1,915 matches
-
univers speriat/de cealaltă parte masca fără un ochi/explozie de nor eronat/deasupra rosului mac cu deochi” (Reperaj). Condiția omului cu ochi „pixelat” e amenințată într-un cosmos alienant, prăbușit în haos: „Din axa lumii pornesc zăbrelele/ și se afunda într-o gaură neagră/ visează omul că sfârteca ielele/ înfipte colțos în carnea lui magra” (Ochi prăfuit de stele). Acest univers dereglat generează imagini fragmentar-admirabile: „Fluturele cap-de-mort/așezat ca un sultan pe lumina/afăcut un spontan avort/oare de ce, din
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
Acasă > Stihuri > Semne > BEȚIA Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Beția Îți mai aduci aminte, prietene, ziua aceea în care beți ședeam amândoi, afundați în fotolii, cu lacrimi de ciuda pe obraji șiroindu-ne pentru că nu mai știam unde ne sunt praștiile și pantalonii cei scurți cu buzunare la spate? Mai știi cum ne strigau de-afară băieții ca să plecăm mai repede spre Valea
BEŢIA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368239_a_369568]
-
ce credeti, ca o sa va așteptăm toată ziua?" și aruncau pietricele în geam și fluierau ascuțit cu două degete băgate în gură. Dar noi nu ne puteam ridică, întindeam mâinile către carafa cu vin și mai turnam în pahare, ne afundam mai adânc în fotolii și închinam în cinstea lor, a celor care nu puteau pleca nicăieri fără noi. Îți mai aduci, prietene, aminte cum într-un glas ne imploram soțiile să lase frământatul aluatului și să ne caute străvechii teniși
BEŢIA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368239_a_369568]
-
De la noi pleacă vindecat, atât trupește, cât mai ales, sufletește. După un scurt popas, am reluat urcușul. Încet, încet, drumul mi se părea a fi și mai anevoios. Zăpada făcea înaintarea mai greoaie. Dând semne de oboseală, picioarele mi se afundau în zăpadă, simțind, totodată, cum o stare de moleșeală pune stăpânire pe mine. „Piatra lui Aron” În sfârșit, am ajuns la „Piatra lui Aron”, semn că nu mai aveam mult până la mănăstire. Am făcut și aici un mic popas; m-
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
intră bine în pădure, că și găsi niște urme de cal și sanie plecate la tăiat lemne. De la o vreme, chiar ciuli urechile, deoarece i se păru că aude tăieturi de topor. Părăsi cărarea cea comodă de pădure, și se afundă într-o râpă mai greu de coborât, până în apropierea locului de unde se auzeau tăieturile de topor. Pășind tiptil, se apropie de locul de unde veneau zgomotele. Iată, printre ramurile tufișului, chiar a început să vadă un cal înhămat, rumegând niște fân
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
își desfășura zilnic activitatea. Era o fată îngrijită, elegantă și mai ales frumoasă. Ochii doctorului Ștefan nu se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
îi acopereau fruntea și ieșeau neastâmpărați din împletitură, semn că fuseseră cu greu prinși acolo. Purta o fustă neagră, dreaptă ce-i acoperea genunchii și un jerseu de lână maro, strâns la mijloc într-un cordon lat, de piele. Își afundă pumnii în buzunarele jerseului, îl privi lung, din cap până în picioare, cu niște ochi ce păreau două stele, căutând singură răspunsul la întrebările ei. - O să vorbesc eu cu ielele ce păzesc izvorul să nu te lege de aceste meleaguri, așa că
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
până și antenele dispar în unde nevăzute doar cațeii n-au uitat de joacă ei au încă lumea lor pe rând stăpânii leapădă ziare e uimitor strigătul lor ca al unor submarine ce se scufundă într-o lume ce se afundă în secrete ei cățeii cu urechiușe ca niște fluturi în zbenguiala lor vor să-și dezvăluie toate secretele oamenilor Referință Bibliografică: antene și căței / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184, Anul IV, 29 martie 2014. Drepturi
ANTENE ŞI CĂŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353542_a_354871]
-
ceru șoferului să-i ducă pe strada Bobocului,Aurel se lasă pe spate,mângâind tandru mâna iubitei lui din tinerețe,în timp ce șoferul răsucea cheia în contact,trezind motorul la viață și accelerând ușor,lasă clădirea gări în urmă și se afunda în jungla urbană,plină de zgomote și oameni. * * * Ajuns la destinație,șoferul opri taxiul lângă bordura iar Aurel coborî din taxiu și după ce o ajută pe Maria să coboare din taxiu,recupera rucsacul de pe bancheta din spate și plăti cursa
