6,858 matches
-
bolborosind cuvinte din care bărbatul nu pricepu nimic. O obligă să se așeze, să-și adune gândurile și să vorbească pe înțelesul lui. Se lămuri curând că nu ardea nicăieri și că femeia, ce se tot foia pe scaun, se agita din pricina unor motive care n-o priveau. Luana nu putea accepta ideea de a sta pasivă în fața goanei oarbe cu care șeful ei se îndrepta spre prăpastie. Femeia asta îl va nenoroci. Ștefan se relaxă în fotoliul lui. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de multă vreme, dar acum se apropia furtuna. Toată lumea dorea să plouă. Adevărul e că Adam nu se mirase de venirea soldaților. Toată luna fuseseră semne prevestitoare ale unei nenorociri de neocolit, Însă parcă numai el le văzuse. Marea se agitase săptămâni de-a rândul, iar pământul fremăta atât cât să stârnească suspiciunea unui cutremur. Într-o noapte, Adam fusese trezit de o asemenea clătinare, iar când se dusese la ușă și privise afară, cocotierii unduiau În toate părțile, cu toate că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În jur, spațiul dispăruse dintr-odată, aerul era Îmbâcsit de o duhoare râncedă și sărată de piele și de păr, pe care o imagina strecurându-i-se prin nas și prin gură până În plămâni. Mulțimea s-a pornit să se agite cuprinsă de un val de Înfiorare pe care l-a simțit ca pe un cutremur care Înaintează, talpa cuiva i-a strivit dege tele unui picior În același timp cu un cot care l-a izbit În coaste, Însă n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
foarte abruptă, iar Margaret nu observase niciodată pe-acolo poteci. și-a simțit inima strânsă În clește, pălise, era amețită, gata să leșine. În Bali i se Întâmpla uneori să aibă astfel de nopți, când se trezea dintr-un somn agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să respire. Oricât s-ar fi străduit să tușească, senzația de sufocare nu dispărea și era silită să Își asculte părinții ciondănindu se pe șoptite În camera alăturată și să rămână trează
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și sâsâia plin de paraziți. Înaintau centimetru cu centimetru. Avea impresia că se află Într-o barcă pe un fluviu nămolos, purtată de un curent lin, intrând la răstimpuri Într-un banc, apoi plutind mai departe. Altădată s-ar fi agitat, grăbită să ajungă mai repede undeva, de astă dată puțin Îi păsa. Nu mai avea unde să se ducă, nu mai putea să facă nimic. La Președinție făcuse tot ce fusese În stare să facă, pusese În joc tot ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai zis Adam, undeva dincolo de toate. — Da, a răspuns În cele din urmă Johan. Undeva pe-acolo. — Adevărat? Johan a simțit iarăși smucitura mânuței lui Adam și i-a auzit respirația gâfâită și Întretăiată pe care o avea de câte ori era agitat sau speriat. — N-o să putem vedea orfelinatul de-acolo, nu-i așa? — Nu cred să se poată. Marea e foarte Întinsă. — Nu cred că-mi place. Marea, vreau să zic. Mă face să-mi fie frică. Johan a rămas cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
închise ermetic în portrete făcute fără cusur, împietrite în nemișcarea unor marionete pe care le-a părăsit păpușarul, uneori sau scufundate în curgerea cleioasă a unui cotidian cenușiu, amorf; acolo, personajul e "ca frunza-n vînt", luptă pentru existență, se agită în raporturi de forță (noră/soacră, soție/soț, mamă/fiu, tată/fiică etc.) ori caută prin niște birouri din care lipsesc rolele de calcul. "Portretele în mișcare" constituie miza prozei Doinei Popa; ea "pictează", cu același meșteșug, brute și ingenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
slabă, comentă el cu voce tare. Nu mănâncă sau ce-i cu ea? Mai întrebi ce-i cu ea? Sări femeia, păi dacă stă nopțile și învață de aia se usucă pe picioare. Păi nici surmenajul nu-i bun, se agită el, nu-i bun deloc. Nici așa nici așa. Oricum o dai, oricum o potrivești, la tine tot nu-i bine. Ce-oi fi vrând oare? Program riguros, științific, asta trebuie. Ce poate să asimileze o mâță anemiată ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O privi clipind des parcă neînțelegându-i vorbele. Carmina își zise că are un fel de a fi foarte convingător. Aproape ți-ar fi aproape imposibil să presupui că joacă teatru. Motiv real, nu nici vorbă, drăguță. Brațul i se agită în aer alungând ipoteza. Motivul nu-i decât aici, își bătu pieptul, aici îi motivul meu, domnișoară. Și nu mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și s-a repezit la frigider unde pusese la rece o sticlă de șampanie. Știți cum se urează unor tineri care se căsătoresc? i-a întrebat el. Ei, bine, casă de piatră, casă de piatră, piatra înseamnă trăinicie. Se învârtea agitat în jurul sticlei, Ovidiu, Sidonia, Carmina ședeau nemișcați, cu expresiile împietrite. Să vă fie de bine, copii mei, mai spuse. Apoi bărbatul eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din Foaia de observație, în scenă voyeuristă din Bucuria întoarcerii, în scenă violului din Cu canoea prin chei, în scenă cu târgul de sclavi din Doctor Livingstone, presupun...