3,337 matches
-
a unui personaj feminin. Te-ai trezit buimac. Ejaculaseși dormind; sămânța pe care o refuzi iubitei tale - pentru că stăpânești de mult arta Tao - fertilizase un pântec inexistent. Ai ținut în brațe o nălucă, ai pătruns în trupul ei, era fierbinte, agitat; asta se întâmpla undeva într-o grădină sau chiar pe stradă, nu-ți mai dai seama; în jur, toată lumea făcea dragoste, nu vă băga nimeni în seamă. A fost noaptea de iubire a Planetei; auzeai un geamăt de plăcere astral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
schițezi o pagină despre Darling. Vrei să instalezi la Pensiune un pian. Alcătuiești un repertoriu. Schumann, Liszt, Chopin. Un regal. Fără Beethoven; vei organiza un concert cu Imperialul, în Piață, când vor fi vremuri pe măsură. La radio, o voce agitată anunță posibilitatea unui război. Traversezi timpuri nefaste, mereu ți-au fost ostile. Poți să sfârșești împușcat de către ai tăi (cine sunt ai tăi?Ă pentru că nu vrei să ții în mână o armă și să lupți pentru salvarea patriei. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Nu! Jocul acela m-a împins aici! Totdeauna am vrut un teritoriu, m-am luptat de mic, sunt născut în timpul unui război. Am fost conceput pe fondul unor explozii, al unor rafale; am plutit nouă luni într-un lichid placentar agitat; fuga mamei mele dintr-un adăpost în altul, dintr-o urbe în alta, tot mai înspăimântată, justifică pornirea mea de a distruge Stațiunea - sau numai o parte din aceasta: o consecință a violenței la care - sensibil - am fost părtaș. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pierdut și zadarnic. Nu! strigă tovarășul său, Înșfăcându-l de umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iar noi avem de a face cu unul din aceste cazuri. Iar atunci, ne așteptăm ca medicul șef al Comunei să afle ceva mai multe decât să constate că nu mai răsuflă. Omul Începuse să se bălăbănească pe picioare, din ce În ce mai agitat. — Când am trimis să vă fie predat trupul am ordonat să se efectueze o cercetare necroscopică minuțioasă. Asta Înțelegeam eu să se facă. — Dar e tocmai ceea ce am realizat eu Însumi, respectându-ți Întocmai ordinele, priorule. Medicul adăugase și titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clipă. Un fior Îi străbătu poetului șira spinării, În timp ce, instinctiv, se retrăgea Îndărătul unei coloane. Chiar și În penumbră, nu putea să se fi Înșelat. Era același om pe care Îl surprinsese examinând cadavrul lui Ambrogio. Noffo Dei, inchizitorul. Reflectă agitat ce era mai bine să facă. Dacă acest călugăr se afla acolo, Însemna că Biserica era la curent cu cele ce se petreceau la Cei Patruzeci de Martiri și că Bruno era pierdut. Și poate că și el, acum, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ceva moale. Țesătura era Încă Îmbibată de vin și un miros puternic invadase chilia. După ce examină scurt exteriorul, luă daga și Începu să taie o fâșie de țesătură. — Oare e un blestem, priorule? O faptă de magie neagră? Întrebă agitată căpetenia gărzilor. Fără să răspundă, Dante scosese din interiorul săculețului o parte din conținut, folosindu-se de vârful lamei, atent să nu atingă nimic cu mâinile. Păreau să fie niște frunze și niște flori putrezite. — Sau poate ceva pentru aromarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune, mișcate de răsuflarea ei Întretăiată. Părea agitată, ca și când rugăciunea În care o surprinsese continuase de ceasuri Întregi și o extenuase. — Ce faci... aici? murmură Dante. Aici, repetă el, arătând camera cu un gest vag. Ar fi dorit să se scoale În picioare, dar se părea că gambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
distrus. Străbătu intervalul dintre poartă și San Piero făcând apel la ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să cadă pe pat În timp ce, de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alte surprize. Mai mari? Mai mici? De aceleași proporții? Bine gândul nu sfârșeam; prima dintre ele s-a și ivit, În forma și formele răvășitoare ale Evelinei. Calma, ironica, miștocăroasa Eveline suferise o metamorfoză subită și cel puțin nedumeritoare. Era agitată și febrilă, așa cum nu mi-aș fi imaginat-o pentru nimic În lume. - Te rog să mă asculți fără să mă Întrerupi și să faci tot ce-ți spun. Nu e timp de explicații. Aici lucrurile Încep să se precipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fumăritul. — O mie și o sută de pungi, care va să zică - medită viziriul. Trebuie să-l anunț pe sultan. Da’ știu c-ați strâns, nu glumă. Nu ne-am făcut decât datoria - plecă ochii Barzovie-Vodă. Episodul 36 SULTANUL Dimineața, după un somn agitat în care visă cu mare plăcere că fusese instalat pe un tron cu totul și cu totul de aur, dându-și apoi seama cu groază că, de fapt, stătea pe tron ținându-și capul în poală, ca o minge, Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu atenție chipurile, văzu că se apropie să verifice dacă era cineva în mașini; se uitară apoi la puț, scoaseră apă, o mirosiră și-și înmuiară vârful degetului în burduf, strâmbându-se. Brunetul scoase o înjurătură și începu să vorbească agitat. Apoi se îndreptară spre jaima cea mare și intrară. Gacel se asigură că pilotul nu se uita spre el, se strecură afară din ascunzătoare și se grăbi să-și caute un loc unde să nu poată fi zărit. Făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