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
a spus un oarecare Eucluid. Oamenii care nu mai sunt copii susmenționați și afirmă contrariul au ochelari de cal dacă nu sunt chiar orbi. Lumea merge înainte și câștigă noi cunoștințe din ce în ce mai repede. Dacă nu ținem pasul riscăm să ne afundăm în noroi. Un mare filosof umanist Descartes, ateu, a avut o discuție în prezența țarului Rusiei cu matematicianul Gauss, catolic convins. Descartes i-a cerut lui Gauss să dovedească existența lui Dumnezeu. Răspunsul a fost: „Dacă dovedești că 1 + 1
CEVA DESPRE GEOMETRIA ABSOLUTĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352956_a_354285]
-
două ori belit: și de mine și de respectivul cetățean. Dolofanu ieși precipitat, mormăind: belești pe mă-ta! În primărie se așternu o liniște sufocantă, aparent lucrativă. Și primarul,și vicele, și ceilalți funcționari, în special specialistul Vârtosu, toți își afundaseră nasurile în dosare și terfeloagele scorojite, parcă ar fi mirosit acolo ceva cristale prețioase, democratice, ale statului nostru de drept. Dar, în atâta steril de acte și nămol birocratic, cu greu puteai ghici vreun bob lucitor de dreptate pentru amărășteni
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
două umere. Celălalt ce face? E tot ocupat? E un timp când parcă n-ar mai exista niciun umăr liber în lumea aceasta. E gol și pustiu. Rău și greu. ( ... ) O suferință care depășește simpla expresie a sentimentalismului și se afundă în abisul deschiderii ființiale și al dorinței revărsării în celălalt. O căutare a persoanei iubite care depășește macrocosmosul și se oglindește în sinele pierdut între a fi sau a nu fi: Nu pot trăi fără tine înseamnă că trebuie să
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
când mi-a fost dat să vizitez o țară stâncoasă, cu multă piatră, mi-am dat seama câtă dreptate avea Nicolae Bălcescu când cu multă mândrie vorbea de teritorii românești chiar și din altă parte a țării „în care te afunzi ca într-o mare de grâu și porumb.” După câteva ore de mers am trăit pentru a nu știu câta oară bucuria de a revedea Dunărea și mândria provocată de ingeniozitatea dantelăriei metalice a podului de la Cernavodă care separă și
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
matern al naturii, țărmurit de stânci falnice, nebiruite. Urci una câte una culmi ce privite de jos par munte coborât din cer, dar privite de sus dau impresia că cerul țîșnește din genunchii muntelui... urci și tot urci și te afunzi în tăria supremă a muntelui, te scufunzi în oceanul cosmosului, apoi e vremea de dat corpului ce e a corpului și ființei ce e a ființei: corpului, relaxarea, ființei bucuriile și fericirile retrezite în contopirea supraumanului cu omenescul, de pe urma căreia
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
vor să ne reducă la mărimea unui... liliputan. Cuvintele pot exprima și critica nu numai lauda însă acea critică să fie constructivă și spuse pentru a ajuta și nu pentru a răni pe cineva. Ce frumoase sunt cuvintele atunci când ne afundăm în frumusețea lor într-un vers! Cu câtă plăcere citim un roman bun! Ce frumos este atunci când citim scrisoarea plină de sentimente sincere de iubire, exprimate prin cuvinte, pe care le învățăm fără să vrem, pe de rost! Iată o
ULTIMUL MEU... CUVÂNT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353852_a_355181]
-
marcat de două stări, a suferinței și a răului, atât a răului fizic, durerea ca fapt al trupului, cât și a răului din viață, al sufletului, a lipsirii de putința de a se cere ca eu existențial. Omul ruffillian se afundă în greutatea răului altora în existent și în marcarea eului prin fiind. Poetul gândește și suferă pentru omul fizic căzut în neputință: ”grupuri mici se perindă / într-un marș colectiv / de o jumătate de ceas / ...ca tu să respiri / și
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
rodii își desface și bujorii, E dulce ca cireșele pe ramuri Și mai timid ca în obraji fiorii, Ca geana soarelui ce bate-n geamuri, Când iarăși ziua își vestește zorii. ORANJ Tot mai trezim fantasmele din vise Și ne-afundăm în umbrele tăcerii, Când ațipim pe pragurile verii, În iz de portocale și caise. Și trecem în curând prin poarta serii Spre lumea cu contururi imprecise, Să căutăm iubirile promise, Dar regăsim doar urmele durerii. Să-mprăștiem tristețea din cenușă
