2,641 matches
-
sperând că voi întâlni cândva o ființă asemănătoare mie, dar ... nu mai există viață pe pământ, iar odată cu mine va muri totul. Câți ani am? Astăzi ar fi trebuit să împlinesc ... ce mai contează cât? Anii de singurătate și de agonie printre necuvântătoare m-au transformat într-un sălbatic. Un călător plecat spre ... cine mai știe unde? De n-aș fi avut radioul, de n-ar fi fost izvorul, de mult odihneam în lumea drepților.” (Lumina crește în intensitate, iar când
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
cafea, cu buze aburinde-a fum de moarte, mă-nvălui lin în lanț de catifea, să nu mai țipe liniștea, în noapte! Singurătate-n visul solitar, te joci cu mine inventând himere, oglinzi de ceață târând în zadar, mii de-agonii pe mâini, cerșind inele! Singurătate m-ai zidit în lut, mi-ai pus corvoadă așteptări rănite, dar, eu zâmbind, mereu m-am prefăcut, că nu mă doare glonțul tău fierbinte! Referință Bibliografică: Singurătate / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SINGURĂTATE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362370_a_363699]
-
satele care se ivesc în paginile lui Octavian Curpaș surprind viața curată, nealterată, neaoșă, obiceiurile și datinile românilor și legăturile indestructibile create de apartenența spațiului fizic și spiritual. Cu sau fără voia sa, autorul, dincolo de drumul fizic și emoțional de la agonie la extaz, de la teama incurabilă și eșec, la realizare, reușește să extragă și particularitățile poporului român, printre acestea putând deduce curățenia sufletească și cultul prieteniei. „Nu am văzut niciodată un om care să vorbească cu atâta plăcere și admirație despre
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
Colorado (SUA), Curentul Internațional (SUA), Romanian Vip (SUA), Agero (Germania), Prodiaspora (Germania), Bruxelles Mission (Belgia), Gazeta de Belgia (Belgia), Conexiuni (SUA), Observatorul (Canada), Universul românesc (Spania) și România: Revista Singur, În umbra flăcării, Confluențe românești, Casa gândului - Cleopatra, Slova creștină, Agonia literară, Cititor de proză, Rețeaua literară, Cetatea lui Bucur, Oglinda literară, Ecoul, Noi Dacii, Noi NU, Armonii culturale, Totpal's Daily News, Cărticica românească de copii, Cronici literare, Regatul Cuvântului și multe altele. Aprecieri critice: Ziarul „Făclia de Cluj” (26
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții, Că-s prada îndrăgită de furtuni Și am abandonat în fața porții Spre alte săptămâni și alte luni. Dar ce folos că timpul își urmează Rutina sa
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
specialist în programarea calculatoarelor, la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Constanța, apoi la o firmă privată. În prezent sunt proaspăt pensionar. De prin 2002 am intrat în viața literară. În prima fază am postat texte pe câteva site-uri literare - Agonia, Europeea, Bocancul literar, Romanian Kukai. Începand cu 2007-2008, am intrat în lumea reală. Am devenit membru în Uniunea Epigramiștilor din România, în Cenaclul literar Mihail Sadoveanu din Constanța, în Societatea de Haiku din Constanța și în câteva cenacluri literare din
DAN NOREA de DAN NOREA în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361074_a_362403]
-
de mi-ar păsa de-ar fi adăugați în contul tău! - îmi spui. Din molozul alabastru al durerii, în ritmul ploii, flori albe și roșii au ieșit la lumină, amurguri electrizante se târăsc din buza prăpăstiilor în tonuri de-amară agonie și extaz, ca mâinile tale gata să mă întâmpine. Căutătorule de infinit, încorsetat ca-ntr-o celulă, undeva te vei regăsi! Aici se sfârșește lumea și tot aici începe - fragilă și delicată -, avem mărginitul în față și nemărginirea în noi
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Omu” să fie numit capitala lumii. Las toată viața mea introspecția azurului pentru a se căuta cineva măcar să-l zgârie. Abia atunci vom fi siguri că am început să facem ceva pentru a scăpa de Mediocritate, pentru a ieși din Agonia aceluiași neant unde stăm scufundați scafandri lașității aproape de un veac. Viața mea O groapă de jăratec e viața mea, toți ce s-au plecat să sufle, s-au evaporat în aburi de chemare pentru a mă găsi... și au sărit
