, spectacole de sunet și lumini, spectacole
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
personaje "tipice din punct de vedere narativ: omul de treabă, bruta și ticălosul"84. Analiza este instructivă prin aceea că arată cum jurnaliștii, magistrații, polițiștii, politicienii, protagoniști raționali ai unei ordini sociale de asemenea raționale, se vor lăsa influențați de afecte ce reînvie figuri arhetipale cu nimic mai prejos de poveștile și legendele de altădată. Acest lucru poate părea anecdotic. Dar anecdota este semnificativă prin aceea că amintește că legătura socială nu se mai structurează plecând de la idolii ideologici, ci mai
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
inițiatice în care căderile, pedepsele și tribulațiile diverse sunt tot atâtea încercări ce precedă "reintegrarea" sau "iluminarea"102. Și fie în reuniunile festive sau în efervescentele parade muzicale, fie, de asemenea, în viața cotidiană, în fericirile și nefericirile suscitate de afecte, regăsim fără îndoială figurile ce caracterizează cursul inițiatic. Cruzimea are aici partea ei, ea exprimă încercările sufletului și ale corpului pe care le regăsim în toate cultele de mistere. Este un proces în care, împotriva ideologiei securitare dominante, riscul nu
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]