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
cocoș de rasă Ce-aduna fără de veste Și punea pe a sa masă Bogății ca în poveste... Găina cotcodăcea Să își facă mare nume, Că nu știa ce-și prezicea, Pătând des al ei renume... Când simți, că el mințea Afundând-o mult în groapă, La scos urgent din rețea Să se-adape-n altă apă... Găina noastră s-a trezit Cam tărzior la realitate, In loc să se fi păzit, S-a înfruptat din bucate... Cocoșul hoț și versat A învațat-o la
GĂINA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352602_a_353931]
-
veni să se împace cu tine”. Reproducând aceste cuvinte, Arhimandritul Gheorghios Kapsanis - Egumenul Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos - Grecia, mai adăuga că: „În tradiția isihastă a Bisericii se observă că pe măsură ce Părinții care se împăcau cu Dumnezeu și se afundau în pustie, mulțimi tot mai numeroase veneau la ei pentru binele lor”. Rugăciunea lui Iisus - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” - se poate rosti oricând și oriunde, potrivindu-se la fel de bine și nevoitorului din pustie
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
puterea lor, și înfăptuiau răul căzând în idolatrie și ritualuri degradante unde spiritele rele îi împingeau să facă lucruri oribile. Dumnezeu le-a oferit har zi de zi acelor oameni, așteptându-i să se întoarcă la El, însă ei se afundau tot mai mult în întuneric spiritual, promovând interesele împărăției întunericului. Dumnezeu avea nevoie de triumful luminii, pentru ai putea salva pe oameni prin intermediul poporului Israel căruia i-a dat țara Canaan, și dorea ca ei să răspândească lumina cunoștinței Sale
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (9) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352718_a_354047]
-
Când tainic o aripă te-atinge fără vești. Ecourile se vor depărta încet Și undele dispar în cercuri ample, În suflet n-o să mai aștept Și simfonii n-o să mai cânte albe clape. În lucruri importante te las să te afunzi, Sunt prea măruntă pentru-a tale visuri Și scriu, că știu că nu m-auzi, În drumul tău istovitor spre piscuri. Referință Bibliografică: Striga-ma / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1171, Anul IV, 16 martie 2014. Drepturi
STRIGA-MA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353598_a_354927]
-
egal Se-aude ora curgând în adierea Aerului ce se-mbracă-ntr-un albastru pal. Viclean mărește visul distanța și-o reduce, Apar frânturi de viață și iarăși se ascund, E moale seara! Și... nostalgia dulce Se luminează în vârtejul în care mă afund. Dezvelind clipa sărită-atunci din ornic Cum se perindă imagini ce s-au dus! Căci gândul scormone, mereu, atât de dornic S-aducă umbra din trecutul ce-a apus: O umbră cam brunetă de atâta vară, De-atâta dragoste era ușor
LUCIRI DE REVERIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353655_a_354984]
-
i-ar fi fost dăruit ei. - Și ce parfum suav împrăștie în jur, completă ea. Nicio femeie nu poate rămâne insensibilă la un asemenea buchet. Urcară în mașină și porniră spre Spitalul Județean. Bărbatul o privea cu interes, cum își afunda mereu nasul subțire, printre trandafiri. I se citea pe față parcă invidia sau regretul că nu ea este destinatara acestora. Gloria întoarse capul și-l privi cu mai mult interes pe bărbatul de lângă ea. - “Ce poate ascunde acest om dincolo de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
curioșilor și de arșița soarelui. Fata nu mai avea de ce să se mai grăbească, deoarece își găsise alesul inimii și de acum încolo va trăi din plin fiecare clipă. Prințișor se urcă la volanul mașinii și pe un drumeag se afundară în adâncurile pădurii. Referință Bibliografică: XIX . CAVALERUL NOPȚII (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
Semne > O IUBEȘTI HIMERIC Autor: Marilena Velicu Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Sunt fluture albastru pe trupul tău flămând, Tresar irezistibil sub brațul tău prea blând, Măsor incandescența în sărutări fierbinți Când mă afund în vorbe și temeri prea cuminți. În ochii tăi scânteia e blițul indecent Ce pune în valoare surâsul innocent, Femeia este muză, femeia-i în creion O poezie mută, sau important pion. În pași de dans energic sau temerar tango
O IUBEŞTI HIMERIC de MARILENA VELICU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353751_a_355080]