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
lipsurile din creația sa așa cum Dumnezeu, când a creat omul, a fost conștient că într-o zi minunea-om va intra în vraja, se poate spune negândită însă dorită, care a luminat dar a și umbrit viitorul: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!”. Creația unică, sporită din idee și dorință, rămâne o valoare, un semn de cinstire a creatorului, un fapt trăind în trăire. Migala este timpul forte care
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
nu devine, deoarece devenirea nu ar putea fi apreciată decât față de ceea ce nu se schimbă. Dar dacă Nimic nu devine, Totul revine ca reîntoarcere a aceluiași. De această revenire a aceluiași Iov/ Om pare să se îndoiască psalmistul. Consecințele: rugăciune, agonie, luptă, îndoială, credință. Se știe, credința se naște din îndoială. Ce reușește admirabil Dumitru Ichim? Să-și convingă cititorul că locuirea și șederea omului pe pământ au semnificație divină și poetică, iar „obiectul poeziei este universul lucrurilor nevăzute” (P. Claudel
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
până atunci. Pe langă radiografia societății ruse care ne amintește de perioada comunistă se desprinde o lume a extremelor, în care trăirile profunde , beatifice și de trezire interioară ale unor personaje sunt completate de nestatornicia naturii umane în general. Această agonie pare că vine din deschiderea incompletă a sufletului. Că și ”privitor” te face să-ți simți limitările și să te întrebi de unde începe această izolare de sine și unde se termin Referință Bibliografica: Pavilionul canceroșilor - Vol I ȘI ÎI / Dalelina
PAVILIONUL CANCEROSILOR – VOL I SI II de DALELINA JOHN în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361000_a_362329]
-
sus pe boltă în cea mai frumoasă primăvară a vieții vin îngerii serii taci lin melodii albe urcă și cad ca dintr-un altar bizantin în largi singurătăți în largi singurătăți chivotul nostru l-am pierdut demult în acestă mare agonie a două suflete care respiră extazul tăcerilor din ochi e ora primăverii și pe pământ și-n cer ascultă cum cântă frunzele în noi cum tremură izvoarele a moarte și-a viață rătăcite zănatic prin jnepii roșcați unde e oare
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
precum izvoarele de început. Adela își strânse tatăl după gât, fiind purtată prin aer de brațele puternice ale părintelui drag. Din ochii fetei curgeau lacrimi: - Unde e mama?! întrebă printre suspine. Ilona, dintr-un suflet, ajunse lângă ei. Trecea de la agonie la extaz și nu realiza pe deplin scena în care era actor. Își îmbrățișa fiica cu sete, cu dor, cu dragoste. Plângeau amândouă, ca două prizoniere evadate din lagărele sorții: - Unde ai fost fata mea? A trecut atâta timp și
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
estetismului poetic care conferă scrierii durabilitate și însuflețire, stă de veghe o pasăre neagră, un vis fragil destrămat de întunericul haotic ce poartă cu sine gustul amar al deșertăciunii. Senzația vidului existențial îi întreține poetului George Adrian Popescu starea de agonie, de ardere continuă. Dorul nestins de nemurire, nostalgiile celeste, atitudinile extatice sunt redate în tonuri blânde, gingașe, aducând un plus de rafinament în planul expresiei. Într-un limbaj aparent transparent, dar de mare profunzime... care surpă temeliile lumii și ale
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
determine să se întoarcă acolo unde „îl așteaptă veșnicia/ lângă soață și cumnate”, dar se vede nevoit să plece singur în timp ce stăpânul rămâne să rătăcească printre 8 ruinele palatului părintesc unde, într-un tron colbuit din pivniță, îl aștepta, în agonie, însăși moartea. Bucuria ei e teribilă: „Bine ai venit, copile,/ Împreună cu norocu-ți,/ Că de nu, nu aveam zile,/ Prăpădindu-mă în locu-ți”. Rocada între cei doi se produce instantaneu. Dorința muritorului de a-și exorciza inerenta extincție apune subit și
