2,420 matches
-
Aici stratele oligocen conțin sare, petrol și gaze naturale. Depresiunea Comăneștiului este cunoscută pentru depozitele de cărbune. Apele de suprafață aparțin a două colectoare principale: râulului Trotuș în E și râulului Olt în V. Râul Uz: este cel mai mare afluent din dreapta Râulului Trotuș, care izvorăște din Munții Ciucului, având o lungime de 45 km. Alimentează lacul de acumulare Poiana Uzului și se varsă în Trotuș. Etimologia cuvântului provine de la poporul turcic al Uzilor de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au adăpostit ceva timp pe această vale. Mai târziu aceștia s-au asimilat cu secuii din zona Ciucului. Valea este vestită pentru frumusețea și sălbăticia sa. Pârâul Bărzăuța (Apa Roșie): este cel mai lung afluent din dreapta Uzului (20 km). împreună cu Apa Lină se formează câte un platou depresionar în zona de obârșie (1050-950), de 6-8 km lungime. Aceste depresiuni înalte sunt pline de mlaștini oligotrofe, lăcașuri a multor specii de relicte din epoca glaciațiunii, astăzi
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
de tip mixt), situată în partea de nord a județului Alba, pe teritoriul comunei Poșaga, între satele Poșaga de Jos, reședința comunei, și Poșaga de Sus. Se găsesc în partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul pârâului Poșaga, afluent pe stânga al Arieșului, la 6 km de la confluență. Căi de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni. Este o rezervație naturală complexă, având un suport geomorfologic pitoresc, cu formele carstice caracteristice reliefului calcaros: abrupturi, creste, turnuri și ogașe prăpăstioase. Totodată conține
Cheile Poșăgii () [Corola-website/Science/309402_a_310731]
-
abrupturi, creste, turnuri și ogașe prăpăstioase. Totodată conține și unele specii de plante rare. sunt străbătute de pârâul care le-a format, pe o distanță de 400 m, iar în cuprinsul cheilor, chiar la intrarea în acestea, primește din stânga un afluent cu curs temporar, lung de 700 m. Suprafață: 10 ha, la care se adaugă alte 85 ha zonă tampon, totalizând împreună 95 ha. Terenul este majoritar proprietate de stat (păduri, stâncării neproductive), aflat în administrația Ocolului Silvic Romsilva, la care
Cheile Poșăgii () [Corola-website/Science/309402_a_310731]
-
Bucșani este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Anghelești, Bucșani (reședința), Golească, Obedeni, Podișor, Uiești și Vadu Lat. Comună se află în zona de nord-vest a județului, pe malurile Neajlovului, în zona unde acesta primește apele afluentului Dâmbovnic. Este străbătuta de șoseaua națională DN61, care leagă Ghimpați (și DN6) de Găești. La Bucșani, acest drum se intersectează șoseaua județeană DJ412C, care duce spre vest la Marșa și spre est la Ogrezeni. Prin comună trece și calea ferata
Comuna Bucșani, Giurgiu () [Corola-website/Science/310494_a_311823]
-
național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Grajduri. Aria naturală se află în Podișul Moldovei, în partea sudică a județului Iași, pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul vestic al satului Poiana cu Cetate. Rezervația naturală cu o suprafață de 9,50 hectare a fost declarată arie protejată naturală prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
omonim. Este situat la o distanță de 28 km sud-est de orașul Cernăuți și la 21 km nord de orașul Dorohoi. Localitatea este situată la o altitudine de 160 metri, în partea de est a raionului , pe râul Herța (un afluent al Prutului), în apropiere de granița cu România. Are locuitori, preponderent români. Localitatea Herța a făcut parte încă de la înființare din Principatul Moldovei, aflându-se la câțiva kilometri nord de orașul Dorohoi. Prima menționare documentară a localității datează din data
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
(în , , , , ) este un oraș în partea de sud-est a Republicii Macedonia, între munții Kozuf și Pajak, pe un afluent de stânga al râului Vardar. Punct de frontieră cu Grecia în satul Bogorodica. La recensământul din 2002 avea o populație de 15.685 locuitori. Localitatea este traversată de o șosea ce face legătura dintre Skopje și Salonic. Este reședința comunei
Gevgelija () [Corola-website/Science/307749_a_309078]
-
este un afluent de dreapta al Dunării situat în Austria Inferioară. Izvorul lui se află în apropiere de Mariazell la granița dintre landurile Austria Inferioară și Steiermak la poalele lui Groß Zellerhut. Râul este denumit Weiße Ois, după ca. 5 km este numit