“ Adrian aruncă o privire în direcția lui Șam, care devenea tot mai agitat la auzul acestei enumerări. — Și-a făcut că lumea temele, nu-i așa? — Se agață de un detaliu infim din opera mea și apoi face din țânțar armăsar! se plânse Șam. Fiecare din scenele alea are o justificare în contextul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ba nu! Ascultă-mă... Îți mai aduci aminte cum l-am păcălit pe reporterul ăla de la fițuica locală în ’68? În timpul marilor demonstrații, când am refuzat să ieșim din campus? — Cum aș putea să uit? spuse Adrian, zâmbind, si declama, agitând pumnul: „Consiliul Revoluționar al Studenților cere că numirea profesorilor să fie făcută de către comitete alese în mod democratic, reprezentând toate compartimentele universității“. — „Inclusiv portarii, bufetierele și femeile de serviciu“, continuă Șam. Nu uită nici de ei. — „Cerem introducerea autoevaluării studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează și sunetul unui genunchi luat la pipăit. — Și cu prietenul meu Șam Sharp v-ați purtat la fel de crud. S-a simțit jignit. — O să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să fumeze, ce-ar fi să-i cumpărăm o pipă?...”. Furtuna Nori mari acoperă cerul. Fulgere luminoase îl brăzdează în lung și-n lat. Marea se agită ca o fiară, vuind necontenit și izbind turbată țărmul. Valurile uriașe trec adesea peste puntea corăbiei... 12. COMPOZIȚIA CU SFÂRȘIT DAT Ca și compoziția cu început dat, compoziția cu sfârșit dat prezintă un grad mai mare de independență, contribuind la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan de fluture primăvăratic, cu roșul dulce și putred de vișină coaptă; frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap într-o adiere de vânt și încep să șușotească; splendoarea lor târzie în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare; frunze galbene, ruginii, zdrențuite de ploi și arse de vânt; pădurea - o orgă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nucilor bătrâni. Ea s-a ivit pe culmi ca ,,Zână a melopeelor Spaima florilor și Doamna curcubitaceelor.” Toamna își continuă drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie peste cărări pustiite, dealuri, câmpii și livezi. În grădini, de emoție florile se agită în straturi, legumele s-au copt, de furie floriisoarelui îi cad dinții de mizerie, iar buruienile îngrozite se îngălbenesc. Gâzele își încep fără frică idilele, iar o libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din cimitire îi depun cu evlavie la picioare stele mari de aur. Speriate de atâtea apariții bizare în jurul lor, frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele castanilor mai spânzură până târziu câteva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ascund ciupercile viu colorate, ferigile ce îmbracă pământul cenușiu și alte plante și vietăți pe care ochiul omenesc poate nu le știe, dar pe care sufletul și le închipuie cu siguranță că se ascund undeva, de lume, de viața mereu agitată de aici, de la poalele Ceahlăului. Urcând o treaptă mai sus, cămașa vegetației alpine acoperă umerii albi și goi ai muntelui, fiind parcă o pătură verde ce se întinde singură peste acele locuri, lăsând mai sus niște tufișuri de jneapăn și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
instrucțiunile transmise de creier. Mi-am îndreptat din nou privirea în jos, încercând să-mi îndemn ființa spre lumea familiară a lucrurilor solide și-a spațiului. Dar până și vaga amintire corporală a pământului tare dispăruse și picioarele mele se agitau în bezna aceea lichidă, lipsită de substanță. Lumea, mintea mea, felul în care acestea intrau în relație, oricare ar fi fost pivotul schimbării de percepție... nu aveam control asupra lor și nu puteam face lucrurile să revină la starea dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nimic aspirat. Am aterizat cu putere, împroșcând în jur fragmente disparate. Și apoi... Și apoi a început să plouă, o aversă grea de litere, cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și peste tot, mă scufundam, mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alte persoane, dar asta îți va permite să te miști prin lume fără să generezi o singură undă recognoscibilă. Dacă e nevoie, ludovicianul îți va da târcoale la nesfârșit. Tot ce-i trebuie, tot ce așteaptă e ca tu să agiți apele într-un fel familiar - un fel recognoscibil - ca să-și încrucișeze drumul cu al tău la un grad sau două de izolare. Exersează exersează exersează. Deghizarea s-ar putea să nu pară credibilă de aproape, dar de la distanță vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adâncul tău știi asta. Eric Sanderson a dispărut, a dispărut de mult. La fel și Clio Aames. Totul, tot ce-a fost el acum s-a terminat. Ar trebui să-i abandonezi și corpul. Ar trebui să nu te mai agiți și să-l lași să plutească, să salte pe valuri până departe. Lasă-l să cadă pe fundul oceanului, acolo unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine, furtunile de la suprafață nu ne mai pot face rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de limpezime și de tăcere. Am stat nemișcat, cu simțurile atente la orice semn al prezenței lui și încercând să nu ies în evidență. Voiam să fug, voiam să fug mai mult ca orice, dar asta ar fi însemnat să agit apele și să-mi las panica și teama să se împrăștie. Tot ce puteam face era să stau nemișcat și să încerc să trec neobservat. O bufnitură înfundată răsună deopotrivă în mintea mea și înăuntrul spitalului. — Ludovicianul, murmură Nimeni. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]