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
cu vecinul; nu-i o luptă uriașă; îi tot spun că-n țară-i chinul, el... să-i fiu lui chiriașă. Sunt mereu în acea stare să-mi plătesc ,,blânda” chirie? leafa-mi este în sistare; toate-mi sunt în agonie. Sunt vecină, și să știe, el că-i zi și că-s eu noapte; și trăind într-o frăție, ajungem mereu departe. Eu sunt ce am fost mereu, stăpână pe-a mea țărână; să mă bată Dumnezeu, dacă îi dau
DUEL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363083_a_364412]
-
cu un salariu de 289 de franci „care se vor realiza din cotizații”. Acest lucru nu se realizează, este numit subbibliotecar de formă, așteaptă un post de revizor care nu mai vine. Boala își urmează cursul inexorabil. Știrile din anii agoniei ieșene sunt triste. Acum abcesele picioarelor supurau, făceau cruste și-i produceau mâncărimi de nesuportat. La 1 august 1885 pleacă la Limanul de lângă Odesa unde stă cca două săptămâni, fiind renumit pentru nămolul lui care făcea minuni. Întors de la Odesa
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
Meștere, vreau să fie așa: bărbat fain ca mine și ... ca dumneata.” Așa se ruga tata de tinichigiu, un evreu sadea, care tăcea și-l croia pe Iisus după chipul și asemănarea sa.” Aceasta scrisoare cuprinde ființa tatălui Melaniei. Momentele agoniei paterne. Clipa morții lui. Sunt pagini cutremuratoare, pe care nu am dreptul să le fragmentez, și expediez în câteva citate. Citindu-le, mi-au fost mai aproape de suflet decât sfârșitul lui Jean Valjean, din “Mizerabilii” lui Victor Hugo. “Tata nu
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
nu întârzii! - doar atât îți mai spune.” (Un cântec a trecut prin zidul de piatră). În iubire nu trebuie pierdută clipa, acel „început de poveste/ scrisă prin cuvintele inimilor noastre!”. Lirismul poetic este trecut prin toate stările, de la extaz la agonie, de la flacără la cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
an [73] Din Legile antice și tainele zidirii fiecare Imperiu are la Porți un Cal și pentru orice ființă din viitor tot vine călare pe lumină un fel de Ideal [74] Calul Troian există e undeva departe ca noi în agonie și el un Cal așteaptă de-ar putea fi Cetatea Calul Troian cel care vine din zări să-l scape ca singura răsplată [75] Datoare e Cetatea ca să-și salveze visul ea lașă e în neagra a vremilor tăcere până în
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
shoh në to și vezullojnë mijëra yje me hije ëndrrash shpirti yt - një lutje pëshpëritjesh nga humnera lartësohet drejt qiellit goja yte - një dëshirë që murmuron në vargje trupi i ndezuar të gjëmon nga një zjarr i palejuar 10 în agonia viselor mele te îngrop în timiditatea mea mă zbat, vibrez în așteptare în brațele tale m-arunc să culeg cu tine petalele vieții 10 në agoninë e ëndrrave të mia të varros në frikën time përpëlitem, dridhem në pritje në
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales, ce nu vă spun !... OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
dinspre o dimineață albita de gânduri toată noaptea ninsese în oasele mele cu păsări ce alergau în întunecimea zborului cu pleoape ce nu-mi inchideau ochii spre un infinit ce nu-l mai găseam printre semnele zilei prelungite în sfarșitul agoniei ultimei pete dintr-un februarie agonizant mugure trist oprește plesnitura de patimi din cântecul tău și lasă clipa din mine semn pentru alte anotimpuri. de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografică: alergare de pasăre / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368055_a_369384]
-
este însă și mai periculos. “ Celebritatea - notează Cioran în Caiete - este o otravă pentru el, un drog ce i-a adus [lui Ionesco] doar neajunsuri, din care nu se-alege cu nici o bucurie adevărată: o tortură, o pedeapsă, o veritabilă agonie, de care însă nu s-ar putea lipsi. Alcoolul și celebritatea sunt lucrări ale diavolului. Să nu cazi în patima celui dintâi, să n-o cauți pe cea de-a doua. Două primejdii care nu mă pândesc, chiar dacă în tinerețe
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]