treceam pe lângă taberele lor cu o sută la oră... Clătină din cap, dând de înțeles că nimic din ce se întâmplase nu avea legătură cu el: — Îmi sfârșesc ziua frânt de oboseală, fac revizia motocicletei, mănânc puțin și prost, dorm agitat, mă scol în zorii și mă urc din nou pe motocicletă cu speranța că n-o să-mi rup gâtul. Dacă o să ajung la Cairo între primii cinci, mă vor plăti ca să continui să alerg, dacă nu, va trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
samavolniciile de care este în stare o ființă umană. Și dispune de o mână de ticăloși de aceeași teapă, care se ocupă cu rezolvarea „micilor probleme“ ce se ivesc, de obicei, când mai mult de o mie de tineri destul de „agitați“ trebuie să traverseze un continent întreg. Oameni periculoși - foarte, foarte periculoși. Crezi că Fawcett poate să-i ceară să-mi facă vreun rău? — E de ajuns un singur cuvânt de-al lui ca să ai parte de unul dintre multele „accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înconjurător. Aici pot totuși să te las liber. Nu cred că-ți va trece prin minte să fugi. Și unde-aș putea să mă duc? — Niciunde, bineînțeles. Și de ce nu-i lași liberi și pe ei? Sunt prea mulți și agitați din cauza captivității. Nu vreau să risc. — Cum se simt? — Bine, dată fiind situația - răspunse sincer. Și ceva mai liniștiți, fiindcă știu că nu mai sunt în pericol și că eliberarea lor este doar o chestiune de timp. — De cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de se presenter aux...“ La auzul vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și astfel folosite să aibă de-a face cu poliția - reușiseră să se trântească într-o poziție oarecum ofensivă în scaunele de plastic. Claire a fost cea care a pus în cuvinte gândurile pe care, probabil, le aveam cu toții. Părea agitată și instabilă, dar era starea ei naturală. în anii ’20 s-ar fi zis că e genul care suferă de istericale, dar nici acum nu există un mod mai bun de a o spune. —Ajay, ar fi mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ai gândit să mă întrebi pe mine de ele. Și-a aprins încă o țigară. Mă întrebam dacă fumează atât de mult în mod normal sau dacă acum era nervoasă și avea nevoie să facă ceva cu mâinile. Nu părea agitată; ochii ei cafenii erau limpezi, vocea calmă. Dar m-am decis pe loc că era genul de persoană ascunsă. Mă tem că din motive personale nu pot face asta, mi-a răspuns. Sper să înțelegi. Dar dacă cumva ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de vorbă. Până și interfonul a amuțit. —Walter? am spus mai tare. Tot nimic. Am coborât scările și m-am uitat la casă. Am văzut o față albă și neclară la una din ferestrele de la etajul trei, ca o fantomă agitată. Nu era politicos - făcusem atâta drum din Fulham ca să îl văd și ar fi putut să mă lase măcar înăuntru. M-am întors lângă sonerie și am ținut degetul apăsat pe el vreo câteva minute. Sunetul produs abia ajungea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
deschis trusa medicală din care a scos instrumentele chirurgicale, unele după altele, punându-le într-o ordine perfectă. Când totul era gata, mi-a spus zâmbind: - Acum ne aruncăm în aceeași barcă amândoi, trebuie să fim concentrați, marea e foarte agitată. Eram culcată pe masă, cu picioarele desfăcute, sprijinite pe două scaune, pe aceeași masă pe care desenasem intens timp de doi ani. Deodată am încetat să tremur, remarcasem că mâinile profesorului Amorel erau nesigure. Cu un fel de clește încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
SIR SUGISMUND SULTANA SAU ÎN CE DIRECȚIE CURGE TIMPUL În ziua aceea Bogdan intră foarte preocupat la mine în cameră, așa cum nul mai văzusem niciodată, mult mai agitat decât de obicei, când nimic, absolut nimic, oricât de extraordinar, nu-l miră. Se răscolea prin cameră, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu pot înțelege tot. - În ce direcție curge timpul? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mici pe secundă, a așteptat îndelung acest moment, m-a văzut, clipă în care, datorită tehnicii sale nemaivăzute, m-a și imortalizat. În ziua aceea Bogdan intră în sala tronului, foarte preocupat, așa cum nu-l mai văzusem niciodată, mult mai agitat decât de obicei, când nimic, dar absolut nimic, oricât de extraordinar, nu-l miră. La subraț avea un covor albastru, magic. Se răscolea prin uriașa sală, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Îi dădu mâna la o parte Iag. Înțelege, n-a fost vorba despre un comentariu al talmudului, deci n-ai de ce te agita. Și, așteptând ca Stein să se ducă jignit spre banca sa, Iag se adresă în șoaptă grupului agitat de lângă geam. — Să te minunezi, nu alta, cum îi adoră ovreiașii noștri pe preoți! Doamne ferește să te atingi de un papă, că toți evreii se răscoală! — Ce coincidență! clătină din cap Takadjiev, dar nimeni nu râse. În grup se discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana cu care discuta în imaginația ei. Se vede că era tare agitată, căci, oprindu-se chiar lângă ușa mea, exclamă tare: - Da, tu, cum să nu. Stăteam culcat pe o parte. Când am auzit-o, m-am întors pe partea cealaltă și am oftat - chipurile, ce greu îmi este. De fapt, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scurt, cât să vadă inspectorul că acesta nu mai era singur. O altă siluetă, la fel de neagră, apăruse din umbra mașinii și acum cei doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt clătina aprobator din cap, după care îl apucă de umeri zgâlțâindu-l ușor. După un timp, porniră împreună spre clădiri, continuând să gesticuleze. Imediat ce dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]