Ybbs () [Corola-website/Science/317650_a_318979]
-
mediteranean, cu ploi de iarnă. Rețeaua hidrografică este slab dezvoltată și are o scurgere periodică, cu excepția râurilor care drenează regiunile estice și Cap. Principalele cursuri de apă sunt Limpopo, care se varsă în Oceanul Indian, și fluviul Orange (1860 Km), cu afluentul Vaal (1128 Km), care debușează în Oceanul Atlantic. Acestea au repezișuri și cascade, ca urmare, un potențial energetic ridicat. Vegetația tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deșert si semideșert. Savanele se prelungesc din podișurile estice, unde au ierburi înalte (veld
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
Delia este un afluent de stânga al râului Prut, situat pe teritoriul Republicii Moldova. Valea râului este puțin șerpuitoare, cu o lățime de 2-3 km. Versanții au 60-90 m înălțime, predominant concavi, abrupți, puternic dezmembrați. Albia este bilaterală, cu lățimea de 100-180 m, deschisă, cu
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
toate râurile din Franța care se varsă în Marea Mediterană. În România, trăiește în toate râurile de deal și șes (Prut, Siret, Jiu, Olt, Argeș, Tisa, Mureș, Cerna, etc.); în Dunărea propriu zisă este mai rară. Se urcă până în regiunea muntoasă (afluenții Bistriței: Tarcău, Bicaz). În Republica Moldova se întâlnește în Prut, sectorul de mijloc al Nistrului, mai rar în cel de jos, rar în lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, gurile afluenților și în limanul Nistrului. Are o lungime de 30-120 cm (de obicei
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
în Dunărea propriu zisă este mai rară. Se urcă până în regiunea muntoasă (afluenții Bistriței: Tarcău, Bicaz). În Republica Moldova se întâlnește în Prut, sectorul de mijloc al Nistrului, mai rar în cel de jos, rar în lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, gurile afluenților și în limanul Nistrului. Are o lungime de 30-120 cm (de obicei, măsoară 30-50 cm) și 4 kg greutate, excepțional 12 kg. Poate trăi 20 de ani. Are corpul alungit, aproximativ cilindric și acoperit cu solzi mărunți. Capul este de
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
bazinului Dunărean), Asia Mică, Caucaz, Crimeea și în delta Volgei. În România, este răspândit în zona lipanului: Prut, Siret, Timiș, Someșul Mic, Crișul Repede, Jiu, Bega, Beretău, Ialomița etc. În Republica Moldova se întâlnește în albia Nistrului, mai rar în avalul afluenților lui, lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, limanul Nistrului și în Prut. Are corpul alungit și ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi medii, groși, persistenți. Spatele și abdomenul sunt rotunjite, fără carenă. Capul mic este alungit, și comprimat lateral. Fruntea ușor bombată
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
continentală a Podișului Hârtibaciului (subunitate geomorfologica a Podișului Târnavelor, ce aparține Depresiunii colinare a Transilvaniei) și a bazinului mijlociu al Oltului. Situl este fragmentat de cursurile mai multor râuri, printre care cele mai importante aparțin bazinelor hidrografice ale Ticușului (cu afluentul de stânga râul Mălei) și Homorodului (cu afluenții Homorodul Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
Târnavelor, ce aparține Depresiunii colinare a Transilvaniei) și a bazinului mijlociu al Oltului. Situl este fragmentat de cursurile mai multor râuri, printre care cele mai importante aparțin bazinelor hidrografice ale Ticușului (cu afluentul de stânga râul Mălei) și Homorodului (cu afluenții Homorodul Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" și Vegetație
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
relief a Apusenilor, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali). Structura Munților Plopiș se evidențiază prin suprafețele netezite (ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate) și cele câteva măguri (Dealurile Silvaniei, Dealul Măgura, Măgura Chilioarei) fragmentate de apele Barcăului (cu afluenții de drepta: Valea Iazului și Valea Mare) în culmi strâmte, ce cad în trepte, până la o altitudine de 400 m. Principala trăsătură a acestor măguri domoale este dată de reliefului exhumat rezultat în urma eroziunii sedimentelor terțiare ce au acoperit resturile
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
Visafolio. Are o populație de locuitori (2011). Orașul este situat în partea de est a Depresiunii Gheorgheni (sinonim: Depresiunea Giurgeului). Aceasta este prima depresiune strabătută de râul Mureș. Orașul Gheorgheni este traversat de la est spre vest de către râul Belcina, un afluent al Mureșului, extinzându-se de-a lungul acestuia, pe aceeași direcție est-vest. Localitatea se află la altitudinea de 810 m. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Gheorgheni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002
Gheorgheni () [Corola-website/Science/297010_a_298339]
-
pâraielor rezultate din topirea ghețarilor, pe cursul său superior mai fiind numit și (Jatunyacu - Apa Mare), fluviul fiind numit Napo, la Puerto Napo, după confluarea lui Napo Superior cu Napo Inferior. De aici cursul lui are direcția nord-est, primește apele afluentului de stânga Coca (El Coca). Își schimbă direcția spre est și formează granița naturală dintre Ecuador și Peru, unde primește apele lui Aguarico, care are izvorul la poalele vulcanului Cayambe. Napo travesează spre sud statul Peru primind la Cucuray apele
Fluviul Napo () [Corola-website/Science/317858_a_319187]
-
și 95 de sate; este împărțit în 28 de comunități teritoriale. Municipiul are o populație de aproximativ 170,000 (2008), din care 81,000 locuiesc în orașul Peć. Orașul este situat într-o poziție strategică pe râul Pećka Bistrica, un afluent al râului Drinul Alb la est de Alpii de Nord ai Albaniei. În timpul dominației Imperiului Român orașul se numea "Pescium"; sau "Siparantum", după cum relatează "Geografia" lui Ptolomeu. Orașul a devenit un important centru religios al Șerbiei medievale, în timpul domniei lui
Peć () [Corola-website/Science/314405_a_315734]
-
Drenului, Fântână Hașului, Fântână Băicănești") care la rândul lor formează mai multe pâraie ("Pârâul Urzâcarului, Pârâul Coltăului, Pârâul Fanaților, Pârâul Țâcârlăului, Pârâul Brădulețului, Pârâul Scurții; Pârâul Ouăni") ce străbat versantul nordic, adunându-și apele în albia văii Priei, unul din afluenții de dreapta al râului Crasna. Lacurile ("tăurile") sunt alimentate de izvoare sau de precipitațiile din timpul anului și sunt împrejmuite de mlaștini și turbării cu vegetație specifică zonelor umede. Manifestare culturală În Măgura Priei, în locul cunoscut de localnici sub denumirea
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
gród") pe insula la mijlocul râului. Înconjurată de smârcuri și mlaștini, cetate era perfect situată din punct de vedere strategic. Adițional, datorită cercetărilor arheologice se știe că așezare fortificată s-a aflat la colină artificială, a avut șanțul natural format de afluenți Słupiei și valul din lemn. Așezarea a primit drepturi de oraș în 1269. În 1308 Ordinul Teutonic a atacat Pomerelia. Słupsk, împreună cu raionul său s-a răscumpărat, dar a mers sub influență brandenburgă. Margrafii brandenburgi au recunoscut statutul orășenesc lui
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
planuri de expansiune ale limitelor orașului, dar acest lucru urmează să se întâmple în curând. Râul Słupsk ce traversează municipiul nu este amenajat, cu excepția zonei din centrul orașului. Râul se desparte în două brațe: "Słupia właściwa" și "Młynówka". Mai mulți afluenți se varsă în Słupia în zona Lasek Południowy ("Pădurea din Sud") și la nord de centrul orașului. În Lasek Południowy și Lasek Północny ("Pădurea de Nord") există numeroase pâraie, lacuri, iazuri, bălți și mlaștini. Apropierea de Marea Baltică influențează foarte mult
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
de foioase din câmpia Dunării, în locurile mai umede, prin văi și pe lângă bălți, în părțile mai umbrite ale pădurii, atât la câmpie, cât și în zona submontană, până la circa 600 m altitudine, ca și pe văile Cernei și ale afluenților ei, unde urcă până la altitudinea de 400-500 m. Este o șopârlă mică (17 cm). Are capul mic, înalt, botul scurt și obtuz. Trunchiul este lung, subcilindric, ușor lărgit la mijloc. Membre sunt relativ robuste și scurte. Coada lungă (mai lungă
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
Beznea se face fie pe drumul european E60 (DN1), dinspre Borod, fie pe calea ferată, folosind gară din Bratca. Beznea este așezat pe podișul cu același nume și este străbătut de la Nord la Sud de Răul Beznea (lungime 9 km), afluent al Crișului Repede. Satul Beznea își trage numele din limba protoromâna și înseamnă "umbră", "genune", "codrii întunecoși". În perioada comunistă, sătul este denumit Delureni, urmând ca în anul 1996 să revină la numele său inițial (Legea 35 / 18.05.1996
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]